CRONICA GRI

Unde-s multi...

Una dintre cele mai populare reclame din ultimul timp a devenit un adevarat serial. Nu îi fac nici un fel de publicitate – nu am fost niciodata, nu sunt si nici nu am sanse sa devin bautor de coniac, de nici o marca -, dar aventurile lui Dorel, nea Gogu si ceilalti ma binedispun de fiecare data. „Dulcea nesimtire”, etalata cu voluptate de personajele reclamei, e atât de reala, încât în fiecare sapator de pe strada – si, slava Domnului, e plina Deva de sapaturi în ajun de Craciun, de parca acum, în plina iarna, e vremea potrivita pentru asa ceva! – care da singur la lopata sau la târnacop, cu alti patru-cinci tovarasi care îl asista binevoitori si dezinteresati (de munca), suprapun mental imaginea lui Dorel – „Dorelee!” – cel napastuit de colegi. Un cunoscut – inginer în constructii – îmi spunea, în pauza unui meci de fotbal în care se difuza omniprezentul spot publicitar cu nea Gogu si compania (cei îngrijorati doar de faptul ca ramân fara „combustibil”): „Doamne, cât de reali sunt astia! Îi cunosc, pentru ca eu lucrez cu ei pe santier în fiecare zi!” Poate ca acesta e secretul unei reclame bine facute: e „reala”. Succesul adevarat în România de azi nu e imaginat ca fiind cel al unui tip pus la patru ace, care urca într-o decapotabila cu un fotomodel pe scaunul din dreapta; e cel al „amarasteanului” care lucreaza pe un salariu de patru milioane jumate' (vechi), fericit ca are de unde sa bea un „det” si, mai ales, încântat ca a gasit fraieru' care sa-i faca munca lui fara sa comenteze si care suporta cu stoicism sa fie luat la misto, asa, ca destindere „între colegi”. Am spus la început ca aventurile lui Dorel ma binedispun. Da, e adevarat, în aceeasi masura în care ma si întristeaza – si ma îngrijoreaza. Astfel de oameni exista – sapa santuri cu cabluri de înalta tensiune în ele, descarca manual basculante automatizate, dorm în baraci sau în cabina masinii; nu stiu daca într-adevar opresc trenuri pentru o sticla de jumate', dar nu m-ar mira prea tare. Si nu numai ca exista, dar ei sunt multi. Nu am date certe, ci doar impresia ca ei constituie, de fapt, chiar majoritatea în România. Si, unde-s multi, creste nu numai puterea, ci si gradul de „dulce nesimtire”. Si asta tocmai acum, când sa intram în Europa ca tara civilizata si ar cam trebui sa ne miscam si noi mai cu talent.

Comentarii?