Săptămâna 9 – 15 noiembrie 2006, numărul 210

REPORTAJ

UrmaŞIi dacilor lucrează pentru imperiul italian al modei
De la Beriu, pe „cat walk”


Laura Oană


La marginea unui sat din Munţii Orăştiei, într-o fostă hală de C.A.P., zeci de femei decupează, croiesc şi finisează haine pentru cei mai mari creatori de modă din lume. Din mâinile croitoreselor ies celebrele haine de blană marca Armani, Roberto Cavalli, Gianfranco Ferre, Galliano sau Cerruti. Doar aici împătimiţii de shopping pot admira modelele care vor fi lansate de-abia peste un an în magazinele de lux din Milano, Roma, Paris sau New York.



O vizită în atelierele firmei din Beriu este mai profitabilă decât o excursie la săptămâna modei la Milano. Tiparele după care se croieşte vin direct de pe masa designerilor şi sunt strict secrete. Pentru că nu vor ieşi pe piaţă decât în următorul sezon, puţini muritori au acces la ele, iar personalul firmei nu are voie să dezvăluie nimănui croiul. Marile case de modă cu care societatea are contracte preferă ediţiile limitate, aşa că un model se lucrează doar în câteva zeci de exemplare. Pentru că pielea artificială se lucrează în China, la Beriu se croieşte doar piele naturală. Calitatea este esenţială, de la materia primă specială adusă cu tirurile în sat, la tăieturile la milimetru, la aţa - neapărat din bumbac - şi cusătura fără cusur. Acum croitoresele au „sub ace” două modele Roberto Cavallli, primăvară - vară 2007. Scurtele croite din piele vopsită violet şi indigo sunt deosebit de complicate: au aproape 140 de piese care trebuie aşezate exact în locul unde şi le-a imaginat creatorul lor. 20 de specialişti trudesc cinci ore pentru a obţine o asemenea geacă. Orice modificare, chiar şi de un centrimetru, transformă scurta într-un rebut care va atârna greu la semnarea viitorului contract.

Povestea blănii de succes

Firma a avut iniţial doar o mână de muncitori. Omul care a pus pe picioare toată afacerea este inginer. A terminat cibernetica şi, în 1985, s-a angajat la Vidra Orăştie. S-a perfecţionat şi a ajuns, pe rând, şeful secţiei de confecţii, şeful departamentului tehnic şi chiar director general. Însă dragostea pentru croitorie i se trage din copilărie. În clasa a cincea, Gabriel Popa a învăţat de la mama sa să coase la maşină: „Lucram acasă. La început, îmi lua nouă ore să termin o pereche de pantaloni de stofă, pe urmă, mi-am intrat în mână. Câştigam chiar foarte bine pentru acele timpuri. Erau şi zile când încasam câte 1000 de lei. Enorm, mai ales pentru un copil.” La ani buni după Revoluţie, s-a gândit să plece din postul sigur pe care îl avea şi să îşi facă firma lui. A început cu şase croitorese. Şansa lui a fost Armani. „Unul dintre tehnicienii de calitate ai designerului vizita România în căutare de parteneri. A venit, a văzut, a plecat şi apoi ne-au contactat pentru prima comandă. 500 de haine: lotul de probă. De atunci am lucrat împreună”, povesteşte Daniela Bucur, directorul firmei. A fost deajuns ca Armani să se declare mulţumit de calitatea produselor. Restul a venit de la sine. Pentru că lumea designerilor este mică, vestea despre calitatea hainelor a ajuns şi la alte case de modă. În fiecare sezon, cererea de pe piaţa modei depăşeşte cu peste cinci mii de exemplare puterea firmei care are în continuare planuri de extindere. Acum fabrica are peste 50 de angajaţi şi refuză comenzi de la Dolce & Gabbana.

Experţi în calitate

Înşirate pe sute de umeraşe, scurtele şi hainele de blană se leagănă la trecerea vizitatorilor. Şi dacă modelele imaginate în atelierele celebrilor designeri te farmecă de la prima privire, atingerea lor te convinge pe loc. „Calitatea este regula de aur. Nu o să găsiţi nicăieri în ţară materie primă prelucrată atât de fin ca blăniţele alese de tehnicienii caselor de modă şi trimise apoi la noi. Oricât ai căuta un cusur, nu există: toate pieile sunt incredibil de moi şi nu au nici măcar o singură pată. Spre deosebire de cele prelucrate în atelierele autohtone aspre şi pline de defecte. Până şi mirosul lor este diferit”, spune Daniela Bucur. S-a convins că marile firme nu ar accepta niciodată să cumpere produsele oferite de blănarii români atât timp cât sunt lucrate neîngrijit, chiar dacă în procesul de prelucrare intră aceeaşi materie primă: piei de oaie, cabalină, vacă sau de animale sălbatice. O singură dată au lucrat o scurtă din piele de şarpe, model Cavalli.

Numele face preţul

O haină Armani sau Cavalli transformă orice femeie în regină. Secretul reuşitei însă nu este deloc simplu: fiecare angajat a fost aspru selecţionat, iar pentru croitoresele cu experienţă au existat oferte financiare speciale. Fiecare angajat are porţia lui din blană: unii taie pielea după tipare, alţii croiesc, alţii cos nasturi sau ţinte... nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Luminile puternice stau aprinse atât timp cât se lucrează, chiar şi pe timpul zilei. Indiferent de ce se întâmplă în jur, oamenii îşi văd de treabă şi ar fi linişte deplină în hală, dacă utilajele moderne, o investiţie de sute de mii de euro, nu ar ţăcăni neîntrerupt. O simplă bucată de materie primă folosită pentru aceste modele costă 100 de euro. Până şi căptuşeala este atent marcată cu însemnele firmei pentru a preveni falsurile. Totul ajunge la CTC (controlul tehnic de calitate). Angela Opruşoi priveşte cu atenţie fiecare centimetru al blăniţei. Orice fir de blană rebel este retezat la limita cerută: „Am lucrat zeci de ani în domeniu, dar hainele de aici sunt deosebite. Îşi merită banii. Calitatea produsului finit se observă imediat. E cu totul altceva şi se simte”. La final, se pune eticheta casei care ridică valoarea hainei la mii de euro. Pe lângă calitate, firmei i se cere să respecte strict termenii de execuţie: pentru întârzieri, nu există scuze.

De la Beriu, la Columbeanu

Proprietarul firmei ştie că a dat lovitura, fiindcă niciuna dintre cele 15 mii de geci confecţionate anual nu este refuzată de celebrii designeri. De două ori pe an, Gabriel Popa este invitat la Săptămâna Modei în Milano şi priveşte top modele defilând pe cat walk cu blănurile măiestrit lucrate în sătucul hunedorean. Contractele noi se încheie în săptămânile imediat următoare. Fiecare piesă aduce firmei un câştig de 40 de euro, iar patronul nu lasă la preţ, deşi casele de modă ar ieşi mai ieftin în Ucraina unde firmele lucrează pe doar 10 euro: „Cei care au încercat, au plătit într-adevăr numai 10 euro pe scurtă, dar în Italia s-au mai întors doar jumătate din bucăţile comandate”, explică omul de afaceri. Până acum, prin contractele firmei, au trecut mai mult de 300 de modele ale caselor de modă. Preţurile hainelor croite în fostul grajd sar peste 1000 de euro. Până şi americanii poartă haine cusute la Beriu, din colecţia Marlboro. Gecile fabricate lângă Orăştie se întorc şi în ţară, în garderoba celebrităţilor autohtone, cumpărate însă din magazinele de lux din Franţa sau Italia, pe bani grei. Croitoresele s-au distrat zile întregi după ce l-au văzut pe Irinel Columbeanu în vizită la Paris achitând pentru o scurtă peste 2000 de euro. Geaca este model Roberto Cavalli, dar este „Made in Romania”. Mai precis: „fabricat la Beriu”.



Săptămâna 9 – 15 noiembrie 2006, numărul 210