SAPTAMANA POLITICA

Parteneriatul competitorilor

Daca este sa il credem pe Emil Boc, politica romanesca pare sa traiasca un week-end prelungit. Eternul sfarsit de saptamana a devenit tot mai evident odata cu acutizarea relatiilor din interiorul Aliantei DA. Liberalii acuza, democratii contraataca, premierul si presedintele intervin "in limita competentelor", bineinteles, iar protocolul de colaborare este facut harcea-parcea cu o ura demna de o cauza mai buna. Vria in care s-a intrat - odata debutat fenomenul demascarii rautatilor facute de colegii de alianta - a atins cote atat de panicarde incat, la inceputul acestei saptamani, liderii PNL si PD au dat semnalul folosirii marsarierului. Masina de razmerita este condusa inapoi. De cand cowboy-ii liberali de la Alba si Mures au suspendat protocolul de colaborare cu pedistii judeteni, beculetele rosii de pe birourile lui Boc si Tariceanu zornaie de zor. Intr-un gest de disperare fara margini, cei doi lideri s-au vazut in situatia de a pune pumnul in gura chiar unora dintre cele mai vehemente voci din propriile partide.

de Cornelia Badreu

Un exemplu graitor este chiar cel al lui Ludovic Orban, un personaj devenit notoriu dupa sarjele grele lansate in directia Cotrocenilor. Incepand de luni seara, acesta nu va mai reprezenta PNL la intalnirile oficiale ale aliantei DA. Iar Orban nu este singurul DA-ist in aceasta postura, in conditiile in care sefii Aliantei sunt hotarati sa mai tina in viata formula de guvernare, macar pana la apropiatul moment al integrarii de la 1 ianuarie 2007.

Oficializarea unui divort anuntat

Insa racirea s-a produs, iar compromisurile la care s-a ajuns denota o stare de fapt naucitoare. Una care si-a alimentat scenariile despre "ce va urma". In opinia observatorilor, relatia PD - PNL nu mai poate fi acum disociata de jocurile politice in care sunt angrenate formatiuni precum PSD, PRM si PC, ori persona-je "grele" cum sunt presedintele Traian Basescu, consilierul sau liberal de la Cotroceni, Theodor Stolojan sau chiar Mircea Geoana si Ion Iliescu. Potentialele combinatii imaginate in jurul soar-tei colaborarii democrato-libe-rale se hranesc intens din surse tot mai diverse. Ultima si cea mai fierbinte astfel de sursa a constituit-o declaratiile incendiare facute de Traian Basescu in timpul unui Talk-Show difuzat pe Antena 1. Regretul enuntat de presedinte vizavi de alegerea lui Tariceanu in scaunul de premier a fost semnalul clar ca PD si PNL nu mai au nimic in comun, ca formatiunile in cauza sunt de acum pe cont propriu, iar in consecinta, ca fiecare din ele ar face bine sa isi promoveze populismul cu gandul la inmultirea propriului electorat. Demarat cu mai mult timp in urma, startul competitiei dintre liberali si pedisti a primit, astfel, binecuvantarea oficiala de la cel mai inalt nivel.

Tariceanu si Basescu nu mai trag demult la aceeasi caruta

Reanimarea FSN?

In paralel, PSD-ul continua sa ia cunostinta cu picajul in sondaje. Nastase pare sa-si mai fi calmat gandurile de duca spre conservatorii lui Dan Voiculescu, iar apele penale par si ele ca s-au mai calmat in ultima vreme pentru fostul prim-ministru din mandatul 2000-2004. Pe acest fundal si tot in paralel, invie noi discutii despre reinvierea vechiului FSN. Efectul este cel scontat, respectiv, acidulerea inca si mai mult a comentariilor politice. O eventuala reunificare a constructiei de trista amintire care a demarat blocajul societatii romanesti de dupa 1989 ar trebui sa trezeasca fiori oricaruia dintre noi. Este incredibil cum, la 16 ani de la infiintarea Frontului Salvarii Nationale, scenarii cu elemente de credibil, mai vehiculeaza inca posibilitatea strangerii laolalta a unor personaje pentru cojocul carora, singurul ac nu ar mai fi decat lustrarea.

A fi sau a nu fi lustratie

O lege, oricum venita cu mare intarziere, dar inca binevenita. O lege care, in plin preludiu de criza politica, a reusit, surprinzator sa isi treaca textul prin Senat, fara a-l tavali prea mult prin amendamentele si criticile aduse de formatiuni gen PRM, PC ori PSD, dar si de cateva fete inalte chiar din arcul Aliantei PNL-PD. O victorie importanta a democratiei si a celor care inca mai cred ca Schimbarea nu se rezuma la simpla alternanta la putere in urma alegerilor la termen, ci chiar in schimbarea generatii-lor de "implicati" intr-un sistem in care Romania nu a reusit decat sa bata sacadat pasul inapoierii economice, culturale si morale. Mecanismele de atac ale unui astfel de instrument anti-comunist ar putea oferi, in sfarsit, prilejul ca, odata cu viitoarele alegeri, scena politica sa se scuture de elementele compromise prin munca depusa inainte de 1990. Exista, astfel, premisele unei imagini-soc a carei proiectii ar scoate din campul vizual nenumarate personali-tati ale politicii post-decembriste. O asanare care, daca ar fi fost posibil sa se intample imediat dupa Revolutie ar fi oferit, poate, prilejul sa vorbim in alti termeni despre economia de piata a Romaniei post-comuniste, sa privim cu alti ochi transformarile produse in anii tranzitiei spre democratie, dar si sa ne raportam diferit atat la trecutul rosu, cat si la prezentul incert.

Este cel putin ciudat, poate ca este pur si simplu un dat al intamplarii sau, poate ca este vorba de raportul actiune-reactiune. Observatiile analistilor si observatorilor cu privire la semnele regruparii fostei clici feseniste de o maniera mai mult sau mai putin explicita sunt contemporane cu izbitura lustratiei, picata in sfarsit peste smogul din politica romaneasca. Doua momente deloc complementare, doua fenomene incompatibile unul cu celalalt si doua intalniri, aproape istorice intr-un prezent involburat. Privita fara patima, intalnirea, astazi dintre "amenintarea fesenista" si "socul lustrationist", ca si revigorarea cat de cat a muncii CNSAS-ului reprezinta, toate la un loc, unul dintre castigurile palpabile ale schimbarii de macaz de dupa alegerile de la finele lui 2004. Dupa o adevarata reproliferare a partidului-stat in varianta PSD-ului condus de Adrian Nastase intre 2000 si 2004, incep sa se produca defularile. Efervescenta politica din 2005 si aceasta prima parte a lui 2006 a produs, deci un beneficiu deja cuantificabil. Mai sunt, insa, atatea de facut.

Comentarii?