O ... Si totusi. Anul acesta nu a fost doar unul politic. Desi, pe buna dreptate, am fi înclinati sa dam atentie numai si numai acestei fatete, totusi, viata publica a Ťsfinteiť Românii a cazut prada unor fenomene cu impact social ce nu merita a fi ignorat. Daca ar fi sa ne luam dupa una dintre rabufnirile din urma ale premierului Calin-Popescu Tariceanu, cele 12 luni scurse sub ochii nostri s-au derulat sub auspiciile funeste ale inundatiilor si gripei aviare. Doua, sa le spunem, epidemii care au marcat profund starea natiunii. Însa desfasurarea de forte a evenimentelor din 2005 nu s-a redus doar la atât. Nu ca nu ar fi fost îndeajuns, dar istoria cotidianului nu se rezuma la rabufnirea unei singure perechi de fenomene. Povestea celor peste 360 de zile, câte au trecut, nu ar fi completa ignorând nemultumirile sociale si grevele cu care a fost împanata toamna abia apusa. Meniul nu ar fi fost consumat pe de-a-ntregul daca nu ar fi avut loc telenovela celor trei jurnalisti români plecati la rapire în Irak, ca la o promenada de seara pe bulevardele luminoase ale metropolelor civilizate. Au fost pompos-numitele tornade satesti supra-licitate în Dâmbovita si Ialomita, am mai avut de-a face cu realizari marete precum implementarea faimoasei cote unice de impozitare, iar în ceasurile de pe urma, ne-am panicat la izbucnirea rujeolei si am asistat la vinderea uneia dintre putinele si ultimele bijuterii ale economiei nationale, Banca Comerciala Româna. Iar 2005 a mai fost si anul în care recalcularea pensiilor a retinut atentia guvernantilor de o maniera fara precedent în vacarmul post-decembrist al unei tranzitii într-atât prelungite încât a mai uitat sa se încheie.




Fenomene, oarecum disparate si eterogene unele fata de celelalte si efecte distincte ale unor cauze ce au în comun un numitor scris cu majuscula: România si starea ei actuala. Oarecum structurat tabloul socio-economic al acestui an ar trasa corespunzator câteva linii de genul epidemii, viituri si greve serioase. Ceea ce s-a petrecut pe lânga poate fi rapid plasat la separeu. Primavara. Dupa un Craciun al lui 2004 în care porcul a lipsit din belsug de pe masa a nenumarati români, se apropie stress-ul Pastelui. Oul, mielul si cozonacul dau si ele semne ca vor adasta, din nou, cu zgârcenie prin cosul poporului haituit de traiul zilnic. Iar dintre cele trei, oul, în special, se va dovedi de o reala perversitate. Înainte de a numara printre motive genocidul pasaresc pregatit înca prin Asia de virusul gripei aviare, vom aminti de inundatii. Cu putin înainte de Paste, Banatul s-a lepadat de anonimitate, iar din zecile sale de mii de hectare de uscat, multe s-au transformat subit într-o imensa balta. Iar balta a avut apa, nu gluma. Iar apa a masurat, pe alocuri, si trei-patru metri. Satele înecate si transformate peste noapte în luciuri de balta au numarat mii de sinistrati si câteva victime. Pagubele au curs lant, oamenii si-au pierdut totul de prin gospodarii, iar orataniile de curte au înregistrat primul calup de mortalitati, dintr-o întreaga serie neagra ce avea sa vina în urmatoarele luni. Autoritatile au reactionat, s-au facut promisiuni, apoi s-au facut proiecte, au fost stramutate localitati, iar de ceva vreme au început sa se predea case la cheie. Viiturile lasate cu inundatii din localitatile banatene au fost urmate, ulterior, de episoade la fel de umede. La rând a fost Moldova, dar nici Regatul sau judetele de prin Oltenia nu au fost omise de natura razbunatoare, neglijenta umana criminala, anii de furaciuni din fondurile si materialele necesare sistematizarilor si regularizarilor de cursuri sau pur si simplu de stupiditatea celor care puteau sa evite proportiile megalomanice ale calvarului. Acum, la final de an, pe cuprinsul tarisoarei, Guvernul continua sa ridice de la zero locuintele topite de calamitati, porces care va continua si anul viitor. Calamitatile de acest fel nu au fost singurele care au lovit în plin inocenta mioritica. Din contra, a fost, este si va mai fi înca, loc si de un puseu de gripa aviara. Boala incurabila, insinuata initial printre pasarile din curtile taranilor din Delta, s-a raspândit cât ai zice Ťcucuriguť în judetele limitrofe fiind, acum, la mai putin de o suta de kilometri de Capitala prafuita a patriei. Deja celebrul H5 a surclasat prin ferocitate orice forma de pesta porcina sau holera aviara si a pus pe jar, în paralel, autoritatile de la Bucuresti si pe cele de la Bruxelles. Au existat localitati întregi supuse carantinei totale, s-au decimat preventiv zeci si zeci de mii de pasari, iar exporturile agro-alimentare de înaripate au fost suspendate. Mascatii aviari (veterinarii din trupele de dezinfectare a cotetelor) au devenit rapid cunoscuti. Sezonul migratoarelor aducatoare de molima este înca în toi, iar pericolul raspândirii nu este nici pe departe apus. Efortul financiar suportat de bugetul de stat pentru a tine sub control efectele fenomenului contabilizeaza, pâna în acest moment, sume de ordinul milioanelor de euro. Una dintre consecintele imediate si implicite ale episodului în speta a fost, însa, acela ca, de teama raspândirii la om, numarul românilor care s-au vaccinat sau au fost vaccinati antigripal a crescut considerabil în raport cu anii trecuti. Iar pentru ca tot am poposit în acest registru al epidemiilor, sa amintim ca, de curând, o noua chestiune a razbatut în spatiul public. Este vorba de rujeola. Considerata o banala boala a copilariei, epidemia a izbucnit cu o forta deloc de ignorat, facând pâna acum victime inocente printre sugarii vulnerabili în cel mai înalt grad. Pe lânga decesul propriu-zis al unor fiinte abia aduse pe lume, tragismul situatiei rezida si în maniera gratuita si vinovata în care aceasta a reusit sa se produca. Asa cum s-a putut vedea si din informatiile vehiculate în presa, totul s-ar datora nevaccinarii la timp, sanctionate de lege, a zeci de mii de copii. Raspunderea penala pentru o lipsa de reactie, la fel de penala, va fi, probabil si de aceasta data, doar o chestiune de gust. Dar 2005 a mai adus ceva. A adus o greva de toata frumusetea a profesorilor, satui, pâna si ei, de mizeria financiara în care se scalda un sistem înca nereformat pe de-a-ntregul. Au fost trei saptamâni în care elevii au beneficiat de o nesperata vacanta, au fost trei saptamâni în care Cabinetul Tariceanu a negociat cu nervii întinsi la maximum, în fine, au fost trei saptamâni de pauza didactica în care cele patru confederatii nationale au demonstrat ca se poate. Ca se poate sa existe unitate pentru atingerea unei cauze pierdute timp de 15 ani de zile. Confederatii sindicale care au mai dovedit, în plus, ca aceeasi unitate ar fi putut exista si în alte vremuri, însa interesele care le-au animat conducerile au împiedicat orice dialog. Despre perdantii momentelor mai mult sau mai putin voit ratate, mai bine sa se taca. Ei suntem noi. Iar noi, înseamna România, tara asta pe care cei mai multi dintre tineri viseaza ca o vor parasi odata si odata. Dar greva din învatamânt nu a pus capac revendicarilor salariale radicale. Protestul celor de la catedra a fost rapid urmat de sindicalstii parlamentarului-proletar Ion Radoi. E vorba de angajatii metroului bucurestean, peste patru mii de oameni. Profitor al tranzitiei originale a României spre economia de piata, sindicalistul-parlamentar a blocat subteranul Bucurestiului pentru a scoate la suprafata nemultumiri lipsite de scrupule. Fara a detalia pe marginea subiectului, retinem însa ca jocul de-a greva coordonat de liderul de sindicat pesedist s-a lasat cu o sentinta clara data de instanta: conflictul de munca a fost declarat ilegal la numai 48 de ore dupa ce a izbucnit.

Comentarii?