Câti români traiesc astazi în Spania? Ce cauta ei în tara regelui Juan Carlos? Cum au ajuns si ce fac ei acolo? Cum traiesc la mii de kilometri distanta de tara? A devenit Spania un fel de El Dorado pentru miile de români care traiesc astazi în tara lui Don Quijote? A devenit Spania pamânt românesc? Sunt doar câteva dintre întrebarile care îti vin în minte când calatoresti în aceasta tara si auzi pe strada vorbindu-se româneste. Daca închizi ochii, îti poti imagina ca esti în centrul Devei sau al Hunedoarei. Când îi deschizi, realitatea este alta. Concluzia?! Cristofor Columb a cucerit America, românii – Spania!

Madrid, Barcelona, Valencia, Huelva, Benidorm, Tarragona, Sevilla, Alcala de Henares, Castellon, Alicante, Salou, Girona, Salamanca, Zaragoza sunt doar câteva dintre orasele Spaniei cucerite de români. Aproape ca nu exista locsor în tara lui Pablo Picasso în care sa nu întâlnesti români. Câti sunt? Nimeni nu stie. Spaniolii nu pot sa-i numere si nici nu au cum. Românii au sosit în Spania în mai multe valuri, începând cu anul 2000. În 2001, guvernul condus la acea data de Jose Maria Aznar a aprobat o lege prin care câteva zeci de mii de români au primit drept de sedere si de munca în statul iberic. Un an mai târziu, zeci de mii de români „invadeaza” Spania. Se vorbea, la vremea respectiva, ca mii de români soseau anual în regatul spaniol. Abia în 2005 executivul, condus acum de un socialist, Jose Luis Rodriguez Zapatero, decide sa voteze o lege prin care încearca sa regularizeze statutul persoanelor care se afla ilegal pe teritoriul tarii. Aproape o suta de mii de români au intrat în legalitate, primind statut de rezident. Doar marocanii au depasit numarul românilor care au primit drept de sedere si de munca în regatul spaniol. Pe de alta parte, se pare ca exista înca aproximativ o suta de mii de români care locuiesc ilegal în Spania. Cea mai mare densitate a populatiei provenita din România este pe Coasta Mediteranei. Una dintre zonele în care conationalii nostri si-au format deja o majoritate este Castellon. În zona sunt înregistrati oficial aproape 40.000. Numarul total al imigrantilor care s-au stabilit în aceasta provincie este în jur de o suta de mii. Deja aici poti sa cumperi produse românesti din magazine deschise de conationali de-ai nostri. Câtiva ani buni, preturile si denumirea produselor în pietele de legume si fructe erau scrise si în limba româna. De altfel, în cele trei orase sunt atât de multi români încât ei si-au înfiintat o multime de asociatii, pagini de web sau chiar biserici. Autoritatile spaniole spun ca în câtiva ani votul pentru consiliul municipal si alegerea primarului va fi determinat de comunitatea româneasca, din ce în ce mai numeroasa în zona. Din pacate, românii nu îsi uita obiceiurile. Bârfele, intrigile, povestile interminabile, invidia, lenea, minciuna sunt la fel de prezente ca acasa. Mi s-a povestit ca de multe ori românii si-au pârât conationalii organelor de politie. Nu de putine ori s-a întâmplat ca românii sa fie expulzati pe baza unor informatii venite tot de la români. Si Coslada si Alcala de Henares, doua orasele situate în apropiere de Madrid, sunt pline de români. Dovada ca dupa Spania, România a fost tara cu cele mai multe victime înregistrate în atentatele din data de 11 martie 2004, din gara Atocha. Printre acestea s-a numarat si o tânara din Calan, Elena Ples, a carei familie locuia de câtiva ani în Alcala de Henares. Recent, autoritatile spaniole au întocmit un portret robot al imigrantului: român sau marocan, barbat, cu vârsta cuprinsa între 25 si 34 de ani, lucrator în constructii. Aproape ca nu mai ai nevoie de alte explicatii. Pe români îi recunosti în Spania fara prea mare greutate. Aproape din toate masinile care apartin acestora urla muzica lui Adi Minune, Vali Vijelie, Carmen Serban etc., care racnesc despre viata grea, despartire si depresie nervoasa cauzata de dorul de patrie. Mai nou, digitv-urile îi tin pe români la curent cu ceea ce se întâmpla în tara, semn ca foarte putini încearca sa se integreze cu adevarat. Poate doar copiii lor, veniti de la o vârsta frageda aici sau nascuti în Spania. Când îi întrebi pe românii care locuiesc în Spania de ce au plecat din tara, îti raspund invariabil: „pentru o viata mai buna!”. Am auzit, nu de putine ori, povesti legate de saracia, lipsa unei perspective în România. Ioana G. este din Hunedoara si a absolvit medicina la Timisoara. A luat examenul de rezidentiat, dar era platita cu aproximativ 3,5 milioane de lei vechi pe luna. „Ce puteam sa fac cu acesti bani? În timpul facultatii câstigam mai mult lucrând ca asistenta medicala”, povesteste Ioana. În 2004 s-a decis sa plece în Spania. A luat legatura cu o prietena stabilita din anul 2000 în regatul spaniol si asa a ajuns în Alcala de Henares. A lucrat, la început, la o piscina ca supraveghetor si apoi ca si camerista într-un hotel din Madrid. La câteva luni dupa ce a ajuns în Spania si-a adus sotul, fratele si pe prietena acestuia. Fiecare si-a gasit de lucru, fara acte, pe unde a apucat: fata a devenit menajera în casa unui om politic din Madrid, fratele a învatat sa monteze gresie si faianta, iar sotul tunde iarba. Toti au studii superioare. Anul trecut, Ioana a sustinut un examen pentru a profesa medicina. Astazi este medic de familie într-un orasel aflat la 200 de km distanta de Madrid si câstiga aproximativ doua mii de euro pe luna. Cei mai multi dintre români lucreaza în Spania ca ospatari sau în constructii. Ei primesc în medie o mie de euro pe luna, bani suficienti pentru a avea o viata decenta, chiar si în conditiile în care locuiesc în chirie. Pâna sa ajunga sa traiasca civilizat, multi dintre imigranti povestesc ca au locuit la gramada, în case insalubre, ca au fost pacaliti de cei pentru care munceau si toate acestea, mai ales, în perioada în care stateau ilegal pe teritoriul Spaniei. Dupa ce au primit acte, lucrurile au început sa se schimbe: au obtinut slujbe cu contract de munca, au contractat credite pentru locuinte, dar mai toti povestesc despre sacrificiile pe care au fost nevoiti sa le faca. Gheorghe V. din Deva a fost zidar în România. În Spania a reusit sa-si deschida o firma de constructii în Barcelona. Pâna sa ajunga patron a dormit într-o casa cu zece români. Acum si-a dus si familia în Spania si locuiesc într-o casa de la periferia capitalei Cataluniei, ridicata chiar de el. Barbatul povesteste: „Sa strângi bani acolo nu este chiar asa usor pe cât ar crede toata lumea. Trebuie sa economisesti daca vrei sa faci ceva. Nu poti sa traiesti de prima data bine, trebuie sa muncesti mult ca sa-ti fie bine. Acolo e mai bine sa stai cu strainii, românul e parsiv, ti-e prieten acum si pe la spate te vinde. Daca te îmbolnavesti n-ai unde sa te duci, e foarte greu, mai ales daca nu ai acte. Am avut doi baieti la lucru, care sapte luni au dormit prin tufisuri, nu aveau unde sa doarma. Daca n-ai cunostinte, nu cunosti pe nimeni, mai bine nu mai pleci. Acolo si frate daca îti este tot nu te tine degeaba, te descurci singur. Spaniolul e om de treaba, dar trebuie sa faci treaba buna, altfel nu te tine nimeni!”, se destainuie deveanul ajuns patron în Spania. Se pare ca în regatul lui Juan Carlos locuiesc aproximativ zece mii de hunedoreni. Cei mai multi sunt din Orastie, Hunedoara, Deva si Petrosani. Cei mai multi locuiesc acum în zona Madridului, Barcelonei, dar si în Valencia sau Castellon. Mai exista si „capsunarii”, dar acestia nu intentioneaza sa se stabileasca în Spania, ci doar sa câstige ceva bani cu care sa-si plateasca datoriile sau sa-si întretina familiile lasate în tara. De regula, din aceasta categorie fac parte femei din mediul rural.

Aproape ca nu exista zi în care pe fluxurile de stiri sa nu apara informatii legate de „aventurile” românilor în Spania. În fiecare luna, zeci de compatrioti de-ai nostri sunt trimisi acasa de catre autoritatile spaniole. Ei comit pe teritoriul statului iberic tot felul de infractiuni: de la furt pâna la crima. Toate acestea au repercusiuni asupra felului în care sunt priviti si ceilalti români stabiliti acolo si care îsi vad de treaba. Lucian I. povesteste în orasul în care locuieste politistii au prins o banda de falsificatori de acte: „I-au luat pe toti din casa. Aveau un computer cu ajutorul caruia falsificau contracte de munca si permise de conducere. Parerea mea este ca erau niste gainari amarâti. Dupa ce au fost prinsi, ziarele au scris ca era o banda periculoasa. Aiurea. Unul dintre ei m-a asteptat într-o zi câteva ore ca sa-i dau un euro sa mearga cu autobuzul pâna în orasul învecinat. Astia erau periculosii? Culmea e ca erau din Hunedoara, orasul meu. Îi cunosc de când eram copii. Dupa ce au fost arestati, oamenii au început sa se uite strâmb si la mine, pentru ca au citit în ziar ca românii sunt banditi”. Pe de alta parte, Cornel Crâsnic, unul dintre capii lumii interlope, care era în strânsa legatura cu gruparea din Deva, condusa de Spuma si Bibanu', Petre Selaru, din Hunedoara, cautat pentru tentativa de omor, si-au gasit refugiu în Spania. De asemenea, un alt hunedorean este condamnat în aceasta tara, pentru proxenetism, la 13 ani de închisoare si îsi ispaseste pedeapsa într-un penitenciar din Valencia. Retele de trafic de carne vie, ai caror capi sunt români, au împânzit orasele Spaniei si dau batai de cap autoritatilor iberice, mai ceva ca teroristii ETA (grupare terorista separatista din Tara Bascilor, nordul Spaniei). Fete îmbracate sumar si asezate de-a lungul soselelor imediat ce se întuneca sunt în mare parte românce venite în Spania tot „pentru o viata mai buna”.