Săptămâna 9 – 15 martie 2006, numărul 175

INTERVIU


„Noi învatam acuma sa fim un teatru”


de Stefan Ciocan


Când lucrurile au început în sfârsit sa se miste la Teatrul Dramatic din Deva, dupa mai bine de 15 ani în care angajati au fost platiti mai mult pentru repetitii decât pentru spectacole, directorul Turi Zoltan si-a anuntat demisia. Gestul pe care conducatorul institutiei l-a definit ca fiind unul de onoare îi poate surprinde doar pe aceia care nu cunosc dedesubturile si istoria luptelor crâncene ce s-au dat pentru teatrul devean. Ce l-a determinat pe Zoltan Turi sa-si prezinte demisia într-un moment favorabil teatrului vom afla din raspunsul la interviul de mai jos.


Zoltan Turi

  • Este unanim acceptat faptul ca teatrul din Deva a început sa arate a institutie de cultura. De ce ati hotarât sa renuntati la proiectele initiate tocmai acum?
    Când ai o planetara defecta la masina trebuie sa o schimbi ca daca nu o schimbi se sctrica alte piese si te costa mai mult reparatia. Asa-i si cu teatrul trebuie sa intervii, când vezi ca nu merge îi mai schimbi, îi mai pui la locul lor. Acest lucru determina si niste reactii negative. Daca vrei sa iei masuri disciplinare si dai afara un om, majoritatea angajatilor ori contesta masura si te dau în judecata, ori îsi vad de treaba lor. Sunt, însa, unii care nu procedeaza asa, pentru care totul în viata este razbunarea, si atunci rascolesc absolut tot ce-i posibil de rascolit si-ti arunca în fata toate mizeriile posibile, cu scopul de a te discredita.
  • În momentul în care ati acceptat sa fiti director, ati stiut ca veti avea de luptat cu anumite mentalitati si anumiti oameni!
    Dar nu asa, nu asa. Eu sunt un tip logic. Pentru mine lucrurile care nu sunt logice scapa de sub control. Logica înseamna sa ai o discutie în contradictoriu în care fiecare aduce argumentul lui si argumentele cele mai clare rezista. În momentul în care lupta devine subversiva, nu are o logica, iar eu nu stiu sa ma lupt cu aceasta forta subversiva. Eu sunt un om care se lupta pe fata, si tot ceea ce fac fac pe fata.
  • Ce lupta v-a determinat sa va depuneti demisia?
    Toata problema a pornit de la o cercetare disciplinara, în urma careia s-a desfacut un contract de munca. Ar fi fost dreptul angajatului ( Vasile Sanasel, membru al orchestrei – n.red) sa atace hotarârea în instanta. Nu contest nimanui acest drept. Se pot strecura greseli, dar asta nu discut eu. Asta tebuie tribunalul sa decida. Dar asta este calea directa, pe fata, corecta si cinstita. În momentul în care din razbunare începi sa arunci cu noroi si sa faci acuzatii în proportie de 99 la suta nejustificate… Cel putin în forma în care au fost prezentate reflecta o realitate deformata cu zece oglinzi ale lui Arhimede.
  • Cu atât mai mult cu cât acuzatiile sunt nefondate. De ce trebuie sa le luati în seama?
    Este o chestiune de principiu aici. Eu asta vreau sa subliniez aici, eu sunt un om de onoare, eu sunt un om cinstit, eu functionez dupa niste principii. Am principii! Si eu consider ca în momentul în care o persoana publica este acuzata de asemenea acuzatii grave are datoria morala, chiar daca acele acuzatii nu sunt adevarate, sau nu sunt verificare, sa se retraga. În primul rând datoria mea este sa protejez imaginea teatrului pe care-l conduc. Nu sa ramâna o pata, ca s-ar putea ca un director sa fie mânjit. Deci nu se poate merge mai departe asa. Pe de alta parte, este vorba de protejarea imaginii mele.
  • V-au afectat chiar atât de mult acuzatiile, tendentioase, aparute în presa?
    Aicea deja vorbim de problema societatii actuale. Pentru ca într-o societate normala presa ar trebui sa filtreze informatiile adevarate de cele tendentioase, cu intentii ascunse. Presa ar fi trebuit sa verifice cine este sursa. De unde provin aceste informatii. E clar ca informatiile nu au aparut asa ca am aflat eu ceva si din datorie civica le prezint presei. Pentru ca asta e altceva, în momentul în care eu ca cetatean constat o abatere sau ceva asemanator, actionez prin presa sau prin fortele judiciare care-mi stau la dispozitie. Asta este atitudine civica, este perfect! Dar eu ca organ de control sau presa trebuie sa verific ce intentii stau în spatele informatiei. Nu asa pur si simplu, pentru a vâna senzationalul, dam curs la orice delatiune.
  • Daca sunteti nevinovat, controalele vor dovedi acest lucru, si totul poate reintra în normal! Este vorba de o atitudine pe care trebuie sa o ai referitor la imaginea ta.- Aceste controale se întind pe luni de zile si problema s-ar fi stins. Puteam pur si simplu sa trec peste asta. Aveam aceasta posibilitate sa zic, „câinii latra caravana trece”.
    Dar eu nu sunt un astfel de om, eu nu sunt nici politician, sa ma ascund dupa niste proceduri. Eu sunt artist si sunt sensibil. Pe mine ma afecteaza, mai ales daca se spun pe nedrept, în presa, niste lucruri atât de murdare. Cum a reactionat forul tutelar al teatrului, primaria? Toata lumea a fost surprinsa. Nici nu stiu daca primaria a avut timp de reactie. A fost week end-ul... Vineri pe la ora zece am citit ziarul si am convocat conferinta de presa sa-mi anunt demisia. Sunt convins ca primarul nu stia nimic. Astazi (luni - n.red) am vrut sa discut cu primarul, nu a avut timp sa vorbeasca cu mine, dar m-am tinut de promisiune, chiar daca nu am apucat sa vorbim, eu mi-am lasat demisia la registratura.
  • Care sunt acuzatiile care vi se aduc?
    Mi se imputa foarte multe lucruri care sunt prezentate eronat si deformat. Printre altele, se spune în articol ca este vorba despre niste sponsorizari de zeci de milioane care nu sunt contabilizate, ceea ce cu siguranta trimite cu gândul la faptul ca au fost subtilizati si au ajuns în buzunarul meu. Dar nimeni nu spune ca a fost vorba de o sponsorizare în produse, legata de spectacolul „Caravana basmelor”. Mai multe firme au dat produse pentru copii: sucuri, napolitane, caiete, baloane... si aceste produse au fost date copiilor. Este absurd sa scrii în ziar doar atât. Sponsorizari neevidentiate în contabilitatea teatrului. Si atunci normal ca ma supar. S-a spus despre anumiti mânuitori de decor ca ar presta munca de zilier la gospodaria socrului. O informatie care este denaturata într-un mod absolut rauvoitor. Socrul meu a donat o canapea pentru teatrul din Deva. Era normal sa ma duc cu niste oameni sa iau acea canapea. Nu mai amintesc de foarte multe echipamente si obiecte care au fost aduse de mine si lasate spre folosinta teatrului. Este vorba despre trei calculatoare personale, doua monitoare, o imprimanta, un televizor color, doua rafturi si pot sa continui lista, pe care nu o mai tin minte nici eu. Aceste obiecte sunt ale mele, personale, dar le-am pus la dispozitia teatrului spre folosinta si intentionam ca la sfârsitul mandatului meu de director sa le donez, ca doar nu le mai duceam acasa. Si în conditiile astea sa fiu acuzat ca eu duc oamenii sa munceasca pe mosia socrului meu... Se poate întelege ca stau acolo zile întregi si sapa în gradina sau ridica vile ori alte lucruri de genul asta, mi se pare deplasat si foarte rauvoitor.
  • Ce se va întâmpla cu numerosele proiecte pe care le-ati initiat prin relatiile personale pe care le aveti în lumea teatrului?
    Eu ramân un sustinator al teatrului. Faptul ca eu îmi dau demisia nu înseamna ca eu parasesc teatrul asta. Când am decis sa vin director la teatrul din Deva am facut asta pentru ca eu iubesc teatrul. Îmi iubesc si orasul, si am vrut sa dau ceva acestui oras. Iubirea aceasta nu se stinge din cauza unui conflict murdar. Eu ramân un sustinator al teatrului si-l voi ajuta în continuare cu tot ce-mi sta în putinta. Totusi sunteti profesionist, trebuie sa câstigati bani din activitatea artistica! Sigur, dar salariul de director de teatru este un venit din care nu poti sa traiesti foarte bine. Nu este un salariu mic, dar nu este nici foarte mare. Si ce mai vreau sa spun aicea... As fi putut sa iau bani din acest teatru, dar nu am luat, pentru ca stiti foarte bine ca un contract de regie se plateste cu peste 40 de milioane de lei iar eu am regizat „Iubire Nemarturisita” fara sa iau vreun ban de la teatru. Ba am semnat si scenografia spectacolului. Daca eu nu am luat atunci bani, legal, de ce sa fiu acuzat ca am luat din alta parte. Nu am luat bani tocmai pentru ca stiam ca nu are bani si nu am vrut sa fiu eu cel care saraceste bugetul teatrului.
  • În ultimii 15 ani teatrul din Deva s-a facut remarcat mai mult prin scandalurile între diverse grupuri de interese decât prin realizari artistice!
    Lucrurile nu vor putea sa mearga în continuare asa cum sunt. E eronat sa spunem ca este o atmosfera de dezordine si toata lumea sapa pe toata lumea. Nu este asa. Au mai ramas însa câtiva, dar se pare ca actiunile lor au ascultare în alte parti si sunt suficient de subversivi ca sa deranjeze bine de tot activitatea creativa a teatrului. Odata ramas vacant scaunul de director va continua lupta pentru teatru în Deva Nu stiu ce sa spun legat de lupta pentru postul de director. Eu nu cred ca asta este problema mea la ora actuala. Dorinta mea este ca si dupa ce plec eu, fagasul asta pe care am pornit sa se pastreze. În conditiile actuale este un drum bun, functioneaza, sunt niste retete pe care le-am experimentat si care functioneaza. Dupa ce vom deschide sala mare va trebui o alta strategie. E foarte important de înteles ca noi în momentul în care am deschis aceasta sala, ne-am lovit de foarte multe probleme la care nu ne-am asteptat si am reusit sa le depasim Noi învatam acuma sa fim un teatru. Si acuma o sa-mi dovedeasca istoria cât de bine rusim sa ne însusim aceste lectii.





    • Săptămâna 9 – 15 martie 2006, numărul 175