Legea Lustratiei este un proiect atat de ambitios initiat de cativa deputati liberali incat nici macar liderii partidelor aflate la guver-nare nu cred in el. Cum sa vorbeasca de lustratie activistii de partid aflati in fruntea statului de la Iliescu pana in prezent. Nostalgicii comunisti argumen-teaza parerea lor de rau despre epoca trecuta spunand ca inainte se traia mai bine. Nu stiu daca chiar se traia mai bine, dar este cert ca cetateanul de rand avea o siguranta mai mare a zilei de maine. stia ca odata angajat, daca nu facea greseli majore, poate sa iasa linistit la pensie de la locul de munca dobandit ime-diat dupa scoala. In multe cazuri, era suficienta o singura fila in cartea de munca. Nu mai conta ca se traia rau, se traia in intune-ric, in foame, fara un grad minim de igiena. Omul muncii putea sa mearga in fiecare vara in concediu, platit de sindicat, in statiuni insipide unde chiftelele de peste erau delicatese si de multe ori foamea era astamparata cu apa minerala sulfuroasa. Pentru romanul obisnuit sa ceara putin de la viata, un concediu anost, un apartament confort doi si o amarata de dacie cu cota de 20 de litri de benzina si vreo patru canistre de gazolina procurate pe luna reprezenta un trai decent.

Acum e mult mai greu. Acum romanul este pus in fata unei grele dileme. Ori munceste, ori moare de foame. E drept ca mai sunt si din cei care nu muncesc si se imbogatesc peste noapte dar se stie ca cine munceste nu are timp sa castige. Problema mare a nostalgicilor comunisti este siguranta care planeaza peste viata cotidiana a cetateanului de rand. Ceea ce uita insa, fosti tovarasi este ca in Romania, comunistii nu au cedat niciodata puterea. Dupa asasinarea lui Ceausescu, un activist scolit la Moscova a pre-luat fraiele Romaniei. Ion Iliescu a fost preferat de majoritatea populatiei si la alegerile din Duminica Orbului a anului 1990. Nu l-au votat romanii pe Ratiu pentru ca purta papion iar Campeanu nu a mancat salam cu soia. Asa ca linia a doua, privilegiata, a PCR, avandu-l exponent pe Iliescu a pus frumusel mana pe putere. In acel moment a inceput jaful comunistilor asupra Romaniei.

Adrian Nastase, fiu si ginere de fost activist, Mircea Geoana, fiu de fost activist s-au perindat alaturi de Bunicuta la conducerea PSD-ului transformand partidul Social Democrat intr-o continuare fireasca a fostului PCR. si cum Ceausescu nu a murit ci s-a spart si s-a imprastiat prin tara, celelalte partide au fost rand pe rand "impanate" cu fosti activisti PCR, care nu au facut decat sa duca mai departe munca de jefuire a avutiei nationale si de denigrare a oricarei idei de capitalism. De fapt ceea ce au invatat inca de mici in scolile de partid. Petre Roman, fiul luptatorului comunist Valter Roman si Traian Basescu fost se-cretar de partid au condus partidul Democrat, Romania Mare se sprijina in exclusivitate pe umerii poetului care l-a pupat cu sarg in partea posterioara pe Ceausescu in timp ce UDMR are ca stalpi tot fosti activisti de partid comunist. Nici liberalii nu stau mai bine. Pe cand sa-l prezinteTarineacu, pe Bogdan Oteanu ca pe un june curat, neatins de indoctrinarea rosie, aflam, ca de fapt a fost crescut de o bunicuta care avea si ea o slujba pe la Comitetul Central al PCR si anume sefa serviciului de politica externa. Bunica pe nume Gizela Vass, nu prea putea sa-si dea cu parerea despre problemele externe, daca nu avea girul KGB. Ca asa era pe vremea aia, totul se facea cu acordul rusilor.

E lesne de dedus cam ce a facut nepotelul Bogdan in cei 7 ani petrecuti la casa bunicii si cam in ce fel s-a format caracterul si mentalitatea tanarului politician "liberal", inca de mic educat ca nu se poate face cariera in politica decat dupa principiile statutate de comunisti. Adica slugarnic cu sefii, intransingent cu subalternii si degraba varsator de sange competent. Nu de alta dar oamenii competenti pot fi oricand un pericol pentru scaunul in care te-ai cocotat. Cat despre notiunile de concurenta si echipa, acestea suna bine dar trebuie aplicate cu anumite re-zerve. Dupa 15 ani de la Revolutie, se pare ca nu putem sub nici o forma sa scapam de activistii de partid sau nepotii acestora. Sa mai avem rabdare! Dar timpul mai are rabdare cu noi?