În Hunedoara au existat trei grupuri de persoane care au încercat sa protesteze împotriva regimului comunist, imediat dupa ce la Timisoara s-au tras primele focuri de arma si au murit mai multi oameni. Este vorba despre un grup condus de Florin Ghiuzela, unul de Vasile Tudosi si un altul care a împrastiat si lipit manifeste anticomuniste atât în oras, cât si la Fabrica de Tricotaje, din care faceau parte Adrian Dreghin, Marcel Olariu si Liliana Slatioru. Martorii îsi amintesc ca a mai existat si un barbat în vârsta care a lipit astfel de afise prin oras, dar nimeni nu poate preciza cum se numeste. Cele trei grupuri au actionat separat, înca din data de 18 decembrie. Vasile Tudosi îsi aminteste ca împreuna cu câteva persoane a încercat sa plece la Timisoara, dupa ce a auzit ce se întâmpla acolo de la un student care venise acasa. „Drumurile erau blocate. Nu am putut sa plecam. Ne-am gândit apoi sa facem un miting în data de 21 decembrie. Tot vorbeam prin combinat. Din pacate, frica, lasitatea, probabil ca au fost mai puternice”.
Revolutionarii din Hunedoara povestesc ca prima persoana care a protestat atunci împotriva regimului comunist, scandând lozinci anticomuniste si împotriva lui Nicolae Ceausescu, a fost Florin Ghiuzela, în noaptea de 19 spre 20 decembrie. A doua zi, în oras au fost împrastiate primele manifeste anticomuniste, atât în zona Fabricii de Tricotaje, unde Adrian Dreghin a lipit manifeste anticomuniste, cât si în incinta Combinatului Siderurgic. Tot atunci au fost retinute de militieni doua persoane care au împrastiat si lipit manifeste anticomuniste prin oras. Este vorba despre Marcel Olariu si Lili Slatioru. Martorii spun ca acestia au fost arestati si batuti. În plus, se pare ca Adrian Dreghin a fost retinut chiar de la serviciu, de la Fabrica de Tricotaje de catre militieni, chemati telefonic acolo.
Atât Florin Ghiuzela, cât si Vasile Tudosi povestesc ca se asteptau sa fie ridicati de militieni în orice moment. Interesant este faptul ca în data de 21 decembrie 1989 au aparut în Hunedoara, în jurul orei 10-11, la barul de la Hotelul „Rusca”, cam 12-15 barbati bruneti, îmbracati în haine lungi de piele, de culoare închisa. „M-a chemat Mazilu, o persoana cunoscuta în Hunedoara la acea vreme, care m-a dus la bar si mi-a spus ca la trei-patru mese sunt niste persoane dubioase, care vorbesc limba româna. Într-adevar, când am ajuns acolo, acestia erau la mese. Am intrat si am iesit din bar. Ma gândesc ca erau securisti. Nu stiu. A doua zi am încercat sa vad cine a fost cazat la hotel în acea perioada. Nu mai exista registrul cu cazarile”, îsi aminteste Florin Ghiuzela. În noaptea de 21/22 decembrie în oras apar altfel de manifeste fata de cele care fusesera lipite pâna atunci. Martorii banuiesc ca acestea, scrise de acum la masina, ar fi fost aduse în oras pe filiera Bisericii Reformate. În dimineata de 22 decembrie 1989, în jurul orei 9, aproximativ 15 persoane s-au strâns în fata cinematografului „Flacara”. De aceasta data se gaseau împreuna doua dintre grupurile constituite la Hunedoara si care nu se cunosteau între ele. Nu se stie cum au ajuns acolo, în acelasi timp. Încolonati, oamenii au pornit spre centrul vechi al orasului (la sediul PCR), cântând „Desteapta-te, române!”. Li s-au alaturat unii trecatori, altii au iesit din coloana, speriati de numarul de persoane îmbracate în civil si care îi însoteau mergând pe trotuare. Manifestantii spun ca în centrul civic multi oameni închideau ferestrele atunci când erau îndemnati sa coboare si ei în strada. Grupul si-a continuat marsul pe strazile orasului, ajungând mai apoi în combinat, unde muncitorii au fost chemati sa se alature manifestantilor. Un alt grup de demonstranti se strânsese deja în fata portii principale a CSH, dupa care s-a deplasat la sediul Partidului Comunist Român si al Sfatului Popular. Din combinat, inginerul Sandu Laposi a venit cu multi muncitori. În jurul orei 11 erau deja câteva mii de persoane în fata cladirii PCR. Acolo erau doua cordoane de la securitate si armata. În jurul orei 11.30, 15-20 de persoane au fortat intrarea în cladire. Nu s-au spart geamuri si nici nu s-au semnalat alte incidente. Nici primul-secretar PCR, Bogdan Teofil, nu a opus rezistenta, iar când demonstrantii au ajuns la el a spus doar atât: „Fara violenta!”. Mai mult, el a deschis balconul de la etajul întâi al cladirii. Mai apoi, a vrut sa faca parte din primul Comitet Revolutionar constituit la Hunedoara. A fost refuzat, dar nu a fost lovit si nici arestat. „Cred ca i-am salvat viata, oprindu-l sa plece din sediu”, spune Vasile Tudosi. Imediat, au fost adusi de la sediul militiei, Liliana Slatioru si Marcel Olariu.
Manifestantii care au patruns în sediul fostului PCR au format, în data de 22 decembrie, primul Comitet Revolutionar, al carui presedinte a fost ales Vasile Tudosi. Comitetul a primit numele de Partidul Democrat. Comitetul a hotarât sa-i retina pe comandantul militiei si pe cel al Securitatii, Vaduva si respectiv Luca. Pâna la ora 19, în ziua de 22 decembrie 1989, în oras nu s-au semnalat incidente majore. Doar un grup de manifestanti a patruns în libraria din centrul vechi, a scos afara si a ars cartile lui Nicolae Ceausescu. Nu au fost sparte magazine si nici nu au fost deteriorate bunuri din incinta Sfatului Popular. În acelasi timp, martori care au dorit sa-si pastreze anonimatul au declarat ca toate aceste schimbari, precum si hotarârile luate au încins spiritele si au dus, cum era de asteptat, la divergente si proteste. În jurul orei 19.30, comandantul garnizoanei, Nicolae Serbulescu, da un telefon la sediul fostului Sfat Popular si anunta ca se trage înspre UM 01933 si ca exista deja o victima, plutonierul major Dumitru Merticaru. El a cerut sa vina Garzile Patriotice sa asigure paza unitatii militare, pentru ca aici nu sunt soldati care sa o apere. Vasile Tudosi se deplaseaza cu înca câteva persoane, cu o masina, la unitatea militara: „În jurul orei 20 am plecat la UM 01933. S-a tras asupra masinii de pe dâmb, dar curios, nimeni nu a vrut sa ne omoare. Focul a fost încrucisat. S-a tras cu trasoare si cu cartuse si din stânga si din dreapta”. Imediat, a sunat sirena în combinat. În jurul orei 21, pe baza buletinului de identitate, au fost înarmati în special angajatii Combinatului Siderurgic. Atunci s-au împartit aproximativ 400 de arme. Un martor povesteste ca: „La Unitatea Militara au fost trimise în jur de 130 de persoane înarmate. S-a tras toata noaptea. Nu stiam cu cine luptam. Era noapte si trageam, dar nu prea vedeam în cine”. Cladirile din zona au avut, luni în sir, urme de gloante. Aici au fost cei mai multi morti si raniti. Acelasi scenariu s-a petrecut în zilele care au urmat. Abia pe la sfârsitul anului si dupa ce Nicolae si Elena Ceausescu au fost executati, aici nu s-a mai tras. De altfel, într-o singura noapte în perioada 22 – 30 decembrie în zona nu s-au auzit focuri de arma. Tot cam în data de 30 decembrie, au fost predate armele. La 16 ani de la acele evenimente, Vasile Tudosi spune ca: „99 la suta din ceea ce s-a întâmplat a fost manipulare si doar unu la suta revolutie, dar important este ca ne-am câstigat LIBERTATEA!

Comentarii?