Acolo unde Apusenii de Sud-Est aproape ca se leaga de Masivul sureanu, despartiti doar de Mures, intalnesti o asezare putin bizara. O colonie de tigani la un capat, blocuri ceausiste la celalalt, iar in centru un adevarat burg sasesc-transilvan. Este orasul cu nume de... oras - Orastie. Colonia a aparut ca o forma de pedeapsa a regimului comunist pentru localnici, blocurile au fost ridicate odata cu revolutia industriala comunista, iar burgul, aici e o cu totul alta poveste, mult mai lunga si de-a dreptul captivanta, poveste care risca sa se piarda.

de Ciprian Iancu

Intri in Romania pe soseaua insotita de Mures, treci de Arad si Deva, orasele in care apar primele "semne" ale vechii Transilvanii. Odata ajuns in Orastie insa, in centrul orasului iti dai seama ca ai ajuns in cel mai cunoscut tinut al Romaniei pe plan mondial. Doar Catedrala Ortodoxa, izbitor de asemanatoare cu celebra "Sfanta Sofia" iti creeaza mici indoieli. Inconjurata insa de cladirile de secol XlX timpuriu diferenta dintre stilul ei bizantin si restul edificii-lor se estompeaza rapid. Pe strazile inguste, unele inca pietruite, abia daca-si mai face loc cate o masina. De dupa portile inalte ale caselor, facute dupa acelasi tipic sasesc, nu se aude nici un zgomot. Este vremea capricioasa a inceputului de primavara iar orastienii nu ies deloc pe afara decat daca sunt nevoiti. Acoperite de un cer plumburiu cladirile vechi se tanguie dupa o reparatie capitala care sa le readuca la stralucirea de alta data si soptesc un trecut incarcat de evenimente, de schimbari majore. Toate sunt dispuse aproape concentric in jurul a doua biserici pe stil gotic inconjurate de un zid gros si inalt. Daca ar fi o singura biseri-ca ai avea impresia ca te afli in Turda. Sunt insa doua asa ca nu incape loc de confuzie.

Orastia este orasul hunedorean
care aduce cel mai bine cu "burgul" transilvan din secolul al XIX-lea

O istorie veche

Aflam din carti ca zona a fost locuita inca de acum 8000 de ani. Pana la cetatile sacre de la Gradiste, din Orastie nu trebuie decat sa urci un ceas si jumatate spre sud, in sureanu. Apoi au venit romanii. si-au ridicat aici vilele rustice, cum se numeau fermele romane. Orastia devenise loc dependent administrativ tocmai de Sarmizegetusa Ulpia Traiana (situata aproape de Hateg, la 45 de kilometri distanta). In centrul orasului localnicii si-au ridicat o biserica pe care au inconjurat-o cu palisade si un sant cu apa. Invazia maghiara din jurul anului 1000 a dat un nou nume al lo-cului - "Varos" (oras). Poate ca a fost primul oras intalnit in cale de la intrarea pe teritoriul romanesc si de aceea a fost numit asa de simplu. Au venit, putin mai tarziu si sasii, iar Orastia a fost inclusa in Pamantul Craiesc delimitat cel mai bine pe vremea lui Herman, intemeietor al Sibiului si cel care a consacrat "tinutul celor sapte cetati" - Siebenburg-ul. "Cetatea" situata azi in judetul Hunedoara era atunci punctul vestic al Pamantului Craiesc in care cu preponderenta sasii venisera intre 1.200 si 1.400 organizati ca familii independente, in timp ce, aproape, la vest, in Comitatul Hunedoarei abia se dezvolta sistemul nobiliar.

Ghid pentru Replica

Data fiind densitatea de cladiri, evenimente si date istorice existenta in Orastie am apelat la un ghid, rol jucat de coordonatorul Muzeului local, Mihai Castaian. In vocea sa se simte, de la primele cuvinte, o placere imensa de a povesti istoria locului. Isi incepe traseul turistic improvizat de la hanul vechii poste din Orastie, unde se spune ca, dupa detronare, Alexandru Ioan Cuza si-a schimbat caii. Aici ne arata un relief roman incorporat in cladirea amintita, nerestaurata se pare niciodata. Obiectul provine de undeva din apropiere si a fost amplasat in constructie, din cauza ca aceasta a fost ridicata in epoca romantismului ce a caracterizat prima parte a anilor 1800.

Ajungem, dupa cativa pasi langa bisericile fortificate. Atipic sunt doua, iar povestea este destul de lunga. Prima, cea pe stil gotic "pur", dateaza din se-colul al XlV-lea si este ridicata de sasii laolalta cu maghiarii stabiliti la Orastie. Se dorea a fi una dintre cele mai mari din zona, cu o lungime de peste 100 de metri. Au venit insa invaziile turcesti care au distrus orasul in trei randuri intr-un interval de doar 70 de ani. A renascut insa in principal datorita recolonizarilor. In 1.800 reforma maghiara ii scoate pe sasii orastieni din biserica. "Nemtii" nu stau prea mult pe ganduri si isi construiesc una, cel putin la fel de frumoasa langa cea veche.

O intalnire speciala

Vantul incepe sa bata destul de tare. Mihai Castaian aproape ca nu baga de seama vremea rea. Este provocat sa povesteasca despre trecutul orasului in care s-a nascut, trecut pe care l-a studiat si continua sa-l cerceteze. Trecem impreuna pe langa sinagoga evreiasca, apoi peste "Canalul Morii" - acum aproape sec, dar in trecut folosit pentru a pune in miscare morile si pentru a umple cu apa santul de aparare pe care-l avea odata biserica fortificata. La un capat de pod, Mihai saluta un domn distins, carunt, cu un diplomat in mana. Este profesorul Sasu, un alt impatimit al locului. Desi preda fizica, dovedeste ca stapaneste la fel de bine istoria, cel putin pe cea a Orastiei. Aproape de finalul carierei, "domn profesor" se declara multumit ca nu a plecat in alta parte: "Dupa facultate am ramas aici si bine am facut pentru ca, am trait intr-o lume mult mai corecta decat in alte parti ale tarii. Mai ales cand eram copil, sau adolescent, la Orastie, cuvantul dat era echivalent cu un contract semnat in fata notarului. Era orasul in care toata lumea se cunostea cu toata lumea, toti stiau ungureste, romana, germana - evrei, romani, unguri, nemti. Dar in 59 - 60 au plecat evreii, iar imediat dupa aceea au plecat si nemtii. Acum au mai ramas foarte putini". Profesorul cu par si barba carunta regreta disparitia poftei nestavilite pentru cultura pe care orastienii o avea altadata. La sfarsit de secol XlX, inceput de secol XX, desi era sub dominatia clara a Imperiului Austro-Ungar, Orastia era locul in care se tiparea ro-maneste fara prea mari pro-bleme. Liviu Rebreanu si-a pu-blicat primul volum de nuvele aici. Tot aici existau mai multe ziare si reviste romanesti aparute in principal pentru a sustine cauza romanismului.

Profesorul Sasu ne mai povesteste despre serile de vara in care, pe strada lui auzea aproape in acelasi timp nu mai putin de sapte pianuri, melodii pe care abia dupa aceea le identifica in operele clasicilor si despre cum se puneau opere in scena la Orastie, iar orchestra era formata din sasi si maghiari, care in viata de zi cu zi erau nimic altceva decat mestesugari.

Alte cladiri cu farmec vechi

Mergem mai departe spre Liceul Aurel Vlaicu, dupa numele aviatorului care a facut gimnaziul la Orastie. Cladirea inaugurata in 1913 ca liceu maghiar domina "sectorul vestic" al vechiului oras, la concurenta poate doar cu turla manastirii franciscane. Undeva in apropiere, pe o alta strada ingusta pe care nu trece nici o masina, se afla casa protopopului Ioan Mota, un fervent sustinator al cauzei romanilor din Transilvania. Locuinta este aproape neschimbata, doar ca, in loc de geamurile obisnuite, "sar in ochi" termopane din profil de aluminiu albe. Plimbarea are ca punct terminus catedrala Ortodoxa, dar asta dupa ce trecem pe langa fostul liceul nemtesc, Casina Romana, Casina Maghiara si alte cateva cladiri ce au mai bine de doua veacuri vechime. De aici nu ne mai incumetam sa facem pasi spre partea de nord sau de vest a orasului. Drumul National 7 (cel mai circulat din tara) trece practic prin oras, delimitand partea veche de cea "noua". Chinul celor care locuiesc in acele blocuri s-ar mai putea diminua doar peste ani buni, cand va fi gata Coridorul lV.

Avantaj neexploatat

Desi este incarcata de istorie Orastia nu se poate lauda deloc cu turisti. Nu exista nici un hotel care sa poata adaposti grupuri adevarate, e drept, dar putine sunt orasele care se pot mandri cu biserici fortificate, manastiri si alte edificii vechi de mai bine de o jumatate de veac, cladiri in care au muncit sau au petrecut cu doua sute de ani in urma mari personalitati ale istoriei Transilvaniei, cu o biserica ortodoxa copiata dupa "Sfanta Sofia", sau cu un intreg complex de strazi si cladiri aproape medievale.

"Am incercat sa deschid eu spre vizitare in circuitul turistic cele doua biserici fortificate, dar a trebuit, cel putin pentru moment sa ma las pagubas, deoarece reprezentantii comunitatilor sasesti si maghiare din Orastie s-au opus categoric", relateaza dezamagit Mihai Castaian.