de Stefan Ciocan

Pe drumul ce duce de la localitatea hunedoreana Rau de Mori spre Rausor, una dintre portile de intrare in Parcul National Retezat, se afla ruinele cetatii Colt, si manastirea cu acelasi nume. Cetatea, cocotata in varful unei stanci ce strajuieste drumul si biserica de piatra l-au inspirat pe Jules Verne sa scrie romanul "Castelul din Carpati".
Pelerinaj la Colt
Coloana de masini parcate se intindea sambata noaptea pe aproximativ trei kilometri intr-o parte si alta a drumului ce duce la manas-tirea Colt. Sub un cer plin de stele, chiar daca meteoro-logii au prognozat ploi, sute de credinciosi din ?ara Hategului dar si din alte localitati mai indepartate ale judetului Hunedoara sau chiar din judetele limitrofe au venit in pelerinaj la micuta manastire din Retezat. "Vin aici de 5 ani, locul acesta are ceva aparte, parca aici te simti mai aproape de Dumnezeu," a marturisit un barbat din Sibiu, trecut de prima tinerete. Un barbat care vindea lumanari pe treptele ce duc de la sosea spre manastire s-a dovedit foarte misterios in ceea ce priveste specificul slujbei de la Colt. "E ceva aparte aici, dar nu va spun, daca ati mai fost la alte manastiri o sa va dati seama". Si avea dreptate, la manastirea Colt slujba se tine in aer liber, "ca sa poata participa mai bine toti credinciosii care bat drumul pana aici" a motivat unul dintre calugari.

Tehnica nu crede in Dumnezeu

Prima parte a slujbei de inviere, a avut loc in incinta micutei biserici de piatra. Cu toate ca este foarte bine dotata din punct de vedere tehnic avand inclusiv instalatii de sonorizare si aer conditionat, circuitele integrate le-au jucat o festa cle- ricilor de la Colt. Statia de amplificare s-a incapatanat sa nu functioneze, astfel ca sutele de oameni adunati in fata bisericii au auzit doar suieraturi si baraieli framen-tate din cand in cand cu pa-saje din slujba care se oficia in biserica. "Nu stiu ce s-a intamplat cu statia. Ieri cand au facut probe mergea foar-te bine", a spus acelasi personaj misterios care vindea lumanari. Totusi credinciosii nu si-au pierdut rabdarea. Au asteptat sa iasa preotii cu lumina sfanta, au inconjurat biserica, conform tradi-tiei dupa care au participat la in continuare la slujba oficiata in aer liber, altarul fiind improvizat intr-un foisor situat deasupra platoului din fata bisericii.

Fara politicieni

In anii trecuti oamenii politici ai judetului s-au inghesuit sa faca bai de public, in noa-ptea de Înviere, si la Mana-stirea Colt. Anul acesta, ne-fiind an electoral, au preferat sa ia Lumina Sfanta undeva mai aproape de casele lor si nu au mai batut drumul pana la poalele Retezatului. "Anii trecuti erau mai multi politicieni, acu' vad ca nu au ve-nit. Adevarul este ca nici in cursul anului nu mai vin asa cum veneau inainte de ale-geri", povesteste Ioan To-doni, localnic din zona, care nu lipseste de la nici o slujba importanta la Manastirea Colt. Locul reprezentantilor clasei politice a fost luat insa de tineri, care au reprezentat majoritatea celor prezenti la slujba Învierii.

Oamenii au venit la slujba purificati

Aproape peste tot in Tara Hategului se mai pastreaza inca ritualul purificarii. Înainte de a pleca la slujba de Inviere crestinii se spala pentru a alunga tot raul ce s-a atins de ei pe parcursul anului. In vasul cu apa proaspat scoasa din fantana se pune un ban de argint, care semnifica tradarea lui Iuda, si un ou rosu.
Toti taranii din satele de la poalele Retezatului cred ca de Pasti apare "lumina sfanta" pe care o pot vedea mai bine doar cei care nu au pacate, mai ales copiii. Ei spun ca dupa Noaptea Învierii, "cerurile se desfac, portile Raiului sunt deschise, iar cele ale Iadului ferecate". Batranii povestesc despre existenta a trei candele aprinse pe care cei cu sufletele curate le vad tot timpul, pe parcursul sarbatorii. Prima lumanare aprinsa reprezinta renasterea naturii la viata, fenomen in cadrul caruia apare si Sarbatoarea Pastelui, cea de-a doua, linistea sufleteasca, iar cea de-a treia, continuitatea anului.

Obiceiuri precrestine adaptate Pastilor

În zona de munte in care principala ocupatie a oamenilor este crescutul vitelor sau al oilor, dimineata, dupa slujba de inviere, crestinii mananca o bucata de cas pentru ca omul "sa fie curat la trup si la suflet tot anul, asa cum este casul de alb". Abia dupa aceea sunt luate pastele aduse de la biserica.
Tot aici, si tot in prima zi a sarbatorii, in pragul casei se aseaza o glie mare cu iarba incoltita, pentru ca anul sa aduca recolte bogate. De fapt, in toate satele hunedorene exista convingerea ca, daca ploua in duminica de Pasti, anul va fi imbelsugat, iar in cazul in care vremea este frumoasa, va urma o vara secetoasa. A doua zi de Pasti, in satele de la poalele Retezatului se pastreaza un obicei stravechi la care participa numai tinerii. În mijlocul satului se improvizeaza o masa pe care se pun mai multe prescuri (prescura o paine rotunda sfintita), o sticla de vin si una de tuica. Flacaii, impartiti in doua cete inca din primele zile ale Saptamanii Mari sunt secondati de fete, fiecare avand la ea un cos in care, pe langa flori de primavara si o ramura inmugurita de salcie, se afla oua rosii. Cele doua cete stabilesc un traseu de aproape un km care urmeaza sa fie parcurs in alergare de cate un membru al fiecarei cete. De regula itinerarul include mai multe obstacole (paraul din sat, copaci si cateva gospodarii). Concurentul care ajunge primul la masa din vatra satului va trebui sa manance o prescura. Ceata al carui concurent pierde intrecerea va fi obligata sa se ocupe de organizarea nedeii din seara primei zile de Pasti.

Colt, leaganul ortodoxiei

Cnejii din tara Hategului, de origine romana, au avut un rol important in construirea bise-ricilor si manastirilor din zona. Una dintre primele manastiri atestate pe teritoriul Romaniei a fost ctitorita de cneazul Cande, langa una dintre cetatile sale aflate la poalele Retezatului. Manastirea si cetatea Colt sunt inconjurate de fascinante povestiri si un mister aparte. Castelul, subiect al romanului "Castelul din Carpati" al lui Jules Verne, avea rol de refugiu, a fost construit in jurul anului 1280. În prejma anului 1310, la poalele stancii unde se afla castelul, cneazul Cande a ridicat Biserica Manastirii Colt. De la inceput, biserica a fost ortodoxa. A fost construita cu elemente caracteristice bisericilor din zona Hategului: acoperis piramidal al turnului din piatra, contraforturi, arce cu material din piatra fatuita. Chiliile calugarilor se aflau in turn si se pare ca viata monahala a inceput aici odata cu edificarea bisericii. Pictura interioara a fost facuta in jurul anului 1350 de acelasi pictor Stefan, care a pictat si bisericile din Ostrov si Densus. Apar cateva elemente etnografice specifice zonei Hategului, elemente comice, oarecum in contradictie cu doctrina bisericeasca, ceea ce demonstreaza ca mesterul zugrav era localnic sau cunostea foarte bine etnologia zonei. Din punct de vedere tehnic, pictura este cu totul originala, gletul care constituie suportul acesteia fiind armat cu coaja de copac, ace de brad, samburi de cires salba-tic si nu cu calti, asa cum se obisnuieste.

Dupa 1870, atat biserica, cat si castelul au fost parasite datorita maghiarizarii familiilor nobiliare din zona si trecerea acestora la catolicism sub presiunea Budapestei. Jules Verne dedica un roman Castelului Colt. In 1820, el scrie "Castelul din Carpati", afland despre acesta si despre alte locuri sacre adapostite de Retezat de la o prietena din Homorodul de Brasov si de la o verisoara a scriitorului francez care locuia in Timisoara.
În toamna anului 1994, ieromonahul - parinte Calinic Teslevici, venit de la Manastirea Bodrog din judetul Arad, a gasit biserica in ruine. In naos era o uriasa groapa de gunoi, iar in altar era loc de refugiu pentru caprele satenilor.
Din peretii bisericii s-au pastrat foarte putine fragmente, doar turla si altarul erau intregi, iar pictura, desi pastrata pe alocuri, era foarte degradata.
"Prin vointa Domnului si truda slujitorilor sai, la poalele Retezatului, vechea Manastire Colt traieste din nou ani de glorie intru slava lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, aidoma tuturor bisericilor vechi si noi din ?ara Hategului" spunea cu mandrie Episcopul Aradului, Halmagiului si Hunedoarei Timotei Seviciu la sfintirea bisericii refacute dupa mai bine de un secol si jumatate.