CRONICA GRI

Cine arde gazul de pomana

Toate se scumpesc ori s-au scumpit deja: gazul, caldura, energia electrica, benzina, alimentele. Procesul degradarii vietii cotidiene din România continua si va continua odata cu aceste scumpiri, ca sa nu mai vorbim de introducerea de noi impozite, pe te miri ce mai trece prin cap guvernantilor. Revoltator e ca marii datornici la Stat – nu, contrar parerii cvasi-unanime a românilor, acestia nu sunt „teparii” de trista notorietate de dupa '89, ci tocmai fostele Regii de stat, marile combinate nerentabile ale industrializarii socialiste si alte foste beneficiare ale monopolului de tip comunist – sunt „iertati” de catre Fisc si li se sterg dintr-un condei datorii de zeci si sute de mii de miliarde (ati citit bine) de lei vechi. Adica, institutii care nu si-au achitat niciodata obligatiile catre Sanatate, Pensii, Somaj sunt scutite pur si simplu sa-si mai achite obligatiile financiare elementare, în numele unei protectii sociale prost întelese: cum ar veni, sa nu lasam pe drumuri câteva sute sau mii de oameni, ci sa îngreunam si mai mult situatia a câtorva milioane de români care si asa sunt la limita saraciei, daca nu cumva traiesc dincolo de ea. E cazul CNH-ului, ca sa dau numai un exemplu, care dupa ce ca este marele datornic al judetului, a mai înghitit dupa Revolutie subventii uriase de la stat. Cauza o stie cel mai bine fostul presedinte Ion Iliescu si „ciomagul” lui, Miron Cozma. De ce însa actualul Guvern a continuat aceeasi politica economica în ceea ce priveste acesti mari datornici, nu pot sa-mi explic. Din toata graba (justificata a) Opozitiei de a sari la gâtul lui Tariceanu si compania pentru cresterea preturilor în noul an, o singura acuza nu sta în picioare: scumpirea gazului metan. Aici, pâinea si cutitul – teava si robinetul – sunt în mâna Marelui Vecin de la Rasarit. Rusia controleaza, într-un fel sau altul, o treime din productia mondiala de gaz metan si cam un sfert din cea de petrol si produse petroliere. Contractul României cu urmasa URSS-ului în aceasta privinta nu s-a încheiat nicidecum – si niciodata – pe picior de egalitate, ci într-o relatie de veritabila vasalitate politica si economica care a început imediat dupa invadarea tarii de trupele sovietice în '44 si nu s-a sfârsit complet nici acum. Cine plateste pentru asta? Cum cine; consumatorul român (de gaz). Trist este faptul ca aceasta crestere de pret este suportata selectiv: cei care si pâna acum au ars gazul – de pomana – nu vor fi afectati mai deloc; cei care au fost corecti si si-au rupt de la gura ca sa plateasca, vor plati si în continuare. Ca sa le fie de învatatura de minte.

Comentarii?