Dupa cum a debutat 2005 si dupa cum promite sa se deruleze 2006, probabilitatea unei remodelari si redimensionari a arenei politice actuale este extrem de mare. Perspectiva electorala 2008 va fi, tocmai de aceea, diferita de cea harazita noua în 2004. PSD, PNL si PD ar putea fi, la acel moment, greu de recunoscut, iar seismele care ameninta sa loveasca au toate sansele sa ridice din cenusa risipita pâna si o formatiune de mult adormita, PPCD-ul. Fost PNTCD si partid care - dupa o guvernare dezastruoasa alaturi de liberali si democrati - a reusit performanta sa preia toate socurile provocate de nemultumirea generala a electoratului si sa cada în vesnica-i amortire neparlamentara, formatiunea condusa de edilul banatean Gheorghe Ciuhandu a intrat în atentia „greilor” zilei, politicieni interesati de calitatea rara pe care, paradoxal, PPCD înca o poseda. Este vorba de afilierea la Partidul Popular European, cel mai mare grup parlamentar din Legislativul European. O ecuatie din care, însa, nu lipseste un nume de rasunet în lumea „serviciilor”, deopotriva autohtone si externe, respectiv cel al lui Ioan Talpes. Despre acest din urma subiect, însa, într-unul din numerele viitoare.

Adrian Nastase, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu si, de ce nu, Mircea Geoana sunt doar câteva dintre numele grele ale PSD, vehiculate explicit din primele zile ale anului în curs ca implicate în afaceri de coruptie. Stadiul în care s-a ajuns, cel al deschiderii sau redeschiderii unor dosare penale si învinuirea în cadrul anchetelor a unora dintre împricinati, naste întrebari legitime cu privire la soarta care pândeste fosta formatiune aflata la guvernare. Moara se învârte cu repeziciune, iar ciocanele acesteia l-au prins în hora si pe Ion Iliescu. Ce-i drept, parintele spiritual al social-democratiei de rit nou, închegata în tara româneasca dupa Revolutie, nu are nimic în comun cu acuzatiile aduse colegilor sai. Niet coruptie, în cazul lui Iliescu, ci mineriadele si mortii din decembrie ’89. Degringolada care a lovit gruparea saracilor social-democrati bogati pare sa nu se mai termine. Dezbinarea se accentueaza în forme inimaginabile în urma cu un an de zile, iar lupta pentru putere dusa în interiorul partidului se ascute mai abitir ca niciodata. Mirosul de sânge îi înnebuneste, iar perspectiva cadaverica a inamicului politic duce la isterie. Matrasirea de curând petrecuta a apropiatilor lui Dan Ioan Popescu din organizatia Bucuresti este elocventa pentru starea de spirit care a cuprins PSD-ul post-Iliescu si post-Matusa Tamara. Personaje de un sinistru intelectual evident, precum Marian Vanghelie, tintesc prim-planul cu aceeasi seninatate cu care, odinioara, bancurile pe seama lui umflau de râs gusile pesedistilor îmbuibati de bine pe vremea partidului-stat mosit de Ion Iliescu. La rândul lor, intelectualii grei, precum onor rafinatul Sorin Oprescu, nu ar ezita o clipa sa se alieze cu sonoritatile de moment al caror statut este favorizat de circumstanta. Si doar pe termen limitat. Curatirea promisa de Mircea Geoana, un presedinte de partid nelipsit nici el de bubele sale, se reduce, astfel, la morga afisata în aparitiile publice. O mina grava, un ton artificial îngrosat si fortat imperativ, un discurs brazdat de clisee bagatelizate de lipsa unor efecte în planul actiunii practice, acesta este antidotul pe care fostul diplomat îl livreaza în contrapartida la caderea libera a formatiunii pe care o conduce. O reteta a neputintei care se poate dovedi la fel de periculoasa pentru formatiune, pe cât de devoratoare ar fi pentru Adrian Nastase descoperirea a înca 10 case de care nu stia nimeni.

Mai la dreapta, în zona liberal-autohona, cazul Dinu Patriciu ameninta cu haosul formatiunea condusa de Calin-Popescu Tariceanu. O adevarata piatra de moara pentru actualul premier, al carui nume este tot mai des vehiculat si el, printre cele ale posibililor asteptati pe la Parchet sa dea cu subsemnatul. Si nu în dorul lelii, ci despre legaturile de afaceri în care s-a lasat prins înainte de a veni la Palatul Victoria. Asa cum o indica ultimele evolutii, se pare ca nici deputatul Dan Radu Rusanu nu va scapa de tentaculele procuorilor. Adaugând la toate acestea lipsa de unitate care face legea printre membrii eterogeni ai Partidului National Liberal, dar si atentia de uliu a Cotrocenilor atunci când vine vorba de evolutia PNL, avem, asadar, toate motivele sa ne închipuim ca anul electoral 2008 va diferi serios de cel din 2004, iar scena politica va avea cu totul alta geometrie. Reapropiati pentru scurt timp, Calin-Popescu Tariceanu si Valeriu Stoica, actualul si fostul presedinte al liberalilor, s-au separat din nou în urma cu câteva zile, dovada ca disensiunile dintre cei doi sunt atât de adânci încât singura legatura dintre ei este carnetul de partid pe care îl poseda. În plus, uzarea în sondaje a PNL si caderea procentelor detinute sub pragul obtinut de PD-ul lui Emil Boc naste siuatii de un delicat periculos. O problema conexa cu pierderea încrederii electoratului o reprezinta pozitia PNL fata cu fuziunea prognozata cu partenerii de Alianta. Într-un context deloc favorabil în care, pe baza procentelor cu pricina, pedistii îsi cer drepturile si pretind explicit ca au devenit locomotiva Aliantei DA, liberalii sunt în situatia de a negocia de pe pozitii tot mai dezavantajoase. Sicanele gen declaratiile ultimative pe tema fuziunii, venite dinspre Boc & Co., sunt menite sa accentueze starea de deruta care i-a cuprins pe oamenii premierului. Mai putin compacta decât cea a democratilor, masa membrilor PNL este divizata în tabere greu de strâns laolalta. Iar, în timp ce fosta formatiune a lui Traian Basescu da nota fara remuscari de ipocrizie, odata cu momentul racolarii „liberalei în capot”, Elena Udrea, dar si a diversilor pesedisti si peremisti evadati pe usa din dos a partidelor care i-au crescut, PNL risca sa se atomizeze sub greutatea diferendelor doctrinare si a posibilelor anchete care îi vizeaza pe cei din vârful partidului.

Comentarii?