Săptămâna 29 – 04 ianuarie 2006, numărul 166

EDITORIAL Unde mergem? de Ştefan Ciocan Mai în gluma, mai în serios, un prieten cu care am intrat într-o seara într-un bar se arata îngrijorat: „Cine o sa ne plateasca noua pensia?”, când a vazut ca aproape toate mesele erau pline de pustani si pustoaice pâna în 18 ani. Aidoma prietenului meu, m-am îngrozit când am vazut la una dintre numeroasele televiziuni în limba româna un sondaj facut pe strada, între tineri, al carui subiect era Revolutia Româna. Raspunsurile au fost socante pentru noi, cei care am fost martorii oculari ai evenimentelor petrecute acum 16 ani. Tinerii intervievati, care s-au nascut în preajma anului 1989, nu mai stiu nimic despre revolutie. Majoritatea elevilor habar nu aveau ce s-a petrecut pe 22 Decembrie 1989. Aveau o imagine vaga despre Ceausescu si despre comunism. Mai mult chiar, unii dintre ei, influentati probabil de parinti, considerau perioada comunista chiar foarte buna. „Stiu ca oamenii aveau bani si ca puteau sa mearga în concediu unde voiau”, a raspuns o tânara, care nu a trait restrictiile perioadei comuniste. Nimeni nu i-a povestit pustoaicei intervievate ca în vremea lui Ceausescu nu se putea iesi din tara decât o data la doi ani, asa ca nu puteau oamenii cu multi bani sa-si faca vacantele chiar unde voiau, ci doar pe plaiuri mioritice. De asemenea, fata intervievata nu stia ca ratia de benzina nu ajungea pentru un concediu cu masina si ca biletele la trenurile spre litoral erau rezervate cu câteva saptamâni înainte. Ca sa nu mai vorbim despre minunatele chiftele de peste si sucuri fara nici un gust servite în statiunile patriei sau cozile interminabile la bere si pepsi, produse care nu se mai gaseau dupa ora prânzului nici pe litoral si nici în alte statiuni balneoclimaterice, unde oamenii muncii de la orase si sate se odihneau. Tânara generatie plânge dupa acele cavouri din prefabricate de beton, construite peste noapte, în care se înghesuia populatia depersonalizata a României, omul nou, multilateral dezvoltat creat de Ceausescu. Problema lipsei de cultura generala, istorica sau civica este strâns legata de scoala si familie. În scoala istoria este tratata cu foarte multa superficialitate. Elevii sunt mai interesati de Guta si Limbricul Minune decât de cartea de istorie. Baietii se viseaza fotbalisti sau manelisti, în timp ce fetele vor toate sa intre între „cuceririle” lui Columbeanu sau ale altui creator de moda cu bani multi si acces pe „sticla”. Istoria nu mai conteaza. Comunismul a fost o perioada de care încet, încet nu-si va mai aduce nimeni aminte sau doar acei tineri, din ce în ce mai putini, care sunt interesati si de lucruri serioase. Familiile sunt din ce în ce mai superficiale. Parintii nu mai au timp sau chef sa-si educe copiii. Valorile morale dispar pe masura ce televiziunile - singura sursa de educatie a majoritatii tinerilor - promoveaza mai mult kitsch-ul, prostul gust si nonvalorile. Familia nu face nimic sa echilibreze scara de valori, ba mai mult, parintii sunt cei care-i încurajeaza pe tineri si pe tinere spre cariere imposibil de realizat. Viitorul României este sumbru, pentru ca bruma de olimpici si tineri studiosi nu vor putea, daca ramân în tara, sa faca fata gloatei, din ce în ce mai îndobitocite. Si votul este egal, pâna la urma! Comentarii?

Săptămâna 29 – 04 ianuarie 2006, numărul 166