Amidip Calan a luat fiinta în 2003 ca societate nou constituita. AVAS dorea sa scape de Sidermet Calan, principala firma a sa de pe platforma siderurgica a orasului. Aceasta avea însa datorii foarte mari care nu o faceau atractiva la privatizare. Atunci AVAS a decis sa ia o parte din activele firmei (un furnal si o linie de turnare a tuburilor) cu care sa participe la constituirea noii societati, AMIDIP, în parteneriat cu firma germana Pipe Products (componenta a concernului AMIANTIT din Arabia Saudita). În vara lui 2003 noua societate a început sa produca fonta ductila pentru linia de tuburi care functiona la Mecanica Orastie (si ea oprita în conditii suspecte). Partenerul strain urma sa investeasca la AMIDIP 12 milioane de dolari, dar procesul de productie si investitia s-au oprit în a doua jumatate a anului 2003, dupa ce SNCFR, în calitate de creditor al Sidermet, a cerut ca toate creantele sale sa fie recuperate din activele foste ale Sidermet, dar trecute la AMIDIP prin decizia luata de AVAS. S-a dovedit a fi doar o încercare de întârziere a investitiei ce a tinut mai bine de un an si jumatate. Pâna la urma, instantele de judecata au respins solicitarea. Între timp însa Pipe Products a avut câteva tentative de a se pune la adapost. A constituit singur o alta firma, AMITECH Calan, prin care a încercat, la începutul lui 2004, sa cumpere activele cu care AVAS participase la constituirea AMIDIP. AVAS a cerut însa 20 de milioane de dolari. Pipe Products s-a retras de la discutii. În prima parte a anului trecut, investitorul strain a mai deschis o serie de discutii cu AVAS dar nu a reusit sa obtina un pret mai mic. Tot în prima parte a anului trecut, Guvernul a emis o ordonanta de urgenta (OUG 68/2005) prin care activele sale detinute la AMIDIP (furnalul si linia de tuburi) sa fie scoase la licitatie. S-au organizat sapte licitatii dar nu s-a prezentat nici un investitor. Pretul a fost diminuat pâna la 3,9 milioane de dolari, dar nimeni nu a fost prezent nici la ultima licitatie. În toamna anului trecut AMIDIP a intrat în procedura de faliment.



Directorul general executiv al AMIDIP Calan, Aurel Bria, este aproape convins ca investitia de la societatea pe care o reprezinta este victima grupurilor de la Bucuresti interesate ca România sa importe în continuare tuburi din fonta ductila, la un pret de doua ori mai mare decât cel care ar rezulta în cazul în care aceste piese s-ar produce în tara: „Daca se dorea cu adevarat, la Calan produceam fonta ductila si tuburi dinainte de anul 2000. Linia de tuburi a fost adusa din Statele Unite în perioada 1998 - 1999, si a costat 15 milioane de dolari. Ca sa finalizam investitia mai aveam nevoie de 9 milioane de dolari. Am primit în 2000 o scrisoare de garantie bancara de 9 milioane de dolari din partea Guvernului Isarescu dar BCR nu a dorit sa ne acorde creditul. Este clar ca nici atunci nu s-a dorit sa apara asa ceva la Calan”. Aurel Bria mai spune ca nu cunoaste în detaliu cauzele conflictului aparut între investitorul strain si AVAS, conflict ce a dus la intrarea AMIDIP în faliment, deoarece rolul sau este strict executiv, iar deciziile au fost luate la Bucuresti, respectiv în board-ul consortiului AMIANTIT. Presedintele Cartel ALFA - filiala Hunedoara, Petru Vaidos, sintetizeaza mai bine situatia de la Calan: „Ce se întâmpla acum la AMIDIP este ce s-a întâmplat în întreaga tara, acolo unde numai privatizare nu s-a dorit sa se faca. Se face jocul celor care doresc ca la noi în tara sa nu se produca tuburi din fonta ductila. Sunt implicatii puternice din mai multe parti. Noi am sesizat DNA-ul si cred ca se impun raspunsuri cât se poate de urgente. AVAS a supralicitat pretul pentru activele sale de acolo si a reusit astfel sa-i îndeparteze pe toti cei care doreau sa preia utilajele si sa înceapa productia”.
În luna decembrie a anului trecut opt angajati ai AMIDIP au stat mai bine de o saptamâna în greva foamei. Cei 200 de salariati ramasi la firma pentru activitati de paza si conservare nu-si primisera salariile pe luna noiembrie. De asemenea, mai aveau de încasat restante pe ianuarie si februarie 2005, alaturi de alte 300 de persoane trimise, între timp, în somaj. Protestatarii au si acum motive sa se teama ca nu vor primi salariile compensatorii prevazute de Contractul Colectiv de Munca în cazul disponibilizarii colective. Oamenii au încetat protestul doar dupa ce reprezentantii administratiei firmei si ai autoritatilor judetene i-au asigurat ca pâna la urma nu vor ramâne fara salariile restante.

Comentarii?