Mai aveam de urcat putin. Picioarele se afundau în stratul de zapada si fiecare pas cerea un efort mai mare decât cel dinaintea lui. Urmele pasilor, „cratere” pline de nea în linii paralele. se pierdeau în spate. Pâna la urma, am ajuns. Uluitoare priveliste! În fata, la dreapta si la stânga, se înalta castelul neclintit, într-o încremenire de o clipa. Pentru un moment, ne-am oprit, iar dupa „clac-ul” declansatorului de la aparatul de fotografiat, cu pasi masurati, am înaintat gânditori. Se chinuia sa ninga. În pofida gerului care patrundea prin hainele groase pâna la piele, gândurile hoinareau departe. Doar pentru o clipa, în fata ochilor mi s-au perindat mai multe imagini, desprinse dintr-o alta lume, o civilizatie apusa în urma cu câteva secole. Dupa ce am trecut dincolo de poarta, am revenit imediat în atmosfera de gheata, piatra si liniste de mormânt. Ne aflam în curtea castelului de la Hunedoara, o locatie care, pe lânga misterele pe care înca le mai pastreaza, mai ascunde ceva, singurul magazin de obiecte antice din judetul Hunedoara.


Undeva în partea stânga din curtea Castelului Corvinestilor de la Hunedoara, într-o camaruta întunecoasa si încalzita artificial, stau, vegheate, câteva ramasite istorice. Daca treci pragul unicului magazin de antichitati autorizat din judetul Hunedoara, te întâmpina sunetul unei melodii placute urechii si mirosul unei epoci îngropate de timp. De o parte si de alta, peretii micutei încaperi sunt „decorati” cu statuete, icoane pictate pe sticla sau pe lemn, ceasuri de pe vremea strabunicilor. Din tablouri, perechi de ochi te privesc fix si parca vor cu tot dinadinsul sa-ti atraga atentia. O sculptura din zinc, reprezentând imaginea unei fiinte umane, se înalta în fata noastra. Suntem întâmpinati de Marius Dobrean, colectionar de obiecte antice. El este cel care se mai ocupa, înca, de achizitionarea si vânzarea unor asemenea produse. Hunedoreanul este pasionat de numismatica, fapt pentru care a început sa colectioneze monede, iar apoi picturi, înca din copilarie. El spune ca exista oameni care iubesc antichitatile si care cumpara astfel de obiecte, pur si simplu pentru a-si decora locuintele, dar si pentru ca toate acestea înseamna istorie. De la Marius Dobrean se pot afla lucruri nescrise în carti, fiecare obiect având o istorie a lui. Pravalia barbatului, deschisa în incinta unei cladiri medievale, de o reala importanta istorica, precum castelul lui Iancu de Hunedoara, functioneaza de aproape o jumatate de an. Hunedorenii, desi, în mare parte, stiu de existenta magazinului de antichitati, nu se prea înghesuie sa-i treaca pragul. Asta, poate, si pentru ca, preturile obiectelor expuse aici sunt pe masura valorii lor. Majoritatea obiectelor de antichitate care pot fi achizitionate din magazinul de la castel dateaza din secolele XVIII si XIX si provin de la colectionari privati. Din pacate, multi care îsi vând lucrurile vechi de prin casa, dar pretioase, o fac din cauza lipsei de bani, acestia fiind, de obicei, oameni în vârsta. Cel mai scump obiect din magazinul de la castel se vinde cu 70 de milioane de lei. Este vorba despre o statuie din zinc, semnata de un autor francez si sculptata undeva pe la începutul secolului al XIX - lea. Doua piese deosebite din punct de vedere istoric sunt pastrate pe peretele stâng al încaperii. Aflam ca se numesc blazoane nobile si ca sunt cele mai vechi piese din magazin întrucât dateaza de peste doua secole. Blazoanele, un fel de embleme ale unei familii nobile, dupa cum ne-a spus Marius Dobrean, sunt construite din bronz. Pe o suprafata plana, în partea din fata, sunt inscriptionate câteva cuvinte în limba latina. „Dupa caracterul literelor, pare sa fie din secolul XVIII, dar poate fi si mai vechi, e foarte greu de determinat perioada din care provin aceste blazoane. Acestea sunt cele mai vechi obiecte pe care le-am achizitionat. Le-am cumparat de la o familie din Simeria”, ne explica Marius Dobrean, aratând cu degetul catre unul dintre blazoane.

Tot aici, mai pot fi gasite obiecte de mobilier din secolul XVIII, monezi europene de argint de pe vremea lui Napoleon Bonaparte al XIII –lea, bijuterii, obiecte decorative din ceramica de Majolica si portelan de Bavaria. Vreo cinci ceasuri de perete, înca mai indica ora exacta. Orologiile, vechi de peste o suta de ani, sunt si astazi în stare buna de functionare. „Ceasurile au mecanismul lor. De altfel, aceasta este una dintre conditiile impuse, totul trebuie sa fie autentic si functionabil”, mai spune Marius Dobrean. De pe rafturile magazinului de la castel, anticarul hunedorean ne mai arata un ceainic de calatorie, tot de prin secolul al XVIII-lea, o vaza de cristal, realizata în atelierele franceze, un set de semineu, adus din Franta anului 1920, si un serviciu de punch din argint pentru 12 persoane, dupa aprecierea hunedoreanului, lucrat între 1870 si 1920. O cutie mare si neagra care parca umbreste încaperea sta aproape de fereastra camerei. Cufarul de vapor, lucrat manual din lemn si feronerie, caci despre el este vorba, pare a fi o lada de zestre, în care în urma cu sute de ani „domnitele” îsi tineau hainele. La loc de cinste, sunt expuse doua platouri din controversata colectie particulara „Dragan”. „Sunt picturi realizate pe zinc si provin dintr-o colectie confiscata în secolul trecut”, ne-a spus Marius Dobrean. Chiar la intrarea în încapere, peretele drept este „dedicat” iconografiei. Aici, pot fi gasite icoane pictate tot prin secolul al XVIII-lea. Spre exemplu, „Prâznicar-ul”, este o icoana pictata pe lemn cu foite de aur de reprezentantii Scolii Rusesti. Mai exista o icoana cu foite de aur, care dateaza de pe la 1800 si înca una pictata de reprezentantii Scolii „Nicula”. De pe un alt raft, pe care stau „aranjate” aproape în mod liniar mai multe obiecte vechi, anticarul hunedorean ia un ceas. La prima vedere, orologiul, „poleit” cu auriu, pare a fi un simplu ceas de vitrina. Mai târziu, aflam ca acel aparat, în urma cu sute de ani, mai precis prin 1850, se folosea la masurarea distantei parcurse de o trasura, adica era un fel de aparat de taxat. Ceasul de trasura sau de calatorie, cum mai era numit, era montat pe roata vehiculului tras de cai. În momentul în care trasura pleca de pe loc, mecanismul ceasului, un fel de tahometru, masura numarul de kilometri parcursi de trasura. Anticarul hunedorean se mândreste cu magazinul sau, care „a fost autorizat chiar si de Ministerul Culturii”. Chiar daca numarul celor care îi calca pragul este destul de mic, iar cei mai multi sunt cetateni straini, hunedoreanul este convins ca, peste câtiva ani, oamenii îsi vor îndrepta mai mult atentia catre acesta „lume a anticarilor”. „Daca nu ar fi existat magazinele de antichitati, aceste obiecte vechi, dar pretioase, s-ar pierde. Sunt importante pentru ca numai ele le salveaza”, crede Marius Dobrean.