Săptămâna 9 – 15 februarie 2006, numărul 171

EDITORIAL Marele prieten de la apus de Ştefan Ciocan De mai bine de 50 de ani îi asteptam pe americani. În loc de unchiul Sam, a ajuns primul la noi tatucul Aliosa. Am oftat mult dupa steagul cu linii si stele multe, visând frumos despre America pe care ne-o imaginam ca pe o alta lume. SUA era un tarâm al fagaduintei, o garantie a democratiei si libertatii. Rusii erau exact opusul americanilor. Comunismul adânc înradacinat cu tancurile rusesti si activisti crescuti la Moscova ne-a îngradit drepturile fundamentale în timp ce, dincolo de ocean, viata trepida în ritmuri de jazz întretinut cu majorete frumoase. Tot visul era înecat în valuri de coca cola, guma de mestecat si tigari de foi. Au venit, în sfârsit, americanii. Unchiul Sam a sosit la Bucuresti, înlocuindu-l pe tatucul Aliosa. Cu cât începem sa-l cunoastem mai bine, observam ca Sam este la fel de mincinos si egoist cum era si „fratele” sau Rosu. Cine credea ca Americanii vor aduce laptele si mierea pe tarâmul mioritic s-a înselat amarnic. Imaginea Americii idilice nu este altceva decâr rodul unei propagande la fel de agresive ca cea comunista, dar facuta mult mai subtil si mai profesionist. Majoritatea filmelor produse la Hollywood sunt materiale propagandistice cum nici sovieticilor nu le-a trecut prin cap sa faca. Soldatul american invincibil, societatea perfecta, americanul ocrotitor si gata sa se sacrifice pentru problemele lumii sunt doar câteva modele induse de propaganda americana. În realitate, politica americana este extrem de perversa. Decizia tribunalului militar de a-l pune în libertate pe ucigasul lui Teo Peter se înscrie pe linia propagandei perverse a statului american. Orice militar al SUA trebuie sa stie ca este aparat de „unchiul Sam”. Doar nu are sa fie condamnat un brav ostas al Americii trimis în misiune peste mari si tari, pentru un banal accident de masina! Chiar daca victima accidentului a fost o persoana publica din România. Ce conteaza pentru „seriful lumii” România, când sute de mii de tineri americani sunt trimisi sa moara departe de casa? Soldatii Statelor Unite trebuie sa stie ca ei sunt cei mai tari, ca ei fac legea pe unde sunt trimisi si ca, indiferent de atitudinea lor, vor fi totdeauna aparati de statul american. Pâna si acordurile externe impuse de SUA vin în sprijinul acestei politici. Soldatii americani nu pot fi judecati de Tribunalul Penal International si au imunitate în ceea ce priveste judecarea în România pentru infractiuni contra intereselor românesti. Imediat dupa ce a cazut „cortina de fier”, SUA a fost nevoita sa-si reorienteze politica externa. Industria de armament si uriasa armata nu putea fi lichidata subit, pentru ca lipsa unui conflict nu mai putea justifica sumele imense cheltuite pentru înarmare si mentenanta fortelor armate. SUA a cautat noi piete pentru industria sa de armament. Razboiul stupid din fosta Iugoslavie si actualele conflicte cu lumea musulmana nu sunt altceva decât debuseuri pentru industria si armata SUA. Un razboi costa bani! Daca urmarim traseul acestor bani, observam ca ei ies din buzunarul contribuabilului american si intra în cel al patronilor industriei de armament si conexa armatei. Conform unor articole aparute în Wall Street Journal, în spatele intereselor pentru razboaiele recente stau foarte multi senatori si congresmani americani. Unde se afla România pe harta desenata de interesele americane nu stim înca, dar este sigur ca, la fel ca rusii, odinioara, nici Statele Unite nu au venit sa ne aduca fericirea, ci pentru a-si urmari proprile interese. Pacat doar ca acum nu mai avem pe cine astepta... Comentarii?

Săptămâna 9 – 15 februarie 2006, numărul 171