Un inamic comun, PSD-ul, i-a fortat sa-si reuneasca fortele. Dorinta nemasurata de a sfârsi odata pentru (cel putin) patru ani cu opozitia le-a animat spiritele si i-a încrâncenat pâna la a forta mâna mamei naturi, formând celebra Alianta pentru Dreptate si Adevar (ADA). Daca în perspectiva campaniei electorale de anul trecut situatia transparea public drept una cât se poate de zugravita în roz, lucrurile stau altfel acum. Cocotat în prima functie din stat, Basescu a început sa administreze palme patimase colegului sau Calin. La rândul sau, actual premier al României, Calin „file din Popescu si Tariceanu” nu ezita sa-si asmuta suporterii liberali împotriva furiei prezidentiale. Boc-ul basescian reactioneaza si el. Orbabul taricean se lanseaza în crosee. Alianta pentru Dreptate si Adevar risca, la numai un an de la câstigarea alegerilor, sa se transforme într-un soi pacatos de genul Ambianta pentru Destructie si Automutilare. „Asta-i pohta ce-am pohtit!”, rasuna, acum, raguselile animate de obida ale cumetrilor pesedisti. Slava, deci, subteranelor politichiei românesti. Sperantele de mai bine iau directia desertaciunii. Asta, bineînteles, din pacate. Responsabilitatea ne apartine, însa, tuturor. Postul Pastelui. Lipsa oualor rosii din anumite regiuni ale tarii se anunta a fi desavârsita. Dezastrul climateric din România acestei primaveri s-a reprodus, în doar câteva zile, cu o violenta fara precedent în ultimii peste 30 de ani. Cartoful si boaba de fasole reprezinta nutretul cel mai sfânt pentru românul de rând al tranzitiei. Oul, aliment, dealtfel, reprezentativ si el pentru nivelul deosebit de ridicat de trai al cetatenilor, a avut însa parte de o extinctie de mari dimensiuni. Cu doar câteva saptamâni înainte de celebrarea sarbatorii pascale, Banatul a devenit celebru prin inundatiile care l-au cotropit. Sate întregi au devenit funduri de balta, iar gospodariile s-au transformat rapid în recife de moloz, numai bune de ridicat cu vola. Luate de viitura, gainile s-au numarat printre victimele din linia întâi a popopului. Dramele personale traite de satenii de frunce au fost rapid trecute în plan secund. Apare regia politicului. Ajungem exact unde ne-am propus. La Cotroceni. Dar si la Victoria. Adica la Basescu. Dar si la Tariceanu. Nu mai devreme de finele lui mai, dar nici mai târziu, pe fondul efortului de secare a lacurilor artificiale din satele banatene, democratul Traian Basescu trimite o ghiulea cu dedicatie în directia primului ministru liberal. Presedintele „tutulor românilor” îsi exprima nemultumirea fata de maniera în care Executivul se dovedeste capabil sa gestioneze criza hidrologica. Sa ne-amintim: „Sigur, nu pot sa spun ca sunt un presedinte fericit vazând o oarecare ineficienta în tratarea problemei inundatiilor”, se pronunta seful statului. Însa insatisfactiile domniei sale nu se lasa impresionate numai de vârtejurile de apa din Banat. E trist atunci când „vazând o oarecare ineficienta în tratarea problemei medicamentelor, vazând dificultatile cu care se îndeplinesc obligatiile asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeana”. Durere mare în sufletul presedintiei. Si oalei i se pune capac printr-o singura propozitie rostita de acelasi: „Adica, nu sunt un presedinte care spune ca Guvernul este perfect”. Circumstante atenuante, însa. În zilele cu pricina, pe ordinea de zi din discutiile celor doi lideri politici figura ideea declansarii anticipatelor. Dar declansarea nu a mai fost declansata. În astfel de conditiuni, razboiul dintre palate nu a facut decât sa se ascuta. Replicile acide au fost multe între cei doi barbati ai tarii. Semnificativ ramâne acest debut de lupta intestina. Aflat în fotoliul de presedinte , Basescu si-a dat seama la acel moment ca pârghiile de care dispune nu îi permit manevrele pe le are la îndemâna seful puterii executive. Frustrarea basesciana este usor de citit în continuarea declaratiilor sale din acel sârsit de mai 2004. Râvnind la o mai mare marja de prerogative, Basescu face un exercitiu rapid de imaginatie. Rapid si percutant: „Daca presedintele ar fi avut mai multa putere executiva, cu certitudine as fi fost în fruntea Comandamentului de inundatii”, spunea Basescu. Traian Basescu, cel care, reprosându-i lui Tariceanu lipsa de actiune, sustinea, în aceleasi circumstante: „M-as fi asezat în capul mesei si, în fiecare dimineata, la ora 7.00, trebuia sa primesc raportul cu ce se întâmpla [...]”. Asa-numitul razboi dintre palate s-a accentuat imediat dupa aceea. De la reprosuri privind tradarea proiectului de declansare a alegerilor anticipate adresat de Basescu lui Tariceanu si de democrati liberalilor, si pâna la întepaturile serioase si acuzele privind grupurile de interese aciuate în jurul Guvernului, meciul nu a încetat sa capete proportii tot mai gigantice. Temele deja evocate au generat, în genul efectului bulgarelui de zapada, o serie de subiecte adiacente de disputa. Polemicile marca Basescu-Tariceanu au trecut nestingherit via Patriciu si madam Udrea, în timp ce membri scosi din anonimat din sânul partidelor celor doi nu au încetat sa lanseze acuze în directii bine tintite. Lasat sa-si vada linstit de ograda sa, PSD-ul sfintei, pline de pacat, treimi Geoana - Nastase -Mitrea se opinteste în a profita de firimiturile lasate în urma de cearta greilor zilei. În 2005, Opozitia nu mai este PSD-ul. Prioritatile s-au schimbat, în ciuda mandatului dat de electori.

Comentarii?