E opt si jumatate, iar în curtea unui sat hunedorean din Muntii Poiana Ruscai e mare zarva. Un flacau, un barbat înca în putere si altii doi, ceva mai batrâni, dau impresia ca se învârt de colo - colo fara rost. Viscolul de dimineata i-a întârziat cu treaba. Au de taiat porcul. Vântul si ninsoarea parca s-au mai domolit. Dupa câteva minute totul e pregatit: gratarul e la locul lui, paiele la fel, iar ligheanele sunt aranjate frumos lânga masa pe care nefericitul animal urmeaza sa fie despicat. Flacaul, usor enervat ca ceilalti se misca mai încet, intra în casa si iese dupa doar câteva secunde tinând strâns în mâna dreapta un cutit mare. Spune scurt: „No, aducetî-l aici”. cei trei barbati trecuti bine de prima tinerete se îndreapta spre coltul curtii, unde Ghita, un „alb” de vreo 200 de kilograme, sta împietrit. N-a mai mâncat nimic de ieri, parca simtindu-si sfârsitul aproape. Se da cu greu prins. Pâna la urma oamenii îl înfasca hotarât. Animalul se zbate din toate puterile dar, degeaba. Este tras spre locul în care zapada a fost deja bine batatorita, trântit pe o parte. Flacaul îl încaleca si îi înfige cutitul în gât. „Marele alb” îsi da ultima suflare dupa o jumatate de minut. Sângele i se prelinge pe zapada imaculata. De aici, mai departe totul e simplu. Familia Solomon din satul hunedorean Ghelar are asigurata si-n acest Craciun o masa mai mult decât îmbelsugata. Niciodata nu au cumparat carne de porc de Craciun si nu dau impresia ca ar avea de gând sa o faca vreodata. Si-n plus, pentru ei e mult mai rentabil asa.

Chiar daca partea grea, cea cu înjunghiatul porcului, a trecut, mai este foarte multa treaba. În plus, mezinul familiei Solomon, Florin (de 20 de ani) nu e acasa. Munceste de zor pentru un salariu la fabrica de cablaje auto, de jos, din Hunedoara. Încearca Bogdan (de 22 de ani) sa-l suplineasca, dar si el, spre seara, trebuie sa plece la slujba lui de la un fast-food din oras. Toti îi dau înainte cu lucrul. Îsi intra în rol de coordonator Dumitru, capul familiei, un om de 50 de ani, aflat aproape de pensie. Mic de statura, se învârte usor pe lânga masa pe care e asezat porcul si-l transeaza cu priceperea unui macelar. Sotia lui, Maria (de 43 de ani) sta pe-aproape ca sa-l asiste. Dupa doua ceasuri, porcul care de dimineata se zbatea sa scape de cutit, este transformat în halci de carne asezate în ligheane separate si duse în casa. Aici începe o alta etapa a procesului, transatul. În momentul în care slanina, „pecina” (pastrama), jamboanele si slanina sunt puse la afumat în locul special amenajat pentru acest lucru. Se face întuneric. Cei trei membri ai familiei Solomon nu stiu însa cum a trecut o noua zi de munca în gospodarie. La final, Dumitru Solomon zâmbeste fericit ca mare parte din bucate sunt gata pentru Craciun. „Un vin, o tuica, o cafea?”, îi întreaba Dumitru pe cei doi vecini care-l viziteaza pe înserat, aceiasi care dis-de-dimineata l-au ajutat „sa taie porcul”. Prima zi de pregatiri pentru Craciun în familia Solomon, aproape ca-n orice sat hunedorean, este cea mai grea, pentru ca e vorba de taiatul porcului. A doua zi, barbatii se ocupa de taiat lemne „ca e pacat sa crapi butuci în zi de sarbatoare”, dupa cum spune Dumitru. Asta în timp ce singura femeie din casa, mama, începe sa bata covoarele în zapada, ca sa le curete mai bine, si sa pregateasca hainele pe care barbatul ei si cei doi copii le vor purta de Craciun. Daca tot nu sunt noi, e „musai” macar sa fie frumoase si curate. Vine apoi rândul mâncarurilor. „O sa fac salata beof, ca acuma carne avem si morcovi sunt destui. Apoi mai vin aperitivele din carnea de porc, maietecul, toba si tate alelalte”, ne destainuie Maria Solomon. Sotul sau o completeaza: „În ultimii ani am învatat io sa fac rulada din carne de porc. Tare buna iese!”. Prajiturile sunt lasate ultimele, ca sa fie proaspete. Si ele însa trebuie sa fie gata cu macar o zi înainte de Ajun, astfel încât foile de aluat sa se înmoaie, iar prajitura per ansamblu sa fie cât mai gustoasa: „Am un caiet întreg cu retete. Anul asta cred c-o sa fac Petre Roman. Am si retetele de Stolojan, sau Iliescu, dar nu mai stiu pe unde le-am pus. Oricum toate trei sunt la fel de bune”, spune Maria, usor amuzata de surprinderea noastra la auzul denumirilor de prajituri. În familia Solomon, Bogdan are sarcina sa se ocupe de brad. Pomul de Craciun este aruncat dimineata, în jurul orei 5, într-una din zilele acestea, de un „furnizor” ce ramâne secret (la 20 de kilometri în amonte exista zeci de hectare de padure de brad). Baiatul îl ia si-l tine în beciul casei pâna în ziua de Ajun, când îl potriveste frumos în suport si-l împodobeste împreuna cu fratele sau. „Nu concep sa n-am brad în casa de Craciun, oricât de rau as sta cu banii”, marturiseste tânarul. Totusi nu împodobitul bradului este cel mai asteptat moment în familia Solomon, ci cel al colindului. Când aude de colindat, lui Dumitru îi apare o lumina în ochi si un zâmbet ce ascunde o usoara unda de regret. „Nu-i clipa mai faina-n an decât atunci când ma trazesc cu 20 de narozi în casa care cânta colinda care le-o cer io. Io-s ase, mai trecut de tinereta, da’ cân îi vaz pa ei parca-s sî io iara tânar”. Fiul lui, Bogdan, face parte din ceata de colindatori. Arde de nerabdare sa mearga acasa la prietenul lui, Bugdu, în celalalt capat al satului, de unde încep apoi sa bata din poarta-n poarta: „La Bugdu acasa repetam o data colinzile. Nu le stim prea bine. Când ajungem la mine acasa, stim vreo 10 pe de rost, cu toate ca e deja 3 noaptea. Abia astept sa vina Ajunul”. Dumitru se întoarce sa-si ajute nevasta la treaba. Bogdan se îmbraca sa mearga la lucru, la fast-food-ul din oras. De-acolo îsi face rost de salariul de patru milioane, din care, anul asta, un milion îl va face „buget de Sarbatori, pentru ca în Ghelar, în afara de tigari si de micile atentii pentru prieteni, o ciocolata, sau un spray, nu prea ai pe ce sa dai banii”. Cu toate ca mai au destule de rezolvat, pe chipurile lor se citeste usor relaxarea. Toti sunt bucurosi ca sunt sanatosi si stiu ca îi asteapta înca un Craciun în familie, în casuta lor, ce rezista cu bine viscolului pentru ca e mica si ascunsa dupa creasta unui deal.