Judetul Hunedoara nu duce lipsa de infractori si infractiuni. Aproape zilnic, politistii hunedoreni sunt confruntati cu crime, tâlharii, furturi sau violuri, asta ca sa nu mai vorbim de accidente de circulatie. Cu aceeasi frecventa, ajung în arest zeci de persoane pentru care legile nu înseamna nimic, daca au stomacul gol, mintea încetosata de bautura sau nervii întinsi la maximum. Pe lânga acesti infractori, în custodia politiei sunt preluate si obiectele implicate sau care au servit persoanelor în cauza la calcarea în picioare a legii. Asa numitele corpuri delicte sunt vazute, practic, pentru prima si ultima data „pe viu” de catre oamenii legii, fiind apoi sigilate în plicuri speciale si pastrate în anumite locuri, pâna când, împreuna cu alte dovezi ale comiterii infractiunii, ajung la procurori, urmând cursul firesc al justitiei. De la politie, corpurile delicte poposesc, pentru o alta perioada de timp, la Parchet, unde procurorii se vor folosi de imaginea lor la întocmirea dosarelor, pe baza carora se asteapta ca instanta sa faca dreptate si sa sanctioneze, potrivit legii, persoana vinovata de comiterea faptei. Ultima „gazda” a corpurilor delicte este tribunalul. Aici, cutitele, topoarele, armele, munitia sau alte obiecte folosite la savârsirea de infractiuni sunt pastrate sub cheie si ferite de ochii oricarui curios, pâna în momentul în care infractorul si-a primit pedeapsa pentru fapta comisa, chiar daca drumul dreptatii poate dura câtiva ani si poate ajunge pe la instantele superioare unui tribunal judetean.

O asa numita camera a corpurilor delicte nu exista la Tribunalul Hunedoara. Obiectele implicate în fapte de natura penala sunt pastrate de cei care împart dreptatea în judetul Hunedoara, în niste dulapuri din fier, închise cu lacat. Asta nu pentru ca nu ar exista multe corpuri delicte, din contra. Potrivit reprezentantilor Tribunalului Hunedoara, în fiecare an, în aceste dulapuri ajung aproximativ 60 de astfel de obiecte, acestea alaturându-se celor ramase din anii anteriori, de la cazuri în care nu a fost înca emisa sentinta definitiva. Sigilate în plicuri speciale, de culoare galbena, iar ulterior încuiate în camere sau, în cazul Tribunalului Hunedoara, în dulapuri de fier, obiectele, devenite peste noapte vedete, ajung, în final, sa împartaseasca o soarta mai cruda decât cea a persoanei pe care a ajutat-o sa omoare, sa raneasca sau sa fure, sau a carei minte a luat-o, îndemnând-o tot la comiterea de infractiuni. Dupa finalizarea cazului si emiterea unei sentinte definitive, toate corpurile delicte, cu precadere cutitele, topoarele sau alte obiecte de acest gen, ajung, dupa decizia unei comisii speciale, sa fie distruse prin ardere. Altele, cum ar fi banii, ajung în posesia statului, fiind depusi într-un cont de la trezorerie, fiind astfel, în final, valorificati. Într-o situatie mai speciala se afla drogurile. Acestea nu poposesc în camera corpurilor delicte de la tribunal, ci sunt pastrate în spatii asemanatoare de la Inspectoratul General de Politie (IGP), pâna la finalizarea cazurilor în care sunt implicate. Ulterior, stupefiantele nu sunt distruse, ci ajung, practic, sa fie folosite fie în industria farmaceutica (daca pot fi utilizate) sau sub nasul fin al câinilor instruiti, în centre speciale, pentru a depista prezenta drogurilor. Dupa cum declara reprezentantii Tribunalului Hunedoara, foarte putine dintre aceste corpuri delicte ajung sa fie înapoiate proprietarilor, acest lucru fiind posibil doar în cazul în care infractorul se dovedeste a fi, în final, nevinovat, însa aceste situatii sunt rarisime.

Un cutit cu lama de opt cm, ascutit si lustruit de nervi si gelozie, s-a aflat si el, în urma cu câtiva ani, ca vedeta, în camera corpurilor delicte de la Tribunalul Hunedoara. Dupa ce a fost folosit la taiatul pâinii pentru sandviciurile mâncate în pauza de la scoala, acest cutit a ajuns, în anul 2003, sa perforeze cavitatea toracica a unui tânar de 21 de ani, din Petrosani, fiind mânuit de o eleva la un liceu din aceeasi localitate. Cei doi erau prieteni de câteva luni, însa relatia dintre ei se derula periculos, fiind marcata de dese scene de gelozie stârnite din te miri ce situatii. Obiectul utilizat la taierea alimentelor a devenit protagonist într-o scena demna de un film de groaza, în momentul în care, fiind palmuita si înjurata de partener, tânara de nici 20 de ani l-a strâns cu putere în mâini si l-a împlântat în abdomenul baiatului. Cutitul a ajuns corp delict într-o tentativa de crima, deoarece tânarul a supravietuit tot datorita fetei. Aceasta, speriata de sângele care curgea gâlgâind din burta prietenului ei, a reusit sa-l transporte la spital. Aici, medicii l-au supus pe tânar unei interventii chirurgicale, însa, ca într-o poveste de dragoste cu nabadai, acesta a refuzat sa declare cine si de ce l-a înjunghiat. Dupa ce aproape ca i-a taiat firul vietii tânarului, cutitul vedeta s-a trezit implicat, fara sa stie, si într-o tulburare depresiva severa cu elemente psihotice, dupa ce tânara a pretins ca l-a folosit împotriva partenerului sau, nefiind în toate mintile. Finalul povestii e trist atât pentru obiectul cu lama patata de sânge, cât si pentru tânara care l-a strâns în palme cu furie si l-a împlântat în carne vie. Cutitul a ajuns o gramada de cenusa, la doi ani de la eveniment, iar tânara, regasindu-si facultatile mintale pierdute, a stat dupa gratii un an si opt luni, dupa ce a trecut prin mai multe procese de apel si recurs, pe la diverse instante superioare Tribunalului Hunedoara.

Cu toate ca la prima vedere par la fel, diferentele fiind date doar de marime sau de materialul din care sunt confectionate, fiecare corp delict e foarte diferit de celelalte, chiar daca vorbim de obiecte de acelasi fel. Judecatorii si alti angajati ai Tribunalului Hunedoara îsi aduc aminte de cazurile în care au fost folosite corpurile delicte, doar uitându-se la acestea sau la fotografiile lor, în cazul în care obiectele au fost distruse. Amanuntele înfricosatoare sau picante se împletesc, iar amintirea lor naste niste povesti care, desi s-au petrecut cu ani în urma, par foarte actuale, pentru ca din nefericire scenariile macabre sunt mereu copiate. Un „locatar” mai vechi si pe o perioada destul de îndelungata, al camerei corpurilor delicte a Tribunalului Hunedoara a fost o arma de vânatoare, cu munitia aferenta. În loc de animale ale padurii, aceasta arma a ajuns sa curme, într-un mod îngrozitor, viata a cinci oameni si sa raneasca înca unul, oribilele crime petrecându-se într-o singura noapte. Cazul a facut mare vâlva în anul 1995, iar multa lume îsi aduce aminte de Jan Beniamin, hunedoreanul care a devenit celebru dupa ce a ucis cinci persoane, vinovate doar pentru ca, într-un fel sau altul, aveau legatura cu sotia sa. Daca printre hunedoreni mai exista si persoane care au uitat de aceste crime, povestea lui Beniamin este înca foarte proaspata în mintea angajatilor tribunalului care au luat contact cu acest caz. Grefieri sau judecatori îsi amintesc cu un zâmbet amar de barbatul, care în 1995, la vârsta de 41 de ani, dupa un minorat plin de infractiuni comise, orbit de furie si de durere ca sotia sa l-a parasit, hotarâta sa divorteze, a plecat la vânatoare… de oameni. Dupa ce a facut rost de o arma de vânatoare de la un cunoscut de-al sau, Jan Beniamin „s-a usurat” sufleteste în câteva ore, timp în care a parcurs mai multe zeci de kilometri si a omorât cinci oameni, patru barbati si o femeie, unul dintre acestia fiind chiar cel care i-a împrumutat arma, iar altul fiindu-i cumnat. Printre victimele hunedoreanului s-a mai numarat si seful sotiei sale, o colega a acesteia si înca un barbat, acesta putând fi considerat o victima colaterala, deoarece s-a aflat la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Toti cei ucisi au fost, în mintea criminalului, implicati în decizia sotiei sale de a-l parasi. Arma crimei a „locuit” în camera corpurilor delicte de la diverse instante, timp de trei ani, interval în care justitia a încercat sa-l pedepseasca pe Jan Beniamin. Diversele sentinte l-au nemultumit pe criminal, iar acesta a facut uz de toate pârghiile prevazute de lege pentru a le contesta. În final, sentinta definitiva a venit în anul 1998, când hunedoreanul a fost condamnat la închisoare pe viata, aceasta pedeapsa fiind, de fapt, rezultatul contopirii mai multor condamnari, pentru comiterea a cel putin trei infractiuni.

Comentarii?