Săptămâna 1 – 7 martie 2007, numărul 225

REALITATEA HUNEDOREANĂ


Laura Oană


Brand-ul Vidra, la răscruce de vremuri


În lumea oamenilor de afaceri, Orăştia este recunoscută că fiind capitala pirotehniştilor şi a blănarilor. Specialişti printre cei mai buni din ţară s-au format în jurul coloşilor ”Chimica” şi ”Favior - Vidra”. După anii de democraţie sălbatică, vechile fabrici au decăzut, dar în jurul lor au apărut zeci de societăţi private care au profitat de forţa de muncă specializată de aici şi au intrat puternic atât de piaţa internă, cât şi pe cea externă. Cei mai curajoşi dintre angajaţi au plecat şi şi-au deschis firme proprii şi lucrează pentru nume mari din lumea modei. În prezent, cea mai mare fabrică de haine din blană pe vremea lui Ceauşescu se află în reorganizare judiciară. Actuala conducere încearcă să salveze ce a mai rămas din fostul colos.

Declinul societăţii Favior - Vidra din Orăştie a început prin anii ´90. Cu toate că s-a încercat de mai multe ori privatizarea, niciun investitor serios nu s-a arătat interesat de fabrică. Se încearcă soluţii de supravieţuire. Spaţiul de la marginea oraşului este cumpărat încă din 1996, iar în iunie 1998 ia fiinţă Vidra Confex Hunedoara prin divizarea societăţii Favior & Compania de Blănuri Vidra SA Orăştie, în spaţiile şi cu personalul secţiei din Hunedoara. Acum la Vidra mai lucrează doar 160 de oameni, iar spaţiul efectiv de lucru se restrânge la 10% din suprafaţa intreprinderii. Din 2006, din cauza datoriilor de 140 de miliarde de lei vechi, firma intră în reorganizare judiciară. Cei doi creditori mari, BCR şi Ministerul Finanţelor, stabilesc un administrator sindic şi se întocmeşte planul de reorganizare: pentru a se plăti datoriile se decide vânzarea unor active. Parte din spaţii şi imobile sunt scoase la licitaţie. ”Contractele cu Rusia se făceau de către stat care primea în schimb gaz sau petrol. Ăsta a fost primul lucru care a contribuit la dezastru: faptul că noi înainte beneficiam de credite de la stat cu dobândă de 1% şi nu aveam banii noştri. În 1989, aveam marfă, dar nu aveam un leu! După Revoluţie, dobânzile au luat-o razna şi noi ne-am îndatorat”, explică actualul director, Nicolae Stanciu, al patrulea manager al „Vidrei” postcomuniste. Acum, până şi cele 30.000 de produse din uriaşul depozit al firmei sunt vândute, iar pentru o recuperare rapidă a banilor, s-a decis o reducere a preţurilor de 50%. Ştirea că la Vidra se vând blănuri naturale chiar şi cu un milion de lei vechi, a făcut înconjurul ţării şi mii de clienţi au tăbărât pe haine, scurte, căciuli sau mănuşi. Spre exemplu, cea mai valoroasă piesă din depozit, o haină din blană de vulpe polară, vopsită în albastru, se poate cumpăra cu doar 40 de milioane. Acum, se lucrează chiar şi în sistem lohn, în baza unor comenzi pentru piaţa italiană.

Gloria Vidrei

Pe vremea lui Ceauşescu, când spuneai Orăştie, spuneai Vidra. Toată lumea ştia de hainele de blană care se fabricau aici. Era nevoie de intervenţii de la partid sau de ”pile” puternice ca să poţi să cumperi un cojoc pentru femei sau celebrul model Alain Delon pentru bărbaţi. ”Eu m-am angajat la Vidra în 1982 şi de-abia în 1986 am putut să îmi iau şi eu un cojoc. Erau foarte greu de obţinut”, îşi aminteşte directorul Nicolae Stanciu. Unitatea se întindea pe şapte hectare şi avea 2.600 de angajaţi. Doar secţia de la Hunedoara, care se ocupa exclusiv de confecţii, avea aproape 800 de angajaţi. O altă secţie, înălţată la marginea Orăştiei, avea ca scop extragerea din lână a lanolinei, substanţă folosită la fabricarea cremelor de mâini. ”Un proiect ciudat, pentru că niciodată acolo nu au reuşit să scoată lanolina la parametri calitativi necesari întrebuinţării sale”, spune directorul Popa. Însă fabrica de blană din centrul oraşului ocupa 3,8 ha, un colos care scotea 20 de mii de haine doar pentru piaţa rusească, în timp ce Italia înghiţea alte 10.000 pe an. Hainele de blană din Orăştie au ajuns în dulapurile soţilor Ceauşescu. Pentru a le recompensa performanţa, partidul a decis ca şi gimnastele din lotul de la Deva să se ferească de frig cu blănuri de la Vidra. Prosperitatea fabricii a însemnat mult şi pentru comunitate: ţăranii aveau unde să-şi vândă pieile animalelor, iar DCA-urile (depozite de colectare a pieilor de animale) erau cu zecile în judeţ.

Ţara blănarilor

Zona din jurul municipiului Orăştie are o îndelungată tradiţie în prelucrarea blănurilor. Surse scrise menţionează că asemenea produse se confecţionau aici începând cu secolul al XVI-lea. În anul 1922, Ioan Secheli pune bazele unui mic atelier de blănărie care se dezvoltă treptat şi care, din 1938, fiinţează sub denumirea de ”Prima Fabrică Sistematică de Blănuri”. După naţionalizarea din 1948, fabrica lui Ion Secheli va primi denumirea de ”Fabrica Vidra”. De-a lungul timpului, intreprinderea s-a dezvoltat continuu, în diferite etape: ´67, ´78, ´82, ´84 sunt ani în care fabrica s-a mărit şi s-au făcut noi şi noi angajări până când Vidra devine cea mai mare fabrică de blănuri din ţară cu grad ridicat de integrare. Fabrica acoperea întreg procesul, de la achiziţia pieilor crude de ovine, nurcă sau piei de animale sălbatice de vulpe, nutrie şi dihor, la prelucrarea pe dermă sau blană a acestor piei, la produsele finite, adică haine de blană, jachete, geci, căciuli, huse auto, mănuşi, papuci plus o gamă largă de echipamente de protecţie. Societatea se mândrea cu 347 de mii de bucăţi de articole din blană, destinate atât pieţei externe, cât şi pieţei interne. Ca o recunoaştere a rezultatelor deosebite, în anul 1992, societăţii i-a fost decernată distincţia „Internaţional Gold Star for Quality”. Presimţind declinul, mulţi dintre foştii angajaţi şi-au luat inima în dinţi şi au pornit o afacere cu ceea ce ştiau să facă mai bine: haine de blană şi piele. Fostul director, Gabi Popa, a plecat din Vidra în 1999 şi a pornit o afacere cu şase angajaţi veniţi şi ei de la Vidra. Acum are câteva zeci şi lucrează pentru case mari de modă: Armani, Cavalli... În prezent, la Orăştie, pe lângă Vidra, mai sunt cel puţin zece societăţii care produc haine din piele şi blană. Chiar dacă brandul Favior Vidra a pălit, în oraş, mari vedete: artişti, sportivi şi politicieni vin să-şi cumpere cojoace şi căciuli din blană, pantaloni, fuste, sacouri şi pardesie din piele. La Vidra, reorganizarea judiciară este un proces de trei ani. Conducerii actuale i-au mai rămas doar doi ani în care să salveze fabrica şi brand-ul Vidra de la faliment. Se încearcă modele noi şi culori în tendinţe, mai ales că velurul a revenit în colecţiile creatorilor de modă. Oamenii încă mai speră.



Săptămâna 1 – 7 martie 2007, numărul 225