CRONICA GRI

Modelul Capitalei

Nu pot sa caracterizez altfel decât ridicola invitatia adresata de Adrian Nastase jurnalistilor de a-i vizita domiciliul, dupa ce mai bine de doua saptamâni s-a zbatut din toate puterile în Parlament pentru a interzice accesul procurorilor atât la adresa de pe Zambaccian, cât si la Cornu. Orice om simplu, dotat cu cel mai comun bun-simt, rationeaza în felul urmator: „Bine, daca nu avea nimic de ascuns, trebuia sa lase Justitia sa-si faca treaba, în nici un caz sa cheme presa!”. Ziaristii – chiar daca multa lume ar putea crede altceva – nu sunt cei îndreptatiti sa aplice legea. Ei pot doar semnala neregulile, nu sa le si sanctioneze. Astfel încât ex-premierul i-a chemat degeaba – din acest punct de vedere, al deciderii vinovatiei sau nevinovatiei sale. Privita din alt unghi, cel al imaginii, chemarea presei nu a fost deloc un act gratuit, fiind, de fapt, miza pentru care Nastase a fortat nota cu inedita invitatie. M-am întrebat ce ar fi daca exemplul ex-liderului PSD ar fi urmat de politicienii hunedoreni. Mi-am închipuit, pentru o clipa, reporterii de la trei ziare, patru televiziuni si tot pe-atâtea saptamânale din Deva încolonati, reporteri, fotografi si operatori, plecând sa-si ia cafeaua de dimineata pe la domiciliul unuia sau altuia din liderii politici locali. Luni, la Victor Vaida (PSD); marti, la Mircia Muntean (PNL); miercuri, la Gheorghe Barbu (PD); joi, la Petru Marginean (PC); vineri, la Costel Avram (PRM); sâmbata, la Iuliu Winkler (UDMR); duminica – relache. Cu toate pacatele si lipsurile lor (asa cum le avem fiecare din noi), nu vad pe nici unul dintre cei enumerati mai sus în stare de un asemenea gest aiuristic. Îmi place sa cred, în regionalismul meu ardelenesc, ca oamenii de aici – fie ei si oameni politici – sunt mai citavi la cap decât omologii lor „capitalisti”, adica mai sensibili la simtul ridicolului. Modelul Adrian Nastase – modelul Capitalei – nu trebuie neaparat urmat în aceasta privinta si în teritoriu.

Comentarii?