REALITATEA HUNEDOAREANA

"Vreau un copil de la stat !"

Lipsiti de dragostea unei mame, inca de cand s-au nascut, fiind abandonati in maternitati, sau, din contra, supusi indiferentei, neglijentei sau chiar unor abuzuri din partea parintilor, multi copii ajung in grija statului, in centre de plasament sau alte institutii de gen din Romania. Viata lor institutionalizata este de multe ori mai fericita decat cea pe care au avut-o alaturi de familie, insa, din nefericire exista si cazuri de copii abandonati, care nu au simtit niciodata mangaierea si sarutul unei mame. Pentru toti acesti copii, statul ofera anumite servicii, casa si masa gratuita, insa, ele nu pot umple marele gol din sufletele lor care tanjesc sa rosteasca cuvantul "mama". sansa lor de a deveni fiul sau fiica cuiva pe care sa-l simta aproape se numeste adoptie, insa de ea nu pot profita toti copiii institutionalizati, iar, in plus, e si destul de greu de transformat in realitate.

Copilul, o povara pentru unele familii, dar un vis pentru altele

Oana Bimbirica

Statul, o gazda nedorita

Judetul Hunedoara are si el copiii aflati in dificultate, pentru ca, si aici, la fel ca peste tot, femeile nasc prunci pe care, ulterior, ii uita in spitale, dar si familii care isi tin copiii in conditii insalubre, ii maltrateaza sau, pur si simplu, ii lasa de izbeliste, condamnandu-i la moarte sau la o viata in grija statului. Astfel de motive sunt suficiente pentru a trimite o fetita sau un baietel in centre de plasament, asa numitele case de copii, departe de cei care nu-i mai vroiau. Asa si-au inceput periplul in cautarea unei familii majoritatea celor aproximativ 2100 de copiii institutionalizati in centrele de plasament, casele sau apartamentele de tip familial din judet, aflate in subordinea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Hunedoara. In cazuri fericite, o parte dintre ei sunt luati inapoi de catre familiile lor, dovada ca parintii nu i-au uitat, si in ciuda tuturor greutatilor pe care le au, nu vor sa-i abandoneze intr-una dintre institutiile de protectie. Altii mai putin norocosi, raman ani intregi in grija statului, fiind uitati atat de catre parinti, cat si de rude. Pe acestia, gandul ca ar putea avea o mama si un tata adoptiv ii macina fara incetare, chiar daca unii dintre ei au undeva, mai aproape sau mai departe, parinti naturali. sansele ca acesti copii sa fie adoptati exista, iar, potrivit conducerii DGASPC Hunedoara, ele cresc an de an, deoarece, legea compensatiei functioneaza, si daca exista cupluri care nu-si doresc copii, e imposibil sa nu fie altele care ar da orice sa fie parinti.

Copil asteptat aproape un an

Anul trecut, aproximativ 15 familii din judetul Hunedoara au depus dosarele pentru a adopta unul dintre copiii aflati in grija statului prin institutiile de profil. Dintre acestea, doar doua s-au finalizat prin incredintarea fetitei sau baietelului catre familia adoptiva. Procesul de adoptie, reglementat de anul trecut printr-o noua lege, se desfasoara foarte anevoios, iar rabdarea potentialilor parinti este pusa la grea incercare chiar de catre stat. Acesta, prin noile reglementari, a marit considerabil durata de desfasurare a fiecarei etape pe care trebuie sa o parcurga fiecare familie pentru a putea adopta un pui de om. Insa, gandul ca au sansa sa tina in brate un copil, chiar daca nu este al lor, natural, e asa de puternic, incat cuplurile nu renunta, oricat de mult ar avea de asteptat. Dupa ce trec de verificarile autoritatilor, familiile in cauza pot petrece trei luni alaturi de copilul pe care vor sa-l adopte, aceasta fiind perioada in care se contureaza posibilitatea sau din contra imposibilitatea de adaptare a acestuia la noua situatie, la statutul de copil adoptat. Un dosar de adoptie este de regula finalizat in apro-ximativ noua luni, perioada in care nici una dintre parti nu stie sigur daca va avea succes, instanta fiind cea care decide daca copilul va avea parinti adoptivi sau nu. "Cei mai multi hunedoreni care doresc sa adopte un copil, nu pot avea unul si isi doresc foarte mult sa fie parinti. Majoritatea vor un copil cu varsta de pana la cinci ani, atat baietii, cat si fetele fiind preferate. Potentialii parinti nu vin cu pretentii care nu pot fi onorate, pentru ca noi nu le putem aduce neaparat o fetita blonda sau un baiat cu ochi albastri. Incercam, de preferinta sa gasim un copil care sa semene putin cu viitorii parinti. Multi vor chiar sa le oferim un arbore genealogic al copilului pentru a stii exact din ce familie se trage", a afirmat Viorica Popescu, directorul DGASPC Hunedoara.

Parinti vs. viitori parinti

O mare piedica impotriva adoptiei este si statutul neclarificat pe care il au cea mai mare parte a copiilor institutionalizati. Dupa ce sunt abandonati sau ajung in grija statului pentru a fi salvati din situatiile extreme in care traiesc in sanul propriilor familii, sansa ca acesti copii sa aiba o viata mai buna, alaturi de oameni care ii doresc, este anihilata chiar de catre proprii parinti sau rude. "La inceputul acestui an, am evaluat situatia fiecarui copil care se afla in grija noastra. Asa am constatat ca 80 la suta dintre acesti copii au parinti, bunici sau alte rude. Deci au statutul neclarificat, pentru ca, aproape intotdeauna, parintii sau rudele nu sunt de acord ca acesti copii sa fie dati spre adoptie, dar nici nu vor sa-i ia acasa si sa-i creasca ei. Asa ajung copiii la majorat, dupa ce isi traiesc toata viata in institu-tiile de protectie a copilului, desi sunt multe familii care ar face orice pentru a-i avea ca fii sau fiice adoptate. Acesta este motivul pentru care, de multe ori, le spunem cuplurilor care vor sa adopte un copil ca nu avem ce sa le oferim", a mai spus directorul DGASPC Hunedoara. Cu toate acestea, in 2005, aproape 280 de copii institutionalizati din judetul Hunedoara au fost reintegrati in familiile lor de baza, dupa ce rudele s-au hotarat sa nu-i mai lase in casele de copii, chiar daca veniturile nu le mai permiteau o gura in plus la masa. Acesta este considerat un succes in munca lor de catre angajatii DGASPC, avand in vedere ca scopul activitatii directiei este ramanerea copilului alaturi de familia sa sau integrarea lui intr-una noua.

Familie-surogat

Drumul fetelor si baietilor institutionalizati spre o pereche de parinti adoptivi trece de multe ori printr-o casa, si aceasta este alta decat cea de copii. Mai mult de 200 de hunedoreni, de ambele sexe, si-au deschis larg usa propriilor locuinte, dar si sufletul, pentru a primi in familia lor un copil necajit. Acestia sunt asistentii maternali, un substitut temporar de parinti, pentru cei lipsiti de dragostea unora adevarati. Devenita o profesie de succes dupa revolutie, asistenta maternala deschide practic calea copilului institutionalizat spre adoptie, il obisnuieste cu ideea unei familii, dar si cu cea a dragostei unui parinte fata de copilul sau si invers. Alaturi de asistentul maternal, in casa acestuia, copilul ajunge sa fie foarte iubit de cel care il are in grija iar, de multe ori, despartirea, produsa dupa multi ani, este foarte grea, daca nu chiar imposibila. "De nenumarate ori le-am spus asistentilor maternali, ca ceea ce fac ei este o profesie si ca nu trebuie sa se ataseze foarte mult de copii. stiu ca este foarte greu mai ales ca atunci cand sunt luati in grija, copiii sunt micuti, chiar de cateva luni. Insa, si faptul ca stau impreuna mereu, iar unii asistenti maternali ii cresc pe acesti copii alaturi de ai lor, contribuie la consolidarea legaturii", sustine Viorica Popescu. Atasamentul care se naste intre asistentul maternal si copilul luat in grija a dus de multe ori la situatii in care, dupa ce s-a desparti de cel sau cea careia i-a vegheat pasii timp de mai multi ani, parintii surogat vin la autoritati si cer copilul inapoi. Nu de putine ori, asistentii maternali au adoptat unul sau doi dintre copiii care le-au trecut prin case, pentru ca nu s-au mai putut desparti de ei.

Comentarii?