Săptămâna 25 – 31 ianuarie 2007, numărul 220
|
SPORT
A plecat Maria Cioncan...
Bogdan Barbu Sunt oameni cărora viaţa le oferă cu amândouă mâinile din toate: talent, succese, bani, onoruri, recunoaştere publică. Şi sunt şi din aceia care trebuie să tragă din greu pentru fiecare crâmpei de realizare personală, trec nebăgaţi în seamă pe lângă cei din jur, sunt ignoraţi când vine vorba de recompense, iar la ora bilanţului final constaţi cu surprindere şi cu durere că ei au oferit infinit mai mult decât au primit. Atleta Maria Cioncan a făcut parte fără îndoială din cea de a doua categorie. Abia acum, când nu mai este, vedem ce om şi sportiv am pierdut - poate ultima mare semifondistă a României. Dincolo de medalia olimpică şi de titlurile de Grand Prix, rămâne istoria unui om care a răzbătut din greu prin viaţă, iar când părea că a ajuns la un liman mai liniştit, destinul i s-a curmat brusc, cumva ilogic şi cu siguranţă nedrept. 
Duminică dimineaţa, în Bulgaria, maşina condusă de Maria Cioncan a derapat şi s-a izbit frontal de un pom de pe marginea şoselei. Că derapajul a fost sau nu din cauza exploziei unui pneu, contează prea puţin ori chiar deloc: atleta a murit aproape instantaneu, din cauza traumatismelor craniene şi a hemoragiei interne masive. Totul s-a petrecut sub ochii antrenorului ei, Ştefan Beregszaszy, aflat în altă maşină. Restul, adică faptul că poliţiştii bulgari au cerut 20 de euro ca să cheme Salvarea, sau că Salvarea a venit, a constatat decesul şi a plecat, nu mai are importanţă pe lângă faptul în sine: Maria Cioncan a murit pe 21 ianuarie 2007. În 19 iunie ar fi împlinit 30 de ani. Ignorată mult timp de Federaţie Pe Maria Cioncan şi pe antrenorul ei Ştefan Beregszaszy i-am întâlnit prima oară, dacă nu mă înşel, în 2003, cu totul întâmplător, la Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport Hunedoara. Atunci am aflat povestea tristă a unei atlete de mare performanţă care nu avea bani de pregătire: clubul Siderurgica Hunedoara, la care activa Maria, avea o situaţie financiară precară (s-a şi desfiinţat, dar aceasta e altă poveste, cea a decăderii unor ramuri de tradiţie din sportul hunedorean...), iar Federaţia Română de Atletism trimitea banii la care sportiva avea dreptul cu ţârâita, cu mare întârziere sau deloc. Alţi atleţi aveau prioritate, în viziunea federalilor români, la concursurile din străinătate unde se câştigau bani; de Maria Cioncan se interesa numai Federaţia Internaţională de Atletism, care o monitoriza încontinuu: sportiva era inclusă pe lista performerilor de top, care trebuiau să fie permanent „de găsit” pentru un eventual control antidoping inopinat. (Nu este nici primul şi din păcate nici ultimul caz în care străinii recunosc valoarea unui român, iar românii care ar trebui să o facă - nu). Până şi banii pentru indemnizaţia de efort a sportivilor ajungeau cu mare greutate la Maria Cioncan. Ambii performeri, atleta şi antrenorul, m-au rugat atunci „să nu fac prea mare scandal” în presă. Sperau, omeneşte, că situaţia se va rezolva cumva şi nutreau teama nemărturisită să nu se supere „federalii” (tot ei!) şi să le facă şi mai mari greutăţi decât până atunci. 
O rază de soare repede stinsă Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004 au însemnat pentru Maria Cioncan revanşa, în plan moral, faţă de toţi cei care se îndoiseră de valoarea ei. Cioncan a adus României o nesperată medalie de bronz, după ce - iarăşi - calculele iniţiale şi pronosticurile optimiste mergeau către alţi atleţi. „După această medalie nu am să mai merg niciodată în opinci!”, a declarat printre lacrimi sportiva hunedoreană. Exclamaţia ei a adus aminte de o copilărie petrecută în multe lipsuri, iar una dintre puţinele căi de a „evada” din sărăcie a fost atletismul. Maria Cioncan nu a avut un talent care „să sară în ochi” - deşi talent a existat, fără dubii, în cazul ei! -, dar a avut voinţa de a reuşi, tăria de a trece peste accidentări, peste obstacole nu întotdeauna obiective, iar reuşita ei a venit în principal prin enorm de multă muncă - întotdeauna numai prin muncă. După Atena 2004, au apărut şi felicitările, ceva mai multă recunoaştere a meritelor şi mediatizare, iar autorităţile publice s-au simţit obligate să reacţioneze: titlul de cetăţean de onoare al Hunedoarei, un apartament în Cluj - unde era legitimată (apartament pe care nu l-a primit niciodată), iar Comitetul Olimpic Român i-a acordat renta viageră cuvenită medaliaţilor olimpici. Nu a apucat să se bucure nici de aceasta. La întoarcerea din Grecia, unde se pregătise pentru competiţiile din acest an, Maria Cioncan a ajuns la finişul vieţii. Mai avea înainte câţiva ani de carieră la vârf, poate încă o cursă olimpică la Beijing, în 2008. Nu a fost să fie... Pentru tot ce ai făcut pentru atletism, pentru România, pentru Hunedoara, mulţumim, Maria Cioncan! Odihneşte-te în pace!
FUTSAL: România a mers la pas spre Europene
Bogdan Barbu În perioada 18-21 ianuarie, Sala Sporturilor din Deva a găzduit, în premieră, turneul contând pentru primul tur preliminar de calificare la Campionatul European de futsal din Portugalia. 
Care sunt şansele noastre? Alături de Naţionala României au mai fost prezente la Deva selecţionatele Angliei, Bulgariei şi Letoniei - ultima, cotată ca fiind principala adversară a „tricolorilor” în lupta pentru primul loc. Nu are rost să insistăm prea mult asupra jocurilor în sine, pentru că România a defilat prin grupa preliminară, permiţându-şi să ofere publicului devean - intrarea a fost liberă în cele trei zile ale competiţiei - victorii la scor şi spectacol la scenă deschisă. Cu o echipă alcătuită pe „osatura” campioanei naţionale en-titre, FC CIP Deva (Matei, Lupu, Molomfălean, Gherman, Măgurean şi Dobre şi-au adus un aport substanţial la calificarea României în următorul tur preliminar), adversarele au fost spulberate la diferenţe mai mult decât concludente: 9 - 2 Anglia, 8 - 3 Bulgaria şi 7 - 1 Letonia, aceasta cotată în clasamentul la zi al Federaţiei Internaţionale peste România. Probabil, ierarhia va suferi cât de curând o corecţie în această privinţă... Pasul următor pentru lotul condus de pe margine de Zoltan Jakab este cel de-al doilea tur preliminar, care se va desfăşura peste o lună, în Slovenia. Marele câştig al locului întâi obţinut la Deva - şi oficialii F.R.F. nu se sfiau s-o mărturisească - este faptul că România a evitat pentru turul doi preliminar Spania, nimeni alta decât campioana mondială (învingătoarea Braziliei!). Grupa din Slovenia este mult mai accesibilă pentru ai noştri, comparativ cu cea din Spania, chiar dacă slovenii - care par principalul adversar - alcătuiesc un team redutabil, care va beneficia şi de avantajul sălii proprii. România s-a calificat la turneul preliminar din Slovenia, care se va disputa în perioada 18 - 25 februarie 2007. Naţionala noastră va face parte din grupa G, alături de Slovenia, Belgia şi Moldova. Lotul României Portari Klein (Izorep Tg. Mureş), Rizan (Energoconstr Craiova); Molomfălean (CIP Deva), Măgurean (CIP Deva), Dobre (CIP Deva), Matei (CIP Deva), Lupu (CIP Deva), Gherman (CIP Deva), Szocs (ACS Odorheiu Secuiesc), Chivu (Energoconstrucţia), Stoica (Municipal Constanţa), Csoma (Izorep), Cănăvoiu (Poli Timişoara). Antrenor Zoltan Jakab. Rezultate Letonia - Bulgaria 2 - 0 România - Anglia 9 - 2 Letonia - Anglia 5 - 0 România - Bulgaria 8 - 3 Bulgaria - Anglia 9 - 4 România - Letonia 7 - 1 Clasament 1. România 3 3 0 0 24 - 6 9 2. Letonia 3 2 0 1 8 - 8 6 3. Bulgaria 3 1 0 2 12 - 14 3 4. Anglia 3 0 0 3 7 - 23 0 |