Traseul strabatut pâna la gestul autosuspendarii lui Adrian Nastase din functia detinuta de presedinte executiv al celui mai important partid de dupa Revolutie s-a produs în etape. Întâi de toate, a fost nevoie ca un Adrian Nastase pur si simplu sa existe. Si a existat. Nu oricum, ci în varianta sa full-options, de persoana fizica, iar mai apoi model urmat de o cohorta întreaga de politicieni pur-sânge ai experientei noastre post-decembriste. Privit de ochiul specialistului în tipologii clasice de barbati politici, cu siguranta numele Adrian Nastase va fi asociat per semper ca evocând a doua mare schisma. Modelul politic al „Tatucului ocrotitor” - reprezentat de raposatul dictator Nicolae Ceausescu - a suferit, în timp, o mutatie genetica indubitabila. Iar hibridul rezultat s-a dus smechereste în jos, luând chipul si asemanarea „nepotului ocrotit de matusi”. Jena, nici pomenire. Moralitate, hai sictir. Propasire personala, cu duiumul. Ca termen, în România, sintagma „societatea civila” are un statut incert în Dictionarul strazii. Ca entitate realmente existenta, coagularea sa este înca într-o faza de mult depasita de cei la poarta carora ciocanim sa primeasca cu aderarea. Si totusi, în urma cu niste ani - putini, nu multi - clasa politica s-a vazut pusa fata în fata cu acceptarea în curtea sa a unui intrus. Iar acesta s-a numit „declaratia de avere si interese”, a fost reglementata prin lege, a obligat la depunerea ei de catre respondentii cu rang de demnitari si s-a constituit într-un foarte bun început. Începând de luni, într-un debut de sfârsit pentru politicieni precum Adrian Nastase. Importanta documentului - se poate vedea acum - este mai mult decât explicita. Si, finalmente, presa, cea în masura sa publiciteze eventualele derapaje depistate prin intermediul legii. Dincolo de ingredientele în sine care au alcatuit reteta unui succes fara precedent la nivelul la care el a fost repurtat de 22 de milioane de români, sinceritatea deciziei luate de Nastase ramâne de domeniul crasei ipocrizii. Potrivit propriilor spuse, fostul prim-ministru ar fi recurs la manevra în cauza dintr-un atasament funciar fata de partidul care l-a nascocit ca om politic, din demnitate fata de propria-i persoana si ca respect pentru electorat. Povestea cu „matusile” atinsese cote periculoase pentru imagine. Un gest înnobilant, ce-am mai putea noi spune? Doar ca lucrurile nu sunt chiar atât de oneste. Si asta, întrucât omul politic Adrian Nastase a avut tot timpul din lume sa ofere un exemplu înca de la debutul scandalului penal din dosarul Zambaccian. Nu a facut-o atunci, când pâna si cel mai încrâncenat dintre adversarii sai l-ar fi tratat cu vesnic si neostenit respect. Astazi, îl banuim pe Adrian Nastase ca, în dreptul autosuspendarii sale se poate lesne citi „am fost aususpendat”. În PSD, se pare, vocile care l-au împins spre anuntul facut luni – fatidic din punct de vedere politic - nu au fost nici putine si nici lipsite de calibru. Mitrea i-a cerut-o chiar în preziua cu pricina. Geoana a lasat-o clar sa se înteleaga într-o interventie televizata. În PSD, apele se tulbura ca de furtuna. Nastase este doar unul dintre cei ce au a-si lamuri situatia. Nu e si singurul. Iar partidul i-a cerut sa se faca nevazut, cel putin o perioada. Un partid care, prins în acest joc, nu a avut decât doua alternative. A ales sa nu-si mai lege piatra nastasiana de gâtul, si-asa sugrumat de pierderea alegerilor din 2004. Desi luata din spirit de autoconservare, decizia persuadarii lui Nastase de a se da jos din scaunu-i înalt poate prinde PSD-ul în capcana. Autosuspendarea lui Adrian Nastase poate fi considerata un precedent periculos pentru cei de care s-a înconjurat. Din acest punct de vedere, sotul doamnei Dana ar putea fi numai începutul unor gesturi similare. Fapt demonstrat de gestul similar al lui Dan Ioan Popescu, facut la scurt timp dupa conferinta de presa a bombonelului coleg de partid. Pentru poporanul obisnuit, cele trei ceasuri rele suna fara exceptie doar în zilele de marti. Pentru fostul cuplu de asi - devenit într-o clipita cel mai în voga tandem de juveti ai PSD - pâna si ghinionul se abate diferit. S-a întâmplat într-o zi de luni si a nins cu declaratii produse din toate pozitiile. Pe de o parte, Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu. Pe de alta, Ion Iliescu si Calin Popescu Tariceanu. Primii doi, în calitate de împricinati. Urmatorii, de atenti pândari ai anteriorilor. Iata, punctual, care au fost declaratile de prim-plan ale zilei de luni, 16 ianurarie.

Scena I
Actul 1- Adrian Nastase
„Când am condus PSD, am solicitat celor care aveau probleme de imagine sa se autosuspende pâna la rezolvarea acestora. Mi se pare firesc sa adopt aceeasi atitudine si în cazul meu”. „Nu mi-am dat demisia din partid, nu voi iesi din viata politica, si le spun celor care poate se bucura acum pentru o clipa ca am luat aceasta decizie, de a realiza aceasta paranteza în ceea ce priveste activitatile mele în zona de conducere, pentru a rezolva individual si nu afectând în vreun fel activitatea generala a partidului”.

„A fost o operatiune construita în special într-o anumita zona a puterii, o zona care a atacat PSD si pe mine atunci când eram la guvernare (...). Dupa parerea mea, este vorba de o unitate speciala, de o echipa care se ocupa de luni bune de o analiza a liderilor PSD si care foloseste si bazele de date din zona serviciilor de informatii”.

„Deci, este o actiune extrem de puternica, coordonata si, prin faptul ca redeschiderea dosarului Zambaccian s-a facut pe 4 noiembrie, cei de la DNA, probabil, au dorit sa-i faca un cadou lui Traian Basescu de ziua de nastere”.

Comentarii?