Săptămâna 22 – 28 februarie 2007, numărul 224

REPORTAJ

”Regii Blestemaţii”, la Hunedoara


Laura Oană


La TVR 1 se difuzează în fiecare luni, din 22 ianuarie, în prime time, o serie istorică de 10 episoade, avându-i în rolurile principale pe Jeanne Moreau şi Gérard Depardieu. „Regii blestemaţi”, producţie Franţa 2005 (France 2, Castel Film Romania şi Rai Fiction), în regia lui Josee Dayan, este o ecranizare după romanul cu acelaşi nume de Maurice Druon. Este povestea Regelui Filip cel Frumos, care la începutul anilor 1300 domneşte ca rege absolut. Sub cârmuirea sa, o singură putere a îndrăznit să i se opună: Ordinul Cavalerilor Templieri. Pe lângă locaţiile din Franţa, părţi bune din această ecranizare au fost filmate în România, în Cetatea Făgăraşului şi la Castelul Corvineştilor din Hunedoara, castel care a prins viaţă în timpul filmărilor: forţăreaţa a răsunat de zgomotul săbiilor, lăncilor, nechezatul cailor peste care gemetele răniţilor şi strigătele prizonierilor de război te înfiorau. Totul ar fi fost ca în Evul Mediu dacă nu ar fi existat şi camerele de filmat care te aduc înapoi... în viitor. În film joacă peste 100 de actori.



Suntem într-o Franţă medievală, înainte de războiul de 100 de ani, în vara anului 1338. Împrejurimile castelului Vannes forfotesc. Zeci de prizonieri francezi, fosta garnizoană a castelului, acum cucerit de duşmani, stau îngrămădiţi, cu capetele plecate, păziţi de gărzile cuceritorilor englezi. O ceaţă groasă se mişcă alene prin valea din jurul castelului şi peste tot miroase greu a praf de pulbere. Sângele celor căzuţi în luptă a înroşit apele văii care curge în jurul zidurilor. Undeva jos, lângă piciorul podului, tronează un cort vişiniu. Câţiva soldaţi răbegiţi de frig încearcă zadarnic să se încălzească lângă un foc deasupra căruia „medicii” au aşezat o căldare mare aburindă. Priveliştea din jurul cortului este greu de uitat. Zeci de răniţi, fără membre şi chiar retezaţi de la brâu în jos, agonizează încredinţându-şi trupurile celor câteva infirmiere care încearcă să oprească sângele. În mijlocul cortului, pe un pat imens, supravegheat de duhovnic şi cavalerii de nădejde, comandantul oştii, Robert d´Artois, moare, rănit în luptă. Vestea trece ca fulgerul din soldat în soldat, iar gărzile se adună pe malul râului pentru a-i da onorul celui care îi condusese la victorie. Patru soldaţi aduc încet targa cu trupul neînsufleţit al lui Robert d´Artois prin faţa soldaţilor şi îl trec puntea către cavalerii care îşi strunesc cu greu armăsarii când fostul comandat este purtat prin faţa lor.

LiniŞte, se filmează!

Directorul castelului, Nicolae Cerişer, spune că din 2005, nicio filmare de asemenea proporţii nu a mai avut loc la Hunedoara. Castelul a mai fost închiriat doar pentru câteva documentare: ” a fost o producţie cinematrografică serioasă, chiar dacă scenografia a propus câteva idei futuriste pentru decor, aşa că scenele nu par filmate chiar în secolele XIII-XIV.” După două săptămâni în care tot felul de muncitori au lucrat la decor, echipa a început filmările la Hunedoara cu scena de final a producţiei. Pe lângă hunedorenii care au înfruntat frigul ore întregi pentru a vedea pe viu cum se toarnă un film de epocă, sute de figuranţi, cascadori şi alte sute de angajaţi ai caselor de producţie stăteau îngrămădiţi în jurul Castelului Corvineştilor, care părea copleşit de mulţimea vizitatorilor. Din 6 ianuarie până în 16 februarie 2005, cuvântul de ordine a fost: ”Linişte, se filmează”, rostit pe rând în română, franceză şi italiană. Scena morţii lui Robert d´Artois ocupă în film câteva minute, dar, pentru ca totul să iasă bine, au fost necesare ore întregi de filmare. După ce totul a fost repetat iar şi iar, unul dintre membrii echipei de filmare, ieşit în mare grabă din cort, începe să strige: „Silence, s´il vous plaît! On va tourner!” Anunţul a fost preluat rapid de operatorii de imagine români care încep să se agite în timp ce dintr-o portavoce a tunat: „Stop! Opriţi-vă şi faceţi linişte! Ne pregătim de filmare! Eliberaţi cadrul!” Regizorul secund a explicat rapid figuranţilor ce aşteaptă de la ei şi cum trebuie să se poarte cât mai „medieval”. Şi totuşi regizorul principal observă ceva care ”nu dă bine” şi tot staff-ul căuta o soluţie: regizorul secund strigă către un personaj invizibil: „Dă-mi doi cai, unul aici, unul să vină din partea cealaltă. Hai repede!” Privitorii reuşeau cu greu să desluşească ceva dintre zecile de comenzi care apăreau din toate părţile, dar totul se mişcă la fel ca o maşinărie care ştie ce trebuia să facă: voiai cafea, cineva îţi aducea cafea, dacă ţi-era foame apărea imediat o măsuţă cu bunătăţi. Staţiile de emisie-recepţie bruiau neîncetat: „Opreşte maşinile acolo sus! ...Nu vor? Atunci explică-le să meargă cu scârţâit de roţi medievale franţuzeşti!” Pentru fiecare lucru de făcut exista câte un angajat care se executa imediat ce i s-a spus, rapid, fără comentarii şi fără ca şefii să-i rostească numele. De fapt, cine ar fi putut reţine numele atâtor oameni câţi mişunau atunci pe platoul de filmare?

Armata din spatele camerei

Filmul „Regii blestemaţi”(”Les Rois Maudits”, cum scria pe plăcuţa care ţăcănea în faţa camerei la fiecare scenă) a reunit la Hunedoara forţe de-a dreptul impresionante. Fiecare scenă a fost repetată de minim 12 ori. Câţiva oameni au fost angajaţi doar pentru a curăţa continuu apa şi locul din jurul platoului pentru că francezii au aflat ”pe banii lor” cât de poluate sunt aici apele. Chiar în momentul în care actorul principal era cărat pe malul râului, din aval a început să coboare o jucărie, o păpuşă viu colorată cum nu ai fi găsit în târgurile medievale. Doar pentru machiajele speciale a fost nevoie de peste 25 de specialişti, hair style-işti şi zeci de litri de sânge special pentru fiecare zi de filmare. Există chiar mai multe feluri de sânge: pentru ochi, care nu irită retina; cel care «curge» din gură este comestibil şi are gust de fructe; cel cu care sunt mânjite hainele este conceput special pentru a ieşi la spălare. Mulţi dintre răniţi erau angajaţi chiar din rândul persoanelor cu handicap. Activităţile din jurul castelului au început cu noaptea-n cap, la ora patru dimineaţa, cu machiajul şi au continuat cu preluarea recuzitei. Zalele şi armurile cavalerilor englezi cântăresc peste 70 de kg. Surprinzător, pentru că Gabriel Burlacu, cascador, crede că la acest film au scăpat uşor şi unele costume sunt chiar lejere: „N-am făcut prea multe pregătiri pentru film din simplul motiv că noi ne antrenăm tot timpul pentru aşa ceva”. Cascadorii care jucau rolurile cavalerilor au adus aici carele, caii şi chiar câţiva boi cărora puţin le păsa de rolul istoric din peliculă şi păşteau liniştiţi... decorul. Cascadorii erau unul dintre punctele de atracţie pentru mulţimea care venea la castel să vadă „pe viu” scene din Evul Mediu. Până şi adolescenţii angajaţi pe post de figuranţi se purtau ca nişte vedete veritabile. A început să le placă actoria şi, chiar dacă filmările s-au terminat, au refuzat să-şi şteargă machiajul de pe faţă şi au plecat acasă murdari de sânge artificial şi cu urmele săbilor desenate pe figuri pe motiv că aşa „e mai cool”. Dacă filmările mai durau câteva săptămâni, la Hunedoara se putea lansa o nouă modă „însângerată”.

Regii filmului

Filmul este de fapt o serie de cinci episoade care urmăreşte luptele date între francezi şi englezi înaintea războiului de 100 de ani. „Este o ecranizare cât se poate de realistă. Pregătirile au început în vara lui 2004, iar filmările în luna noiembrie. Scenele filmate în România s-au finalizat la sfârşitul lunii ianuarie 2005 şi au continuat o lună şi ceva în Franţa”, povesteşte regizorul secund al filmului, freelancerul Mircea Haţegan. Operatorul de imagine al filmului, italianul Ennio Guarnieri, este o celebritate şi a lucrat cu renumitul regizor şi actor Vittorio de Sica. Filmul este rodul colaborării între casele de producţie franceză JLA Creations şi partea română, Castel Film. Regizorul principal, franţuzoaica Dayan Josée, a ales Castelul din Hunedoara pentru că acesta corespunde atât perioadei cât şi stilului arhitectonic din epoca în care se petrece acţiunea filmului. „Producătorul român de la Bucureşti mi-a propus acest castel pentru că eu nu cunosc România. Castelul este extraordinar, de aceea am şi decis să filmez aici. Îl găsesc formidabil pentru că seamănă cu castelele nobililor francezi din acea perioadă, ceea ce este foarte bine pentru film, dar bineînţeles că totul a fost redecorat. Cu românii este foarte uşor să filmez. Am lucrat în multe ţări şi am mulţi colaboratori români foarte agreabili.” Înainte de a fi difuzat pe TVR1, filmul a apărut pe televiziunile France 2 şi RAI. La scenele filmate la Hunedoara au participat şi celebrii actori francezi Jean Morreau, Jean Claude Brialyt şi Phillipe Torreton. Un alt nume consacrat, Gerard Depardieu a realizat scenele filmate la Făgăraş.

Portrete umane

Filmul este o dramă istorică ecranizată după romanul lui Maurice Druon. La începutul anilor 1300, visteria Franţei este goală, iar Regele Filip cel Frumos decide că singura soluţie este preluarea averilor cavalerilor templieri. Îngrijorat de bogăţia şi independenţa templierilor, Filip cel Frumos montează împotriva lor un vast proces, cu aproape 15.000 de acuzaţi, proces care durează şapte ani, timp în care au fost pedepsite toate infamiile ”răzvrătiţilor”. În acest al şaptelea an de proces începe, de fapt, acţiunea filmului. Cu ajutorul sfetnicului regal, în jurul conducătorului -Jacques de Molay - se ţes intrigi, minciuni şi acuzaţii. Conducătorii cavalerilor sunt torturaţi şi apoi condamnaţi la moarte, prin ardere pe rug. Blestemul rostit de Jacques de Molay, Mare Maestru Templier, din mijlocul rugului pe care este ars, dă naştere firului întregii poveşti. Personajele dramei difuzate de TVR 1 au toate culorile sufletului uman. Un exemplu ar fi Robert d´Artois, care se zbate pentru o moştenire a mătuşii lui, iar lupta dintre cei doi este una în care nimic nu pare a avea limită. Nimic nu rezistă urii pe care şi-o mărturisesc şi care va sfârşi prin a trece Europa prin foc şi sânge, provocând războiul cel mai lung din istorie. După moartea templierilor, istoria Franţei cunoaşte una dintre cele mai dramatice perioade: jumătate de secol de intrigi politice, de crime, de trădări, de războaie şi foamete, care au culminat cu Războiul de 100 ani.



Săptămâna 22 – 28 februarie 2007, numărul 224