Geoana - Iliescu, un tandem pentru nelinistea lui Nastase

de Bogdan Barbu

Ceea ce se intampla in momentul de fata cu PSD are o explicatie cat se poate de simpla. Nu tine nici de evolutia (normala) a unui partid politic, care isi mai schimba liderii, isi mai primeneste doctrina, isi mai face curatenie printre membrii - uscaturi; nu are legatura nici cu reculul firesc ce se poate inregistra dupa pierderea unor alegeri si a iesirii partidului de la guvernare; nu e vorba aici de tendintele centrifuge ale unor grupuri (de interese), excentrice de la bun inceput.

Partidul Social Democrat nu a avut niciodata o factura politica "clasica". PSD a adunat de-a valma fosti nomenclaturisti comunisti, pentru care a reprezentat singura modalitate de a ramane la putere, noi imbogatiti din jaful organizat in Romania dupa '89, carora le-a oferit imunitate in fata justitiei in schimbul cotizatiei pentru partid, sau pur si simplu oportunisti care au reusit intr-un domeniu (afaceri, administratie) si au sesizat avantajele pe care Iliescu, Nastase & Co. le ofereau celor care aveau la randul lor ce oferi. Pe langa acestia s-au mai alipit si oameni care au crezut sincer in doctrina social-democrata, prezenta in denumirea partidului.

Intaiul semn de ruptura intre reprezentantii acestor interese atat de diferite a aparut imediat dupa pierderea alegerilor prezidentiale. Atunci, pentru prima oara, Adrian Nastase a auzit si critici fatise, pu-blice, din partea membrilor PSD, atat de obedienti cat timp era seful lor. Victoria lui Mircea Geoana in alegerile interne nu a facut decat sa confirme ca opozitia din partid fata de Nastase exista, este puternica si reclama fatis conducerea. Fostul diplomat de la Washington a inceput, incetul cu incetul, sa debaraseze PSD-ul de balastul pe care il reprezentau membrii cu eticheta coruptiei pe piept; cu riscul de a cobori momentan in sondaje, a facut ceea ce nu a avut curajul (interesul?) sa faca Iliescu. Ca fostul premier s-a cramponat mai intai de imunitatea parlamentara - cu tot circul perchizitiei la domiciliu - si ulterior de functia de presedinte al Camerei Deputatilor, tine de o anume mentalitate, al carei exponent suficient de reprezentativ este Adrian Nastase. Pentru neutralizarea Arogantului si a adeptilor acestuia, Geoana a apelat - surprinzator sau nu - tocmai la adversarul sau declarat de la alegerile PSD, Ion Iliescu, pe care tocmai il trecuse, aparent, pe linie moarta. Ca Iliescu nu uita si nu iarta, a simtit-o pe pielea lui si raposatul Ceausescu, o simte acum acut si Nastase, care probabil ca regreta amarnic toate ocaziile in care l-a infruntat pe Nea' Nelu. O alianta Geoana - Iliescu nu poate insemna pentru Adrian Nastase decat sfarsitul politic, iesirea pe usa din dos a PSD. Au simtit acest lucru si ultimii sai sprijinitori, care nu fac decat sa-si caute o cale de scapare (in afara de cei mult prea compromisi) prin tatonarea altor partide sau prin replierea strategica de partea invingatoare. Convocarea unui Congres extraordinar al PSD nu ar face decat sa amane dez-nodamantul previzibil si inevitabil, dat fiind raportul de forte care se contureaza clar la momentul actual.