REALITATEA HUNEDOAREANA

"Aviara" si UE, la sate

de Oana Bimbirica

Isi duc zilele departe de aglomeratia urbana, insa, cu toate ca traiesc de pe urma culturilor de pe campuri si a animalelor pe care le cresc, taranii sunt si ei plini de greutati. Veniturile scazute pe care le au, varsta inaintata si bolile aferente, sunt doar cateva dintre piedicile de care se lovesc in incercarea lor de a avea o viata mai buna. Pe langa acestea, in ultimii ani au mai aparut alte "rele", de care nu au auzit si cu care nu s-au mai confruntat pana acum. Gripa aviara, boala care, anul trecut, a iscat in Romania o isterie, care continua si in ziua de azi, este o noutate pentru romani, in general, ca sa nu mai vorbim de cei care traiesc in mediul rural. Nici taranii hunedoreni nu au scapat de "nebunia asta cu aviara", cu toate ca, in judet, nu s-a inregistrat inca nici un caz de pasare infestata cu virusul H5N1. Locuitorii satelor hunedorene nu au pierdut nici o informatie in legatura cu aceasta boala, asa cum nu au scapat nici notiunile de baza referitoare la banii pe care statul si UE ii pune la dispozitie, pentru a dezvolta o agricultura demna de Europa.

Teodora Sora e mandra de gainile ei pe care le tine inchise in curte, departe de pericolul gripei aviare

Dosarul de responsabilitate

Un soare caldut de primavara incearca sa "sparga" parbrizul masinii, chiar la intrarea in comuna S. Orlea, unde se afla si sediul primariei. Aceasta este una dintre destinatiile calatoriei noastre, motiv pentru care coboram din masina si lasam astrul de foc sa se lupte in continuare cu obstacolul de sticla. In fata sediului administrativ al localitatii, lume multa adunata. Fara vreun scop anume, constatam, pentru ca, in cateva secunde, multimea se imprastie. In in-cinta primariei, viceprimarul Ioan Dragos sta la o masa si se incalzeste la o soba de te-racota, cu toate ca, afara, primavara e aproape pe deplin instalata. Ca secund al primarului, "vicele" se lupta mai mult decat acesta, cu problemele comunei pe care o carmuieste. Printre acestea nu se numara insa si gripa aviara. Ioan Dragos a auzit de ea, stie cu ce "se mananca", insa nu o considera un pericol. si ca sa-mi demonstreze, ca, in calitate de edil, a tratat cu responsabilitate "aviara" imi arata un dosar plin de adrese venite de la mai multe institutii din judetul Hunedoara, in care li se comunica o gramada de informatii, de la simptomele bolii la pasari si metode de prevenire, pana la adresa de e-mail unde trebuie sa trimita toate nelamuririle pe care le au si constatarile pe care le fac in legatura cu acest subiect. "stim totul, normal. Medi-cul veterinar al comunei a mers din casa in casa pentru a le explica satenilor cum sta treaba si cum sa-si fereasca pasarile si animalele de aceasta boala. Au fost vaccinate pasarile, iar noi am pus mai multe afise pentru a-i avertiza pe oameni sa nu-si mai lase zburatoarele pe balta. Riscul de imbolnavire e mic, aici, la noi, pentru ca nu avem multe balti, unde sa poposeasca pasarile migratoare", spune, cu mandrie viceprimarul. Biroul lui Ioan Dragos incepe sa se umple treptat de oameni, unii, angajati ai primariei, asteptand o semnatura pe cate un act, altii, sateni cu probleme care isi asteapta rezolvarea de la autoritati.

"Toba" de subventii si fonduri UE

Peste drum de primarie, e un du-te vino. Pasii tuturor se indreapta spre Centrul Agricol al comunei, o cladire sa-racacioasa, tipica pentru localitatile rurale. Inauntru, femei si barbati asteapta cu-minti sa le vina randul la doa-mna asezata la biroul aflat in fata unui dulap, din care "curg" dosare si hartii. Sotia viceprimarului, Angela Dragos scrie preocupata intr-un caiet, iar audienta incearca, pe cat posibil, sa nu o tulbure. De concentrarea ei, depinde cat de mult vor sta ei la coada. Angela Dragos e re-prezentanta Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricul-tura, iar, in acest moment, are treaba cu subventiile pe care statul le acorda pentru vacile aflate la prima fatare. Doamna viceprimar e una dintre cele mai iubite si cautate persoane din comuna, pentru ca. pune o vorba buna pentru niste bani de la stat. "La noi toata lumea stie de subventiile statului. Le-am povestit oamenilor si despre programul SAPARD si Fermierul. Avem chiar si un satean care a primit un astfel de credit pentru o ferma de scrofite. Acum, incercam sa le explicam ca pot sa ia bani de la Agentia de Plati, daca nu au fonduri pentru a acoperi contributia locala necesara la aceste programe. Inginerul nostru agronom a pus numeroase afise si a facut adunari pu-blice in care i-a informat pe oameni despre programele si fondurile UE", sustine Angela Dragos. Totul pare perfect din cuvintele femeii, agricultura in Santamaria Orlea n-are nici o hiba, iar banii Europei stau la dispozitia locuitorilor. Totul trebuie, insa, probat printre locuitori. Realitatea sta acolo. Restul sunt doar povesti.

Moarte si.mancate

Urmatoarea destinatie este satul Barasti. Acolo, locuieste Ioan Tamas, o adevarata vedeta, nu doar in satul sau, ci in toata comuna S. Orlea. In mod surprinzator, calitatea de VIP i-a fost conferita acestuia de nimic altceva decat de. gripa aviara. Ioan Tamas a fost singurul dintre sateni caruia isteria aviara, completata cu putina frica sau chiar prostie, i-a adus o paguba destul de insemnata: aproape 20 de gaini moarte, chiar in preajma Craciunului. Povestea o stie toata lumea, de la viceprimar pana la vecinii barbatului, iar variantele acesteia sunt la fel de numeroase ca si povestitorii. Dupa ce doua dintre cele 20 de gaini pe care le avea i-au murit intr-o noapte, Ioan Tamas s-a apucat, a doua zi, sa le omoare si pe restul, de frica gripei aviare, bineinteles. "Nu le-am taiat chiar pe toate. Am mai lasat doua gaini si o curca. O parte din cele pe care le-am taiat, le-am bagat intr-un sac si le-am ingropat, iar pe celelalte le-am mancat. Am vazut ca, inainte de a le taia, astea erau mai vioaie si de aia le-am mancat. Le-am fiert in doua ape, si intai am dat la caine din ele, ca sa vad daca moare", povesteste Ioan Tamas. Dupa ce si-a pagubit batatura, barbatul a aflat ca gainile ii murisera de pseudo-pesta, deoarece nu fusesera vaccinate. Ioan Tamas a incercat sa obtina despagubiri de la primarie pentru pasari, insa, numai "aviara" se plateste. La mai bine de trei luni de la eveniment, Ioan Tamas semana ceapa si alte legume in gra-dina. Va manca vegetale ca.pasari de unde?!

Prea batrani pentru bani

Masacrul pasaresc din curtea lui Ioan Tamas este dezbatut si de Ana Dragos si Teodora Sora. Femei batrane, acestea stiu cum sta treaba cu gripa aviara si spun ca patania lui Tamas le-a cam bagat in sperieti. In rest, cu toate ca in alte parti ale tarii, virusul a omorat direct sau indirect sute de mii de gaini, cele doua femei nu se tem pentru gainile lor, pentru ca le tin in curte, si mai mult decat atat, le vaccineaza o data la 3 luni. "Pasarile lui Tamas au murit ca nu erau mancate ca lumea. Le dadea sa manance cartofi fierti, iar astia se umflau in ele, din cauza frigului si de aia au murit", spune Teodora Sora. Explicatia femeii te nedumereste, mai ales daca nu stii cum vine treaba cu metabolismul gainilor. Daca "aviara" le lasa reci, banii de la Uniunea Europeana, din contra, le "infierbanta", pe cele doua femei, insa numai asa, degeaba. "Am auzit si de SAPARD si de programul Fermierul, ca doar vedem la televizor de ele si ne-a zis si noua inginerul. Dar de unde avem noi banii pe care ii cere uniunea asta? Eu sunt batrana si nu mai pot face mare lucru, chiar daca as avea bani. Cresc cateva gaini si o vaca, ce sa mai fac? Dar fiul meu de la Petrosani, s-a interesat de un credit de asta, ca el e mai tanar si poate face mai multe ca mine. Nu se mai dezvolta nimic, cu oameni batrani ca noi", spune zambind, Ana Dragos.

 

"Orasul" din subteranele Devei

Sunetele asurzitoare ale sirenelor aeriene care urla in tot orasul indeamna la fuga. Pericol, durere, lacrimi si disperare. Afara, oameni care tipa si alearga in toate directiile. Lansatoarele de grenade sunt nimic pe langa tancurile si bombardierele care-si fac cale libera fara nici o grija fata de civilii necombatanti sau proprietatile lor. Inamicul, arunca bombe de la o inaltime sigura, ascuns in spatele unei superioritati mili-tare si a unei tehnologii colosale. Din fericire, acesta este doar un scenariu. Amenintarea unui atac armat asupra orasului Deva este deocamdata pur ipotetica. Chiar si asa, unele lucruri e bine sa fie stiute la timp. In aceste zile, multi isi pun problema sigurantei in cazul nefericit in care ar izbucni un razboi sau in situatia in care s-ar produce o catastrofa naturala. Problema adaposturilor de aparare civila, singurul refugiu al oamenilor intr-o asemenea situatie, este destul de serioasa, fapt pentru care am incercat sa aflam unde se situeaza acestea si daca pot aservi populatia Devei in caz de dezastru. Oricat de sumbra pare perspectiva apararii in cazul unui posibil pericol cauzat de un atac aerian, nuclear, chimic, biologic, cum o fi el, dar care are consecinte nefaste asupra omului, indicat este, macar sa aflam ce vom putea face atunci cand nu mai prea sunt multe de facut.

Intrarea spre refugiul de urgenta

de Ramona Stefan

Aproape ca nu exista oras care sa nu fie brazdat de incaperi sau tuneluri subterane, spatii care au scopul de a asigura protectia oamenilor din calea bombelor devastatoare sau a altor dezastre. Toate aceste constructii sunt asa de bine ascunse incat poti sa treci pe deasupra lor fara macar sa banuiesti ca ar putea exista in locul respectiv. Daca, din intamplare, de la balconul apartamentului in care locuiti vedeti o usa pe care se afla inscriptionat un cerc in interiorul caruia se afla scris cu culoarea alba litera A, aflati ca nu este vorba despre o "opera de arta" a unui pasionat de graffiti , in cladirea respectiva se afla un adapost de protectie civila. De ele se ocupa Serviciul de Aparare Civila din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta "Iancu de Hunedoara" (ISU) Deva, cel care se ingrijeste si de securitatea populatiei in caz de razboi sau catastrofe naturale. Coman

dantul Serviciului de Protectiei Civila din cadrul ISU Hunedoara, Alexandru Urziceanu ne-a spus ca, in municipiul Deva exista 20 de adaposturi subterane dotate corespunzator cu o capacitate de 2250 de persoane. Pe langa acestea, mai exista alte 20 de astfel de spatii neterminate, adica care inca nu sunt operative si in care s-ar putea adaposti 2043 de oameni, precum si o suta de subsoluri de blocuri amenajate cu o capacitate de cinci mii de persoane. Insa multi dintre deveni si-au atribuit subsolurile blocurilor in care locuiesc si au construit tot felul de boxe pentru depozitarea diferitelor bunuri. Asa ca, o buna parte a subsolurilor blocurilor sunt pline cu borcane de zacusca, muraturi, saci de cartofi sau alte obiecte de mobilier care nu le mai folosesc proprietarii in case. Sigur ca, nu toate subsolurile se preteaza la adapostirea oamenilor in cazul

unei situatii de criza, dar din cele care exista, unele nu sunt dotate ca atare. Totusi, si in aceasta situatie, nimeni nu poate fi scos "tap ispasitor" avand in vedere ca legislatia actuala, permite intr-o oarecare masura, folosirea acestor spatii pentru diverse nevoi. Cu o singura conditie, ca ele sa fie eliberate, in caz de nevoie, in 24 de ore. "Adaposturile de protectie civila se pot da in folo-sinta pentru alte nevoi, cu avizul inspectoratelor judetene de protectie civila, cu obligatia de a fi mentinute in permanenta in stare de functionare si a le elibera, in caz de nevoie, in maximum 24 de ore" se arata in legea protectiei civile 481 din 2004.

Adaposturile subterane sunt "dotate" cu masti contra gazelor toxice

Ai casa cu beci, scapi!

Teoretic, adapostul de protectie civila are usi etanse. Este prevazut cu instalatii de filtroventilatie, instalatii electrice sanitare, toalete, banci si scaune, truse de deblocare si salvare, rezerve de apa, mijloace de iluminat cu baterii, instalatii de telecomunicatii si afise cu reguli de comportare. De asemenea, adaposturile subterane amenajate trebuie sa aiba o intrare protejata printr-o incapere tampon, una sau trei incaperi de adapostit cu o capacitate de pana la o suta de persoane fiecare, fara sa fie prevazute cu usi, si care comunica intre ele prin goluri de trecere, precum si o iesire de salvare, construita din beton armat care comunica cu exteriorul in afara zonei de daramaturi printr-un put vertical, prevazut cu scari in interior. Aceasta teoretic, practic, in Deva functionale sunt numai 20 de adaposturi subterane. La Hunedoara, exista 14 asemenea spatii cu o capacitate de 1839 de persoane,

iar la Simeria doar doua in care se pot ascunde trei sute de oameni. Prin urmare, gradul de adapostire a locuitorilor in cazul producerii unor dezastre sau atacuri armate este mic, fapt recunoscut si de autoritatile responsabile. Este clar, ca adaposturile din Deva, dar si din judet, in caz de necesitate, sunt insuficiente, dar deocamdata asta este situatia. Reprezentantii Compartimentului Protectie Civila din cadrul Primariei Deva spun ca, in cazul unei situatii de criza, vor fi construite 150 de adaposturi din beton armat. In completare vine si declaratia comandantului Serviciului de Protectie Civila de la ISU Hunedoara, Alexandru Urziceanu care a spus ca, pe langa adaposturile subterane, subsolurile blocurilor, in caz de extrema urgenta, mai exista si alte spatii, cum ar fi galer-iile, pesterile sau grotele, locuri in care s-ar putea refugia oamenii. "Mizam pe aceste adaposturi, dotate cu instalatie de filtroventilatie, dar in caz de necesitate se pot amenaja si altele". Mai mult decat atat, conform legii, toate constructiile particulare, precum si sediile firmelor sau a institutiilor, trebuie sa aiba obligatoriu, prevazute in proiect, un adapost de aparare. De regula, acesta este folosit ca beci. Important este ca el exista.

Masti contra gazelor si camera de decontaminare

Unul dintre adaposturile subterane de protectie civila din Deva se afla sub un bloc de pe strada Mihai Eminescu. Accesul in interiorul acestei constructii se face printr-o usa asemanatoare cu aceea a unui urias seif. Dincolo de usa metalica etansa, se afla patru incaperi in care dainuie o atmosfera infioratoare. Adapostul, cu o suprafata de aproximativ 60 de metri patrati, este dotat in mare parte cu cele necesare. De la instalatia de filtroventilatie care poate capta aerul din doua parti pana la masti contra gazelor, banci, cizme din cauciuc, cazmale, targi sanitare, lopeti si tarnacoape. Pe peretele uneia dintre cele patru incaperi, se poate citi: "Persoanele care se adapostesc trebuie sa cunoasca si sa respecte urmatoarele reguli de comportare in timpul sederii in adapost, si anume sa execute toate dispozitiile sefului de adapost si ale personalului din echipa de adapostire, sa mentina curatenia in incaperi in tot timpul sederii, sa respecte ordinea interioara stabilita, sa nu fumeze si sa nu aprinda fara aprobare lumanari, lampi, felinare sau alte surse de lumina, sa nu introduca in adapost materiale usor inflamabile si substante puternic mirositoare, sa nu paraseasca adapostul de unul singur, sa nu intre cu imbracamintea infectata, la ordinul sefului echipei de adapostire sa puna masca impotriva gazelor sau masca improvizata din vata sau tifon". Acestea sunt numai cateva din regulile de comportare in adaposturile subterane de protectie civila. In "buncarul" de pe strada Mihai Eminescu se afla si o camera de decontaminare. Cateva dintre adaposturile subterane din Deva se afla sub blocurile ANL din cartierul Micro 15 si Gojdiu, precum si in zona parcului central.

Comentarii?