Săptămâna 6 – 12 iulie 2006, numărul 192

REPORTAJ Lansare de carte la Mânerău Cristina Bodó „Un sat aţipit cu creştetul pe prispa de fagi a Pădurenilor, visând la foşnetul veşniciei sub cuşma de piatră a colinelor Meea şi Gruniu, cu călcâiele înierbate ale ţarinii scăldate în brâul cel argintiu al Cernei” - aşa este definit satul Mânerău de către autorii monografiei localităţii. Programul manifestării intitulate „Mânerău - Istorie şi tradiţie” a cuprins: lansarea monografiei istorice aparţinând prof. Dorin Petresc şi ing. Olivian Goţiu: „Mânerău. Evoluţia istorică a unei străvechi vetre de locuire din ţinutul Hunedoarei”, un spectacol folcloric susţinut de Taraful „Românaşul” de la Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă” din Deva, iar în încheiere o seară de joc. Căminul cultural s-a dovedit neîncăpător pentru mulţimea de oameni, localnici şi invitaţi, care au dorit să participe la această întâlnire de suflet. Ideea scrierii unei monografii i-a aparţinut unui fiu al satului, care, deşi a plecat din sat, nu a putut uita locurile copilăriei. Este vorba despre inginerul Olivian - Marius Goţiu, cunoscut în mediile de cultură pentru sprijinul material oferit în vederea realizării unor proiecte de acest tip. „Lumea satului Mânerău a reprezentat pentru mine locul copilăriei perfecte, cu nimic mai presus decât satul copilăriei oricărui copil de pe pământ. Oamenii de aici au fost animaţi întotdeauna de dorinţa de a trăi mai bine prin propria muncă şi acest aspect se poate întrezări de-a lungul vremii. În urmă cu doi ani, am iniţiat acest proiect din motivaţia de a restitui oamenilor şi satului copilăriei "cartea de identitate" cu care Mânerăul se va legitima în faţa istoriei. Dedic această carte bunicului şi tatălui meu”, a afirmat Olivian - Marius Goţiu. La lansarea cărţii au participat specialişti de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhivelor Naţionale, precum şi Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Lecturând paginile cărţii ni se dezvăluie istoria acestui sat şi constatăm că locuitorii Mânerăului au participat activ la majoritatea evenimentelor care au marcat istoria acestei regiuni. De la prima atestare documentară, satul Mânerău este menţionat ca o componentă a domeniului feudal al cetăţii Hunedoara. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea se remarcă ridicarea unor elite din mijlocul locuitorilor acestei aşezări. Apoi, în contextul ocupării Transilvaniei de către Habsburgi, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, satul este înglobat fiscului austriac. După 1762, cea mai mare parte a locuitorilor satului se înrolează în regimentul de graniţă, la compania de la Răcăştia, dobândind în schimb eliberarea din servituţile feudale. Ca urmare, semnele modernizării încep să se arate şi la Mânerău. După revoluţia de la 1848-1849 ultimii iobagi îşi dobândesc libertatea. La 1860 este organizată prima şcoală a satului. În 1882 cea mai mare parte a satului este distrusă de un incendiu. Din punctul de vedere al vieţii culturale, un moment important îl reprezintă venirea în sat, în 1887, a preotului Constantin Dăncilă, cel care este şi autorul unei lucrări intitulate „Monografia comunei Mănierău. Scurtă descriere despre starea ei în an 1922”. În perioada interbelică se înteţesc legăturile cu Uzinele de fier din Hunedoara. Comunismul şi-a lăsat amprenta şi asupra acestui sat. Unii dintre oponenţii colectivizării sunt incluşi într-un simulacru de proces instrumentat de securitate. Comentarii?

Săptămâna 6 – 12 iulie 2006, numărul 192