Alternativa de criza si criza alternativei

Social-democratia romaneasca este in criza. Ambuscada Nastase s-a transformat intr-o gherila de masa. Adevarul este ca numele sonore ale PSD dau, in aceasta perioada, un spectacol de zile mari, iar intrarea in vrie politica a fostului premier din mandatul 2000-2004 este, probabil, cel mai halucinant episod din tot acest serial. Unul, de altfel, greu de inchipuit ca va iesi pe "piata", in urma cu un an de zile. Dubla demisie a lui Adrian Nastase de la sefia Camerei si din conducerea centrala a PSD pune, insa, in lumina gravitatea momentului si trage un semnal asupra pericolului real al unei scindari probabile a formatiunii. Mult clamata "unitate de monolit" a partidului este testata azi mai mult ca oricand, iar zbuciumul cotidian al PSD a reusit in cele din urma sa aduca tot mai cras cu evidentele traiului zilnic al cele mai mari parti din electoratul autohton : social-democratii simt, pe propria lor piele, ce inseamna, politic vorbind, a trai de pe azi pe maine.

de Cornelia Badreu

Adrian Nastase, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, aerban Mihailescu, iata, asadar, numele cele mai reprezentative ale PSD postate pe lista neagra a indezirabilor. Primul, a si fost mazilit, iar semnalele parasirii barcii social-democrate se inmultesc exponential, cu fiecare 24 de ore trecute in eternitate. La o scara ceva mai redusa, cel de-al doilea, a traversat si el un moment nefast prin izgonirea sa si a apropiatilor lui de la sefia organizatiei sectorului 1 a PSD Bucuresti. Pe de alta parte, evolutiile interne de la PSD sunt alimentate constant de incurajarile internationalilor socialisti la care Partidul Social Democrat este afiliat pe plan european. Iar europenii din IS simt in sfarsit ca le surade sansa asanarii diviziei social-democrate de la Bucuresti. O gura de aer, altfel, absolut necesara echipei lui Mircea Geoana, intr-o batalie politica pe viata si pe moarte menita sa inceapa si sa incheie socoteli amanate pana in ultimul moment.

Geoana apeleaza la Iliescu pentru asa-zisa cosmetizare a PSD

La vremuri noi, tot El si totusi, degringolada in care PSD isi intoneaza cantecul de lebada - lovita parca de boala mortala a gripei aviare - pune in lumina o slabiciune fundamentala a formatiunii in cauza. De-a lungul celor 16 ani de istorie social-democrata cu radacini neo-comuniste, partidul s-a asociat, in absolut toate momentele sale de cumpana, cu un nume de capatai, cel al lui Ion Iliescu. Fie ca a fost vorba de efectiva infiintare a stramosului PSD, fie ca s-a pus problema castigarii puterii in scrutinele electorale sau, fie ca este vorba de reformarea si europenizarea partidului, Ion Iliescu s-a aflat mereu in linia intai, a dat indicatii pretioase, a tras de urechi, a pus in miscare idei si s-a ingrijit constant sa isi gaseasca acea pozitie din care sa traga sforile cu eficienta cu care a fost obisnuit.

Rocada redundanta

Este de notorietate publica faptul ca actuala criza prin care trece PSD a debutat cu impiedicarea din primavara trecuta a aceluiasi Ion Iliescu sa mai acceada la functia suprema in partid, odata cu sfarsitul mandatului sau de presedinte al tarii. Atunci, culisele orchestrate de lupii tineri si dornici de acapararea puterii de partid, au dat castig de cauza triumviratului Geoana-Nastase-Mitrea. Astazi, din cei trei apostoli ai asa-zisei innoiri de rit vechi, doar primul mai are inca o minima siguranta pe scaunul pe care il ocupa. Insa si acesta a apelat, in cele din urma, la serviciile subterane ale batranului Iliescu, pentru ca lupta cu sistemul e grea si pentru ca ambitia politica a "marelui Tatuc" de dupa '89 se dove-deste in continuare periculoasa pentru orice challenger la conducerea PSD, ca si pentru orice ocupant al intaii pozitii in partid. Asa se face ca, din primavara inmugurita a lui 2005 si pana in cea insorita a lui 2006, Ion Iliescu a reusit sa navigheze cu un talent de speriat pe apele tulburi ale evolutiei formatiunii pe care a creat-o, revenind din nou intr-o pozitie in care are painea si cutitul. Astazi, vulpoiul coordoneaza o comisie interna pe masa careia, in prima faza, se produc etichetele de "corupt", iar in a doua, ele se lipesc efectiv pe fruntile celor de care trebuie scapat. Autointitulandu-se "sarac, dar cinstit", Iliescu a dat dovada de un cinism de aur pentru orice politician care tine cu dintii de propria afirmare in fruntea organizatiei in care activeaza. Din cate se pare, fostul presedinte al tarii nu a gresit nici un moment atunci cand a promovat in structurile de conducere ale PSD personaje precum cele mai sus amintite. EL nu a gresit, se pare acum, nici atunci cand, cu un zel iesit din comun i-a ocrotit si tolerat atunci cand au inceput sa sara calul capatuirii personale, in ciuda unor dojeni razlete si superficiale pe care le-a adresat cu diverse ocazii de-a lungul timpului. Probabil ca, experimen-tatul politician, a stiut in fiecare clipa ca fiecare casa intrata in proprietatea lui Adrian Nastase sau fiecare cont umplut cu harnicie de DIP, Mitrea sau Hrebenciuc, ii fac pe acestia din urma din ce in ce mai vulnerabili din punct de vedere politic, iar scadenta va sosi la un moment dat. Se vede, acum, ca acumularile nesabuite de avere ale liderilor PSD i-au adus pe acestia la ananghie, una de care fostul lor mentor profita, afisand acelasi nemuritor zambet cu care ne-a obisnuit inca din primele zile ale anilor 1990. Cocosati de dosarele penale care incep sa apara, acestia s-au transformat in prazi lejere pentru Ion Iliescu, s-au decredibilizat in ochii opiniei publice si a propriilor colegi de partid, iar acum privesc intepeniti cum o cariera politica se poate incheia inainte sa-si fi atins apogeul.

Riscul numit Ion Iliescu

Chiar daca pare o solutie buna de moment (in conditiile in care Mircea Geoana are mai mult ca oricand nevoie de un aliat extrem de puternic de partea sa), reactivarea lui Ion Iliescu in structurile de decizie ale PSD este riscanta pentru viitorul formatiunii.

Odata, pentru ca, in tabara fidela fostului sef de stat, cu si-guranta nu avem de-a face cu o campie verde si ingenua pe are zburda mielusei naivi, puri si inocenti. Fapt pentru care, acestia nu reprezinta sub nici o forma o alternativa credibila la inlocuirea lui Nastase, DIP, Mitrea ori Hrebenciuc. In al doilea rand, deoarece, se pare, solutia electorala Ion Iliescu este, astazi, defazata in raport cu asteptarile propriului electorat al PSD. In cele din urma, deoarece structura formata din aliajul coroziv Ion Iliescu - Petre Roman, anume, Forta Democrata, da tot mai mult semne ca se va transforma intr-o grupare cu propriul program politic, gata sa ocupe acea parte stanga a esicherului politic pe care, in acest moment, inca, o stapaneste PSD-ul lui Geoana.

Obligat la innoire, fortat sa dea frau liber asanarii propriei ograzi, PSD-ul dovedeste o slabiciune mai profunda chiar decat lasa sa se intrevada pana acum. Cu toate ca randurile sale invizibile publicului contin si o serie de personaje, deopotriva tinere si cu potential de afirmare si renovare din temelii a formatiunii, PSD-ul nu poate depasi - nici in 2006 si nici in cel mai crunt moment de criza pe care l-a traversat vreodata, de la ruperea FSN incoace - conditia de partid nascut din cenusa PCR. Iar asta inseamna exact inertia, sinucigasa politic, pe care o manifesta fata de promovarea unor valori imaculate si necompromise de zbenguitul in mocirla ultimilor ani. Revenirea continua la Tatucul Iliescu, ca la acel reper moral absolut si solutie politica fara fund, denota clar limitarea perspectivei de care da dovada si actuala echipa condusa de Mircea Geoana, dar si gradul ridicat de poluare a structurilor de decizie a formatiunii in fruntea careia se afla. Cu toata criza prin care trece si cu toate dificultatile pe care le atrage gestionarea ei si revigorarea partidului dupa seria, inca neincheiata, de socuri prin care social-democratii au trecut in ultimele luni, Ion Iliescu reprezinta pentru PSD acea "solutie imorala" la care a apelat intr-un moment cum nu se poate mai neoportun.