Săptămāna 23 februarie – 1 martie 2006, numărul 173

EDITORIAL

Jāndarii īsi īncoarda muschii

de Ştefan Ciocan


Īntr-un oras unde ziua īn amiaza mare, cetatenii tuciurii vānd telefoane mobile furate, chiar la intrarea īn piata publica, īntr-un judet īn care fierul vechi este furat cu carutele si transportat la centrele de colectare sub atenta īndrumare a unor jandarmi, inamicul public numarul unu au devenit elevii chiulangii. Zilele trecute unitati ale jandarmeriei au pus la cale o actiune propagandistica – din moment ce la descinderea oamenilor legii au participat si reprezentantii presei. Īn colimatorul jāndarilor au intrat elevii care chiulesc de la scoala. Acoperiti, formal, cica, de un protocol īncheiat cu Inspectoratul Scolar, jāndarii au dat iama prin localurile publice din jurul scolilor si i-au īntrebat de sanatate pe pustii sau pustoaicele gasite acolo. Din cāte stiu, chiulul de la scoala nu este reglementat de mici un act normativ, nefiind infractiune si, cu atāt mai putin, vreo contraventie. De aceea, actiunea jandarmeriei pare abuziva. Problema absenteismului scolar trebuie rezolvata de scoala, elevi si parinti. Exista regulamente si masuri coergitive stabilite prin acestea. Exista pedepse prevazute de regulamentele scolare, de la scaderea notei la purtare pāna la exmatriculare si, īn fond, īnvatamāntul este obligatoriu doar pāna īn clasa a X-a. Nu vreau sub nici o forma sa īncurajez absenteismul scolar, dar trebuie sa ma autodenunt, daca chiulitul de la ore reprezinta o abatere de la normele legale, aparate cu sprijinul jandarmeriei. Chiar daca faptele savārsite de mine s-au petrecut īn urma cu aproape 20 de ani, nu pot sa spun ca am foat un elev caruia-i placea foarte mult sa mearga la scoala. Si cu toate acestea am reusit sa īnvat cāte ceva. Frecventam cu placere acele ore care ma interesau si chiuleam, chiar cu voluptate, la materiile pe care le consideram nefolositoare sau neinteresante. Chiar si dupa 20 de ani, elevii fac acelasi lucru. Chiulesc de la materiile pe care le considera neinteresante sau nefolositoare. Absenteismul nu trebuie tratat cu jandarmi, ci cu profesori. Profesorii ar trebui, prin modul de abordare a lectiilor, sa-i atraga pe tineri la cursuri. Pe cei care vor sa īnvete, pentru ca ceilalti, puturosii si tāmpitii, cu sau fara jandarmi, oricum nu vor fi interesati de scoala. Din pacate, cei mai multi profesori trateaza meseria de dascal ca pe o obligatie, fara sa puna pasiune īn munca depusa. Altii, carieristi, trec īn extrema cealalta si nu reusesc sa-si dea seama daca materia pe care o predau este cu adevarat importanta pentru viitorul elevilor sau pur si simplu este un domeniu legat de cultura generala si tratat ca atare. Recent, un profesor de geografie, ajuns si director adjunct pe la liceul Traian, si-a obligat elevii sa participe la olimpiada, chiar daca elevii nu vor sa aprofundeze materia lui. Poate copiii se pregatesc pentru facultati unde nu au nevoie de geografie! Poate olimpiada de geografie si orele pierdute sa īnvete pentru concurs nu le folosesc la nimic, ba mai mult, le rapesc din timpul alocat materiilor de exemen la facultate! Pentru profesorul carierist, pentru directorul adjunct care mai vrea sa puncteze la „impresia artistica”, nu conteaza vointa copiilor. Obligatoriu trebuie sa mearga la olimpiada. Copiii, silitori de altfel, vor merge la concurs de frica unor represalii din partea „profului de geogra”, care poate sa le strice media generala daca este tratat cu refuz. Probabil ca īn curānd, īn baza unui protocol cu jandarmeria, elevii vor fi dusi de fortele de ordine si la olimpiade. Dar, sincer vorbind, cu toti jandarmii din lume, eu nu as mai merge cu placere la ora de geografie.

Săptămāna 23 februarie – 1 martie 2006, numărul 173