REPORTAJ
„Margelatu' ” a împlinit 70 de ani
de Diana Gostian
Cu fularul alb la gât si batista rosie la rever, înconjurat de oameni care se bulucesc toti sa-i fie cât mai aproape, indiferent de pozitia sociala sau gradul de instruire, trece încet prin foaierul teatrului din Cluj. Iubeste mult si este iubit pe masura. Asta a facut toata viata lui. Si-a revarsat iubirea pentru oameni vreme de sapte decenii, pentru ca Florin Piersic iubeste lumea din clipa în care s-a nascut. Piersic a trecut prin toate „fetele” pe care Dumnezeu le-a dat omului. De la Harap Alb, la Margelatu' sau Pintea, Florin a dat viata unei sumedenii de personaje. Asa a aratat el cel mai bine cât de draga-i este viata, cât de dragi îi sunt oamenii. Florin Piersic si-a primit duminica, la Cluj, o mica parte, foarte mica, din recunostinta pe care o merita de la spectatori, într-un spectacol pe care el a refuzat sa-l numeasca altfel decât o „întâlnire între prieteni”.
Florin Piersic nu putea avea o aniversare mai frumoasa decât pe scena,
în fata celor pe care i-a slujit atâtia ani, iubitorii de teatru
Florin Piersic a debutat în film în anul 1957 cu pelicula „Ciulinii Baraganului”, actorul s-a consacrat în peliculele regretatului regizor Ion Popescu Gopo, din care cel mai cunoscut rol a fost în filmul „De-as fi Harap Alb” - 1965). Primul film istoric („Neamul Soimarestilor”) l-a turnat în 1964, sub bagheta lui Mircea Dragan, cu care a început o lunga colaborare.
Rolul vietii sale, comparabil cu al marilor actori de capa si spada americani, a fost Pintea, filmat în 1967. Ultimele roluri, dar si cele care s-au lipit cel mai tare de cariera lui Florin Piersic, au fost cele din filmele cu Margelatu', o serie regizata de mai multi maestri ai ecranului, printre care Mircea Dragan, Gheorghe Vitanidis sau Doru Nastase.
De mai bine de o saptamâna Florin Piersic îsi sarbatoreste ziua de nastere. O sarbatoare continua, care poate parea obositoare si exagerata, este, în cazul actorului cel mai îndragit din România, un lucru firesc. Piersic este atât de iubit si are atâtea de povestit încât nici o luna nu ar fi de ajuns pentru ca cel care-l apreciaza sa-l poata vedea, asculta si îmbratisa. Apogeul calendarului sarbatorilor dedicate lui Florin Piersic a fost spectacolul oferit lui de catre autoritatile din Cluj. „Clepshidra cu Minutar” s-a vrut un omagiu, de aproximativ trei ore. Florin Piersic a preluat controlul spectacolului si a transformat o seara frumoasa într-o noapte magnifica stând pe scena nu mai putin de 13 ore. Remarcabil pentru un actor de 70 de ani.
Spectacol confiscat de sarbatorit
Spectacolul a debutat cu vernisarea unei expozitii de fotografie. Foaierul Teatrului National din Cluj a devenit neîncapator. Gazdele evenimentului, prefectul Alin Tise si primarul Emil Boc, au primit musafirii, alesi pe sprânceana.
Sala s-a dovedit neîncapatoare pentru cei care-l iubesc pe Florin Piersic, si clujenii cu siguransa îl idolatrizeaza pe actorul pornit în lume de la poalele Feleacului. Înca din primele momente ale spectacolului a fost foarte clar ca rolul realizatorului Cornel Udrea va fi unul foarte mic. Florin Piersic si-a facut propriul show, printre momentele artistice gândite de regizor. Cu zâmbetul pe buze, trecând de la veselie la patetism, Piersic a acaparat practic publicul, asa cum o face de obicei atunci când este prezent pe scena sau aiurea, în orice alt loc.
„Aici stateam ciuci”
Un urias cu suflet de copil, asa poate fi caracterizat Florin Piersic. Asa a fost si în seara dedicata lui de clujeni. A coborât în sala si s-a apropiat sfios de coltul scenei. „Aici stateam ciuci, sute de seri, când minteam acasa ca merg la patinaj si cu patinele pe umar intram la teatru si vedeam piesele de sute de ori. Am stiut totdeauna ca teatrul va fi viata mea”, s-a destainuit Florin Piersic, prietenilor sai. Pentru ca cei care au fost duminica noaptea în sala teatrului din Cluj au fost prietenii sai. „Va las numarul de telefon (si a spus numarul sau de telefon), pentru ca toti de aici sunteti prietenii mei. Va iubesc pe toti si daca simtiti sunati-ma ca sa vorbim. Pentru ca eu, daca nu vorbesc cu oamenii, mor”, a definit Piersic cel mai bine o latura caracteristica a personalitatii sale: pentru ca Florin Piersic iubeste oamenii, comunica cu usurinta cu care respira si comunicarea este tot atât de importanta pentru el precum oxigenul.
Înconjurat de prieteni
De la seara magica de la Cluj nu au lipsit prietenii lui Florin Piersic. Unii au venit personal, altii au trimis filme înregistrate si proiectate pe ecran. Rodica Mandache, partenera lui Piersic din „Visul unei nopti de vara”, celebra piesa a lui Tudor Musatescu, i-a trimis un film plin de dragoste, devotament si nostalgie. Din ochii uriasului care i-a dat viata lui Margelatu’ au picurat câteva lacrimi când Rodica Mandache l-a numit cel mai iubit partener din toata cariera ei. Dumitru Farcas, un alt prieten drag, a venit sa cânte pentru Pintea. Taragotul fermecat a plâns, a râs, a jurat iubire si l-a tras prieteneste de urechi pe sarbatorit. „M-am întâlnit cu Florin la Cluj. Statea de vorba cu un om. M-a îmbratisat, ne-am pupat si am plecat împreuna de acolo. L-am întrebat cine-i omul cu care statea de vorba si pe care l-a pupat la despartire ca pe un vechi prieten. " – Un prieten", mi-a raspuns el. " – Cum îl cheama?" " – Nu stiu!". Acesta-i Florin Piersic, e prieten si cu cei pe care nu-i cunoaste dupa nume”, l-a caracterizat pe sarbatorit vrajitorul taragotului, Dumitru Farcas.
Emil Boc a fost cel care a avut privilegiul de a-i acorda
lui Piersic titlul de „Cetatean de Onoare”
al municipiului Cluj-Napoca
Între „ciocoflenderi” Si lacrimi pentru parinti
Pe parcursul noptii Florin Piersic a trecut prin toate starile umane. A râs, a plâns, i-a certat pe „ciocoflenderi”, i-a ironizat pe politicieni, dupa care i-a pupat si le-a jurat credinta. Nimeni nu s-a putut supara pe el. „Trebuie sa terminam spectacolul - a spus Piersic pe la ora 23 - ca aici sunt oameni importanti. Primarul si prefectul. Astia trebuie sa se odihneasca, ca mâine rezola problemele Clujului si nu pot sa piarda o noapte asa. Apai trebuie sa-si mai giugiulesca si muierile,
ca-s tineri”, a fost una dintre tentativele lui Florin Piersic de a termina spectacolul. Nimeni nu era convins de faptul ca sarbatoritul va pleca de pe scena. Nici macar primarul si prefectul, care au râs si au ramas în continuare sa-l asculte pe marele actor. Spre miezul noptii, la ora în care stelele lumineaza cel mai frumos cerul, Florin Piersic si-a amintit de mama si de tatal sau. Oamenii care l-au îndrumat pe calea pe care a purces din Clujul natal în urma cu aproape 50 de ani. Piersic însa nu poate fi trist. Dragostea sa pentru oameni trece peste necazurile vietii. Chiar în ziua în care sarbatorea împlinirea celor 70 de ani, a murit mama sotiei sale. Cu toate astea, Piersic a fost lânga prietenii lui. A glumit, a râs, a plâns si s-a retras apoi sa-si plânga soacra. „Pentru ca asta e soarta actorilor. În momentul în care urca pe scena îsi pun sufletul în palma spectatorilor. Au timp sa plânga acasa, departe de scena si de cei pentru care traiesc.”
„Vreau si eu sa-l vad pe Marjelatu”
La intrarea în teatrul din Cluj, duminica seara era mare înghesuiala. Fericitii posesori ai unei invitatii la spectacolul dedicat lui Florin Piersic asteptau linistiti sa intre în sala. Înca câteva sute de persoane, care nu au apucat sa primeasca o invitatie sau sa-si procure bilet, asteptau sa se întâmple vreo minune si sa reuseasca sa se strecoare în incinta teatrului. Printre cei fara bilet, lipit de zidul cladirii, atragea atentia un boschetar. Tânarul de aproximativ 16 ani, îmbracat ponosit dar cu o sclipire inteligenta în ochi, l-a abordat pe unul dintre organizatori:
„Baga-ma si pe mine, nenea, în sala. Vreau si eu sa-l vad pe Marjelatu”. Tânarul era internat la un centru de plasament. Nu cersea prin zona, ci a auzit despre spectacol si a vrut si el sa fie aproape de Florin Piersic. Pâna la urma si-a gasit un loc, undeva la balconul salii, si a savurat spectacolul pâna la sfârsit.
|
