Săptămâna 15 – 21 decembrie 2005, numărul 164

SPECIAL


Hunedoreanul de la MUTE

Monalise Hihn

În minte am doar câteva imagini ale unui copil care musca dintr-o pâine. Privea uimit lumea din jur si parea ca o sfideaza de la nivelul celor 12 – 13 ani pe care îi avea atunci. Era fiul profei de franceza si nu întelegeam de ce priveste copilul acela cu atâta sete, parca, la chipurile ce se uitau la rându-le atente la tâncul cu ochii aceia mari. Parca vroia sa cucereasca o lume. Mai târziu a facut-o. A cucerit lumea muzicii, a celor de la MUTE, un tarâm exclusivist, dupa cum îl numeste copilul de altadata. Astazi si-a împlinit visul si este singurul estic care lucreaza la cea mai mare casa de discuri din Europa. Nu mai stiam nimic de ani buni de el, pâna zilele trecute când pe ecranul televizorului au aparut aceiasi ochi. Am stiut ca a reusit. Nici macar nu am fost atenta la început cu ce se ocupa, unde era sau de ce aparea la televizor. Ochii spuneau totul. Se numeste Robert Schilling si e tot fiul profei de franceza din liceu.



Robert Shilling, singurul hunedorean care a reusit sa intre în lumea buna a muzicii adevarate

Sunt oameni care îsi urmeaza visul, indiferent cât timp vor astepta. Si-a dorit sa lucreze la MUTE si a reusit. A plecat la Londra, dupa ce le-a scris celor de la celebra casa de discuri. Povesteste ca le-a trimis CV - uri celor de la MUTE. Acestia nu accepta însa CV - uri, doar daca anunta ca fac angajari. Astazi spune ca e convins ca puneau acele hârtii într-un sertar, unde, cu siguranta, erau uitate. „Nu m-a contactat nimeni, niciodata”, îsi aminteste Robert. „Într-o zi, la sfârsitul anului 2001, am decis sa plec la Londra. Mi-am luat , bani pentru o luna. Am aterizat în capitala Angliei. La o zi dupa ce am ajuns, am sunat la MUTE. Am cerut sa vorbesc cu cineva de la MUTE, nu cu seful pentru ca ar fi fost total neprofesionist si, cu siguranta, nu m-ar fi primit. Am fost primit de un tip de acolo. Am povestit de toate: de la muzica, teatru, film, multimedia, lucruri de care ma ocupasem în România, pâna la proiectele pe care le manageriasem în România. La final, i-am spus ca am doua rugaminti la el: sa accepte CV- ul meu si sa ma anunte daca apare vreun job la casa de discuri. Cred ca a fost impresionat de ceea ce îi povestisem, dar...”. Angajat dupa... 18 luni Aici s-a încheiat discutia. A asteptat un raspuns. A insistat, a cerut sa îl întâlneasca pe boss - ul de la MUTE . Între timp, a decis sa nu se mai întoarca în România. Cel putin nu pâna primea un raspuns. Dupa 13 luni, a primit un raspuns, un e-mail în care era anuntat ca este primit la interviu. „Am plâns de bucurie. Am stiut ca daca voi fi acceptat la acel interviu, voi fi angajat. Îmi doream atât de mult sa lucrez acolo. Am înramat acel text. Timp de trei luni, au urmat cinci sau sase interviuri. Le-am vorbit despre tot ceea ce stiam. La început am vorbit cu cinci persoane, apoi, pe masura ce înaintam cu interviul, erau tot mai putine persoane. În final, am fost primit de boss-ul de la MUTE. Am vorbit câte doua ore despre artistii pe care îi stiam pe de rost, despre versuri, art concept, muzica si marketing. Au fost socati si mi-au spus de prima data ca au impresia ca deja lucrez aici. M-am pregatit pentru acel interviu încât era imposibil sa dau gres. Am cheltuit ultimii bani ca sa-mi cumpar o geanta de piele si un pix care sa se asorteze cu ceasul. Astazi conduc XMachine, un sub-label MUTE care îsi propune producerea si promovarea muzicii experimentale. În perioada facultatii, parintii îmi dadeau bani de trai, iar eu îmi cumparam CD – uri din ei. Îi spuneam atunci mamei ca va veni o vreme când pe acestea va fi trecut si numele meu. Nu stiu daca m-a crezut!”.

Robert Schilling

Un fel de biografie
„M-am nascut în data de 17 04 1973 (adica un berbec în carne si oase), la Hunedoara, la doi pasi de combinatul siderurgic. În perioada scolii primare si a liceului, parintii îmi trezesc gustul pentru arte si muzica. În adolescenta îmi canalizez atentia spre muzica pop-electro, iau contact cu Depeche Mode. În 1991 am fost admis la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale” din Bucuresti. În anii facultatii mi-am îndreptat atentia spre teatru/film experimental si, desigur, sunet experimental, înghitind la propriu muzica, înfulecând albumele unor artisti MUTE si nu numai. Obsesia de a produce eu însumi ceva de acest gen, se cristalizeaza în aceasta perioada. În anii care au urmat, am scris la defuncta, dar excelenta, revista „Octogon”, despre artistii mei preferati si am continuat sa îmi umplu spiritul cu muzica. Interesul pentru aceasta s-a manifestat în încercari asidue, dar desarte de a aduce evenimente muzicale puternice în România. Din anul 2001 începe aventura londoneza”...

ArtiSti importanti ai MUTE:

Depeche Mode, Recoil, Barry Adamson, Nick Cave and the Bad Seeds, CAN, Cabaret Voltaire, Liars, The Residents, Laibach, Simon Fisher Turner, Fad Gadget, Diamanda Galas, Moby, Goldfrapp, Einstuerzende Neubauten, SPK, Hafler Trio Blues Explosion, NON / Boyd Rice, The Balanescu Quartet.

ArtiStii cu care lucreaza Robert:

Laibach - De origine slovena, pioneri ai industrialului tehno, bombastic, pompos si kitsch, o ironie care combina clisee propagandistice specifice comunismului si national-socialismului prin mijloace audio vizuale; Balanescu Quartet - Artist de origine româna, unul dintre cei mai importanti violonisti ai momentului, compozitor de muzica clasica contemporana. Publicul român s-a obisnuit deja cu prezenta sa pe scenele bucurestene, cu ultimul sau proiect „Maria T”, un omagiu adus Mariei Tanase; The Residents - Vârful de lance, „cea mai cunoscuta trupa necunoscuta”, dupa cum spune Robert, care se declara un mare suporter al formatiei. De altfel, el este cel care a semnat contractul cu acestia. The Residents nu au identitati sau biografii. Apar pe scena doar mascati. Hunedoreanul este printre putinii oameni care stiu cum arata membrii acestei trupe; Diamanda Galas – o voce de trei octave, careia i se adauga si pianul; Einstuerzende Neubauten - Pioneri ai industrialului, inventatori de instrumente si ai unui stil aparte, care combina poezia romantismului german cu sonoritati brute, emise de percutii din otel, bormasini, polizoare, lanturi, fiare ruginite, pompe de presiune. O dezordine controlata de o muzicalitate inimaginabila; Recoil - Proiect de studio al lui Alan Wilder, ex Depeche Mode. Albumele sale sunt dark, o capodopera de sound-design.

Despre MUTE

Mute Records a fost fondata în 1978 de catre Daniel Miller. Casa de discuri îsi propune sa exploreze stiluri diverse, cu un accent pe muzica electronica si pe pop experimental. Mute se impune în anii '80 cu fenomenul de succes Depeche Mode si cu Nick Cave and the Bad Seeds, dar si cu pionieri ai muzicii experimentale cum ar fi: CAN, Throbbing Gristle, Cabaret Voltaire, Balanescu Quartet, Diamanda Galas si Einstuerzende Neubauten. „Duplicitatea” între comercialul de calitate si un experimental extrem, propulseaza Mute pe piata drept una dintre din cele mai importante case de discuri independente din lume. În 2002, Mute intra sub tutela EMI, continuând drumul spre succes cu Golfrapp, Moby, Blues Explosion, si The Residents.





Săptămâna 15 – 21 decembrie 2005, numărul 164