REALITATEA HUNEDOAREANA

Ministri printre ruine

Vicepremierul Gheorghe Pogea si presedintele AVAS, Razvan Orasanu, s-au deplasat sâmbata la Calan pentru a se documenta mai bine asupra situatiei dezastruoase în care se afla acum fosta platforma siderurgica. Vizita nu a fost anuntata oficial, motivându-se ca reprezentantii Guvernului nu au dorit sa discute „sub presiune”, asa cum a patit cu o saptamâna mai devreme ministrul muncii, Gheorghe Barbu, care a fost huiduit de calaneni, cu toate ca este un „fiu” al locului.
Dupa o incursiune printre ruinele platformei siderurgice, vicepremierul Pogea si presedintele AVAS, s-au întâlnit cu primarul orasului Adrian Iovanesc si liderii sindicatului „Victoria” Calan. Pe parcursul întrevederii (care n-a mai fost secreta din moment ce si Replica a asistat la ea) Pogea a anuntat alocarea a 7,4 miliarde de lei ca ajutor pentru Primaria Calan, bani cu care aceasta sa cumpere 100 de hectare de terenuri (ocupate în prezent de ruinele fostului combinat) pe parcursul procedurilor de lichidare în care se afla atât Sidermet cât si AMIDIP Calan. „Avem mare nevoie de aceste terenuri pentru ca au venit investitori care doreau sa creeze mii de locuri de munca aici, dar nu am avut unde sa-i asezam”, spune primarul Calanului, Adrian Iovanesc, care adauga ca pentru ecologizarea suprafetelor cumparate, Primaria va încerca sa acceseze fonduri europene. Atât vicepremierul Pogea, cât si presedintele AVAS au raspuns câtorva întrebari adresate de Replica.

Razvan Orasanu (foto) este are abia o luna petrecuta la sefia AVAS. El a venit la Calan la insistentele lui Gheorghe Pogea, pentru ca, la Bucuresti, hârtiile pe baza carora ar putea evalua situatia, sunt destul de seci. presedintele AVAS s-a plimbat printre ruinele de la Calan, a vazut chiar cum muncesc localnicii la spart betoane pentru a face rost de fier vechi si pentru a câstioga 100 de mii de lei vechi pe zi si nu se poate spune ca a ramas insensibil. cel putin asa am avut noi impresia dupa ce i-am adresat câteva întrebari:

Ce impresie v-au creat ruinele vazute pâna acum la Calan?
Este concretizarea prin niste betoane a lipsei minimei gestiuni de-a lungul atâtor ani, din partea statului.

Deseori sindicalistii nu acuza conducatorii AVAS, APAPS, FPS ci esaloanele inferioare de conducere ca blocheaza orice initiativa benefica pentru a favoriza anumite interese de grup. Ati reusit sa depistati unde au aparut problemele sau unde au intervenit interesele?
În tot avasul sunt 505 angajati. Evident ca nu am avut ocazia sa-i analizez pe absolut toti în munca lor, pentru ca ocup acest post de numai o luna si jumaate, dar pe fiecare i-am vazut de cel putin doua trei ori, am discutat cu ei. Nu discut doar cu directorii. Nu este în intentia mea sa apar pe cineva în vreun fel. În caz ca s-au comis nereguli o sa verific, dar trebui înteles ca-n acest moment AVAS are calitatea de creditor în cazul falimentului AMIDIP, procesul este în mâna lichidatorului si noi putem impulsiona acest proces. Înteleg însa ca-n aceasta chestiune am o responsbailitate mai speciala, iar împreuna cu domnul Pogea încerc sa sprijin gasirea de solutii pentru aceasta zona. Solutiile trebuie sa fie foarte pragmatice. În plus, exista exemplul pozitiv al societatii Cilindrul Calan care a reusit sa mearga mai departe si e un exemplu care ar trebui urmat, mai ales în aceasta zona cuprinsa de disperarea care mai rabufneste.

Si despre AMIDIP s-a spus ca va merge foarte bine...
Nu stiu prea bine ce a fost, dar acum mi se pare cel putin curios cum Ordonanta 3 din 2004 a putut institui o situatie în care, cu dedicatie, se dadea aceasta instalatie (linia de turnare si un furnal -n.red.) unui anumit investitor, care, pâna la urma, nu stiu în ce masura si-a îndeplinit toate obligatiile. Din momentul în care Guvernul Nastase a ridicat la rang de lege o astfel de decizie, lucrurile au degenerat. Nu se poate sa dai cu dedicatie cuiva un activ care avea sanse sa produca ceva. Iar rezultatele se vad în aceste ruine, în acesti stâlpi de beton care au mai ramas. Sunt monumente ale unei gestiuni nefericite.

Pâna acum AVAS, pentru Calan a fost mai mult „ciuma” decât „muma”. De ce am crede ca se vor schimba lucrurile?
Intentia mea nu e sa-mi câstig popularitate. Daca vom reusi sa ajutam cu ceva oamenii o vom face. Am venit aici, am batut la pas platforma. Deja m-am implicat personal în aceasta chestiune.

Si asta ar fi de natura sa ne linisteasca?
Noi gestionam la AVAS 8000 de falimente cu 50 de oameni. Mai gestionam vreo 14000 de litigii cu alti 60 de oameni. Sunt niste lucruri care tin de o anumita capacitate de gestionare a acestor chestiuni. Daca tinem cont ca fiecare om are 250 de dosare pe mâna, unii ajung chiar la 400 de dosare pe mâna, raspunsul e evident. Nimeni nu pune la îndoiala buna noastra credinta a noastra. Nimeni de la AVAS n-a încetinit voit o anumita procedura. Încerc sa modific si sa simplific procedurile atfel încât lucrurile sa mearga mai rapid. În plus, repet, deja m-am implicat personal în chestiunea Calan.

Vicepremierul este optimist

Aflat sâmbata la Calan, Gheorghe Pogea (foto) a marsat foarte mutl pe ideea întocmirii de proiecte si atragerii de fonduri de catre primarie. Nici el nu a dorit sa intre în amanunte când a venit vorba despre istoria decaderii combinatului de la Calan, desi, o buna bucata de timp l-a condus pe cel de la Hunedoara si, normal, avea informatii legate de ceea ce se petrecea la 13 kilometri distanta.

De ce se merge pe ecologizarea platformei ca solutie de urgenta, în conditiile în care s-a dovedit destul de clar ca lucrurile nu sunt asa de simple prin experienta pe care Primaria Hunedoara o are cu Ecosid, societate care a fost „sarita” de la finantare pentru ecologizare?
Cei de la Hunedoara nu s-au miscat repede. În plus, acolo s-au cerut bani din fonduri PHARE, fonduri mult mai limitate. La Calan se vor solicita sume din fondurile de coeziune care vor începe sa se aloce de la anul.

Care este principala conditie pentru reusita planului?
Daca tot la doua saptamâni nu te misti la Bucuresti pentru a accesa fonduri, ai sanse prea putine. Si reprezentantii comunitatii locale trebuie sa se miste. Aici e nevoie de revigorare care se va face câstigând marea batalie pentru realizarea de proiecte. Numai daca esti în stare sa creezi o infrastructura generala esti atractiv pentru investitori. Am pregatit tot felul de proiecte pe judete si pe domenii împreuna cu ministerele implicate, sa vedem ce revine fiecarui judet. Totul depinde si de vointa autoritatilor locale.

Dar si de putinta, pentru ca unele primarii nu au nici macar bani pentru co-finan tarile impuse de Uniunea Europeana.
O primarie defavorizata cum este cea a Calanului, pa baza unor documentatii serrioase, poate cere sprijin pentru co-finantare din partzea Guvernului. În plus o sa mai apara si legea-cadru a descentralizarii, acum în dezbatere, care transfera atât competente dar si resurse primariilor locale. 80 la suta din venituri vor ramâne nivel local. Mai mult, rata de împrumut sa marit 20 la 25 la suta din bugetul local. Fara bani, fara proiecte si fara management adecvat nu se poate. În plus, un alt exemplu este legea ajutoarelor de stat pentru investitorii ce se aseaza în zone grav afectate de somaj, masura luata pentru a reduce disparitatile dintre diferitele zone ale tarii. Ajutorul poate sa ajunga si la 50 la suta din valoarea totala a investitiei. Legea va fi adoptata în curând. Daca mai sunt si alte sugestii, le primim cu placere. Repet însa, si autoritatile locale trebuie sa bata drumurile, mai ales la Bucuresti pentru a obtine finantarile necesare la timp.

La Calan însa oamenii nu mai au rabdare dupa atâtea experimente...
În ceea ce ma priveste eu sunt vicepremier de 6 luni. De-acum înainte ma ocup de problema, restul a fost istorie. Speranta trebuie sa fie ultima care moare. Oamenii trebuie sa aibe disponibilitatea de a munci si la 5 -10 kilometri distanta, de exemplu. Guivernul si primaria îsi dau tot interesul pentru a ajuta la revigorarea zonei.

Au iesit însa oameni în strada. Au intrat în greva foamei. De ce a fost necesar asa ceva pentru a va atrage atentia?
Daca era dialog se ajungea mai devreme la o solutie. Nu cu proteste se rezolva astfel de probleme. Trebuie sa gândim pozitiv, chiar daca e greu.

Exista solutii ca sa nu apara din o perioada în care oamenii sa ramâna iarasi fara nici o sursa de venit?
Nu cred ca se va mai întâmpla asa ceva pentru ca este obligatia statului de a asigura securitatea sociala. pe de alta parte autoritatile locale trebuie sa fie capabile sa prevada asttfel de situatii iar proiectele sa fie deja în derulare când se va întâmpla asta.

Comentarii?