Cine a tras în noi 16-22? Cine a tras în noi dupa 22? Sunt întrebari rostite înca de participantii la Revolutia din Decembrie '89 sau de urmasii eroilor morti pentru un ideal care a ramas undeva în sufletele celor ramasi orfani. Cei care au preluat puterea dupa 22 Decembrie 1989 suindu-se pe cadavrele tinerilor ucisi de nu se stie cine au tinut bine ascuns adevarul despre acele zile fierbinti. Statul de drept din România a fost instaurat printr-o minciuna si o mascarada judiciara: procesul Ceausestilor. Pe de alta parte, în noile structuri ale puterii instaurate dupa 22 Decembrie se regaseau unele persoane despre care existau informatii ca fusesera implicate în reprimarea revolutiei (de pilda, generalul Mihai Chitac, numit ministru de Interne, sau generalul Victor Stanculescu, numit ministru al Economiei, ulterior ministru al Apararii). Teroristii, despre care se spunea ca reprezinta o armata numeroasa si bine înzestrata, au disparut în neant. În zilele revolutiei, personaje politice importante, astazi senatori sau deputati, chiar si fostul presedinte vorbea nonsalant despre teroristi. Ion Iliescu spunea la TVR în 23 decembrie ca teroristii „trag din orice pozitie”, iar Sergiu Nicolaescu în 22 decembrie lansa la Comitetul Central zvonul ca este minata cladirea. Un alt exponent al puterii politice, deputatul Cazimir Ionescu, spunea în 22 decembrie la TVR: „O coloana blindata motorizata se îndreapta spre Pitesti pentru a ocupa punctul atomic, rafinaria, rezervoarele de cianura, barajul de la Curtea de Arges! Odata cu caderea acestor puncte, orasul Pitesti poate sa dispara complet de pe harta tarii!”. Pe lânga politicieni, întretinerea isteriei cu teroristii a fost realizata de lucratori ai TVR, precum Teodor Brates sau de militari precum Cico Dumitrescu. Este evident ca puterea instalata în urma Revolutiei nu este nici pe departe legitimata de miscarile de strada, chiar daca Ion Iliescu se dadea drept „emanatie a Revolutiei”. Mortii Timisoarei, ai Bucurestiului, Sibiului, Clujului sau Hunedoarei nu si-au dat viata pentru înscaunarea neocomunistilor. Iliescu si ai lui au multe de ascuns. Probabil ca de aceea fostul presedinte s-a grabit sa instituie în 24 decembrie un Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta la judecarea faptelor lui Nicolae Ceausescu si ale sotiei lui. De ce atâta graba în executarea lui Ceausescu? Nimeni nu poate sa raspunda la aceasta întrebare, pentru ca dintre cei care au participat la actiunea împotriva dictatorului multi nu mai sunt în viata. Iliescu si cei care au preluat puterea în urma revolutiei s-au bazat pe fostii activisti din linia a doua a PCR. Comandantii Armatei Române, care indubitabil a participat în perioada 16 – 22 decembrie la reprimarea miscarilor anticomuniste nu credeau înca în 25 decembrie ca regimul comunist a fost schimbat. Marturie sta o nota telefonica emisa de UM 02575 Bucuresti si semnata de contraamiralul Petre Georgica, care-i informa pe militari ca toti activistii de partid ramân în functiile avute si vor continua munca de educatie si ca banii care reprezentau cotizatia de partid si UTC se vor plati în conditiile cunoscute. Dupa 15 ani de guvernare a unui regim care nu a crezut nici o clipa în caderea comunismului, ci doar în înlaturarea dictatorului este normal ca la 16 ani de la revolutie semnele de întrebare sa persiste peste mormintele tinerilor morti aiurea.

Comentarii?