Venind de afara, de pe strazile reci si albe, esti izbit placut de caldura de pe holurile Centrului Judetean de Transfuzie din Deva. Aici, agitatia de afara este înlocuita de soaptele celor câtiva oameni care asteapta la intrarea în sala de consultatii, iar apoi în cea de donare. Astazi nu sunt multi, însa dupa cum spun asistentele centrului, cei care asteapta sunt cei mai de încredere dintre donatorii hunedoreni. Altii, se pregatesc sa ofere o parte din lichidul salvator de vieti, asezati pe scaunele celorlalte doua centre de transfuzii din judet, cele de la Hunedoara si de la Petrosani, acestea fiind mai vechi decât cel de la Deva. În cele trei centre sunt pastrate fisele celor aproximativ 8200 de hunedoreni, care începând din anul 1970, au acceptat sa doneze o parte din sângele lor celor care, asezati pe un pat de spital, la granita dintre viata sau moarte, ar avea nevoie de el pentru a ramâne în viata. Donatorii nu stiu unde va ajunge sângele lor, nu stiu în venele cui „va curge” o parte din fiinta lor, însa stiu ca fac un bine, iar asta e tot ce conteaza. Satisfactia morala apare odata cu înfigerea acului în vena, iar pentru cea mai mare parte a donatorilor, ea este suficienta. Acesteia i se adauga si posibilitatea ca de fiecare data când umple, cu propriul sânge, o punga speciala de 450 de grame, donatorul afla cât de sanatos este, în urma numeroaselor si riguroaselor teste care i se fac. Apoi, ca un fel de recompensa materiala, acordata de stat, prin lege, donatorul intra si în posesia unui bon valoric de 300.000 de lei, cu ajutorul caruia poate sa-si cumpere alimente.



Fidelizarea unui donator este unul dintre cele mai importante aspecte ale muncii desfasurate într-un centru de transfuzie. Oprirea, cât mai frecvent, a unei persoane pe scaunul de donator de sânge, o transforma într-o sursa demna de încredere pentru oricare centru de transfuzie, iar în cazurile vitale, donatorii fideli sunt primii la care apeleaza medicii pentru o picatura de lichid salvatoare de vieti. De la a doua donare, o persoana dobândeste, pe lânga respectul si recunostinta neexprimata a semenilor sai, si încrederea, dar si statutul de „donator fidel” din partea personalului medical din centrele de transfuzie. În judetul Hunedoara, aproximativ 80 la suta dintre donatori sunt fidelizati, dorinta de a-si ajuta semenii, combinata cu nevoia de bani, determinându-i pe acestia sa ofere o parte din sângele lor, de cel putin trei ori pe an (din cele cinci posibile legal). Daca unui donator initial, aflat la prima donare, i se pot descoperi diverse boli, de care acesta nu avea, poate, nici o idee, unei persoane cu mai mult de cinci donari la activ, este prea putin probabil ca medicii sa-i mai depisteze virusul hepatitei B sau C, cel al sifilisului, sau HIV, deoarece „au un sânge foarte curat, numai bun sa salveze vieti”. Pe lânga fidelizare, la fel de importanta este trierea donatorilor, având în vedere ca, pe la centrele de transfuzie, pot trece tot felul de persoane, însa nu toate pot deveni o sursa de sânge pentru transfuziile efectuate în spitale. Starea de sanatate, istoricul vietii si chiar, „o figura dubioasa”, acestea sunt doar câteva dintre criteriile eliminatoare pentru fiecare potential donator.



Îmbracat doar într-un tricou subtire, cu o fisa în mâna, Vasile Bumbaru se misca nerabdator de pe un picior pe altul. A trecut cu brio de examenul clinic, iar acum se pregateste sa intre în sala si sa umple o punga cu sângele sau. Are 42 de ani si peste 20 de opriri la Centrul Judetean de Transfuzie Hunedoara. Astazi, e a treia oara când doneaza sânge, în acest an. Când îl întreb de istoricul donarilor sale, Vasile Bumbaru, se întristeaza putin si îmi spune ca si-ar fi dorit sa fie mai multe. „Am fost foarte bolnav în ultimii ani. În 1994, am început sa donez sânge si am continuat sa o fac pâna în 1997. Atunci, m-am îmbolnavit, iar medicii mi-au interzis sa mai donez. Am început, din nou, în acest an”, povesteste barbatul. Motivul pentru care a acceptat de atâtea ori sa-si împarta lichidul care-i curge în vine cu altii nu e greu de ghicit. „M-am gândit ca, poate, odata, va avea cineva nevoie de sângele meu. Nu stiu cine, dar simt ca pot si vreau sa ajut”, mai spune barbatul, intrând repede în sala, sa-si faca datoria de donator. În acelasi timp, aranjându-si mâneca de la pulover, de pe scaunul din piele neagra se ridica un alt barbat. E mai în vârsta decât Vasile Bumbaru si are o fata obosita. Todor Craciun, de 58 de ani, e din Simeria, iar din 2001 doneaza sânge în mod regulat, la Centrul de Transfuzie din Deva. Stie ca, din 60 în 60 de zile, se poate lipsi de aproape o jumatate de litru de sânge din corpul sau si nu a uitat niciodata, în ultimii patru ani, sa faca un drum „de Deva” special pentru acest lucru. „Ma simt mult mai bine, dupa ce donez sânge. Am probleme cu o mâna care-mi amorteste foarte des, iar dupa donare ma mai lasa amorteala. În plus, se mai regenereaza sângele. Poate îi ajut si pe altii”. Barbatul priveste în jos, cu rusine parca, si îmi dezvaluie si alt motiv al gestului sau, care, oricum l-ai lua, are o mare doza de altruism. „O fac si pentru bani, ca am nevoie, mai ales, acum, în preajma sarbatorilor. Acum, am primit un bon de 900.000 de lei pentru alimente. O sa-mi prinda foarte bine”. Se îmbraca, saluta si pleaca. Oare cine-l poate condamna?



Din sala unde se recolteaza sânge se aude un râs vesel. De femeie. Asistentele se apleaca asupra unei siluete micute, careia îi elibereaza mâna de ac si perfuzie. Femeia se ridica de pe scaun, multumeste si ajunge în sala de asteptare unde si-a lasat hainele. E primul donator de sex feminin pe care l-am vazut astazi. E o priveliste destul de rara, dupa cum îmi spun si asistentele, având în vedere ca majoritatea donatorilor din judetul Hunedoara sunt barbati. Nu e vorba de discriminare, însa, la sexul tare e mai rar întâlnita anemia, situatie în care este interzisa donarea de sânge. Maria Damian are 48 de ani, e operator chimist si locuieste în Orastie. Daca în cazul celorlalti donatori cu care am vorbit, gestul lor nu are o motivatie personala, femeia a încercat, în acest fel, sa-si salveze de la moarte colegele de munca, dar si fratele. „Am început sa donez sânge în anul 1978, la spital, la Orastie, pe vremea când lucram la Rompiro. Am avut colege care au avut diverse accidente si am donat sânge pentru ele. Asa am început. Apoi, în 1981, am întrerupt donarile, pentru ca m-am casatorit si am avut niste probleme. Am fost plecata în strainatate si am început, din nou, sa donez sânge, în 1999. Vin de patru-cinci ori pe an”, povesteste Maria Damian, zâmbind. Apoi, zâmbetul se transforma în ochi plini de lacrimi, în timp ce îsi aduce aminte, prin vorbe, de fratele sau, bolnav de leucemie, pe care sângele ei, donat în disperare, nu l-a putut întoarce de pe drumul mortii. Tot experienta sa, de a-si ajuta colegii de munca mineri, l-a adus pe deveanul Marcu Chirila, de 52 de ani, la Centrul Judetean de Transfuzie. Lucreaza la Exploatarea Miniera din Deva si a început sa doneze sânge în 1975. A devenit donator fidel, dupa ce a încercat, cu sângele lui, sa dea o mâna de ajutor colegilor sai, victime ale unor accidente de munca, sa le „pompeze” viata în vene. Marcu Chirila spune ca, dupa atâtia ani de donari, nu-l intereseaza banii sau bonurile valorice. O face pentru ca s-a obisnuit si ca o picatura din sângele sau poate salva alt om.

Comentarii?