de Bogdan Barbu

Nu am inteles prea bine de ce, Traian Basescu e acuzat ca e pe cale sa instituie o dictatura perso-nala, mai ales ca acuzele vin din partea unui partid care pregatea, in cazul in care ar fi castigat alegerile prezidentiale, dictatura Arogantului si Exilul in masa catre Congo (pentru ei, respectiv pentru noi). Indivizi care invoca o mana forte la guvernare, mergand pentru asta pe cartea extremismului, tipa ca din gura de sarpe impotriva Marinarului. Nici ei, daca ii ei la bani marunti, nu sunt in stare sa explice concret pe ce motive.

A spus presedintele Romaniei ca exista coruptie in Justitie, au sarit imediat in sus magistratii, de parca mai bine de nouazeci la suta din populatie n-ar fi convinsa de acest lucru. In cadrul Aliantei, liberalii acuza de partizanat cu democratii pe fostul lider al PD, dar mai presus de toate, se agita cei care se simt vizati de procesele care se pregatesc in sfarsit, impotriva marilor corupti.

Blocate ani de zile de influenta politica a impricinatilor, dosarele ingropate incep sa iasa la lumina, dovada ca nu poti musamaliza la nesfarsit manarii batatoare la ochi. Normal ca asta cauzeaza ingrijorare, ca sa nu spunem mai mult. Patriciu, Tender, Nastase sunt numai cateva nume care cu doi ani in urma pareau intangibile si imune la ideea de justitie. Romania a aratat din '89 pana in prezent ca o casa parasita, in care sobolanii fojgaiau pe masa din bucatarie, infruntandu-se si infruptandu-se in voie din bucatile de branza lasate la voia lor pe masa. Totul pe intune-ric, sobolanii se simt in elementul lor pe bezna pentru ca nimeni nu a intrat in bucatarie nici macar sa aprinda lumina, daramite sa puna curse. Acum, Basescu si-a luat inima in dinti si a pus piciorul in pragul bucatariei, a intins numai mana spre comutator si deja sobolanii incep sa se agite. Perspectiva luminii ii infioara: evoca prea acut posibilitatea cursei. si, in loc sa dispara din bucatarie, acuza dictatura mainii care vrea sa aprinda becul.