Săptămâna 24 – 30 mai 2007, numărul 237
|
REPORTAJ
Vin cititorii de gestureLaura Oană
Gesturile trădează. Este o realitate de care marea majoritate a oamenilor este conştientă, însă puţini, fie ei oameni de afaceri sau politicieni, încearcă să descifreze ceea ce transmit oamenii cu ajutorul gesturilor sau conduitei. Există oameni care au un talent înnăscut în „comunicarea non-verbală” care ştiu să interpreteze gesturile semenilor. Sau există experţii care s-au specializat în limbajul corpului. Unul dintre ei, Allan Pease va vizita Bucureştiul în 27 iunie pentru a susţine o conferinţă despre limbajul non-verbal şi tehnici de comunicare. Un prilej perfect pentru cei care lucrează cu oamenii să se specializeze într-un domeniu prea puţin cunoscut la noi în ţară.
Allan Pease este cunoscut în lume şi ca „Mr. Body Language” şi este autorul cărţii „Limbajul trupului”, vândută în 12 milioane de exemplare şi tradusă în 50 de limbi. La Bucureşti, întâlnirea este concepută după modelul conferinţelor interactive. Este cunoscut şi ca un „one man show” pentru că, în timp ce unii conferenţiari motivează, alţii distrează, iar alţii informează, despre Pease se spune că este unul dintre puţinii care îmbină fericit toate cele trei funcţii. Se spune că, după o zi în compania expertului, învăţăceii săi prind bine arta „citirii” gândurilor celorlalţi prin descifrarea limbajului trupului lor. Un singur bilet costă 500 de euro, dar există şi reduceri importante. Biletele VIP, 50 la număr, costă dublu şi oferă în plus câteva privilegii: locuri în faţa scenei, participarea la cocktailul de după eveniment şi alte facilităţi. Organizatorii aşteaptă între 500 şi 700 de participanţi dornici să înveţe de la un expert care consiliază oameni de afaceri puternici şi politicieni de rang înalt, care-i urmează cu stricteţe sfaturile. Odată însuşite, tehnicile de comunicare non-verbală schimbă pentru totdeauna felul în care o persoană interacţionează cu alte persoane, atât în viaţa profesională cât şi în cea personală. Cel mai important lucru este că puţini mai reuşesc să te mintă. În general, oricât de meşterite ar fi declaraţiile sau vorbele partenerului de dialog, acesta se va trăda prin gesturi pe care cei care au studiat limbajul corpului le descifrează automat. Bineînţeles că majoritatea celor care plătesc sutele de euro pentru lecţiile de comunicare îşi doresc să înveţe să îşi manipuleze interlocutorii sau partenerii de afaceri pentru că experţii analizează felul în care oamenii interacţionează în timpul interviurilor şi negocierilor şi propun soluţii de comunicare pentru atingerea succesului. 
Gesturile, mai importante decât vorbele Comunicarea este foarte importantă pentru oameni. De câţiva ani, specialiştii care studiază această parte a psihologiei au ajuns la concluzia că doar 7% din felul în care influenţăm persoana cu care comunicăm sunt cuvintele, tonalitatea contează în procent de 38% iar 55% îl reprezintă limbajul trupului. Cel mai reprezentativ exemplu pentru importanţa comunicării non-verbale este jocul de poker. De fapt, unul dintre termenii folosiţi de experţii, cuvântul „tell”, tradus prin indicator comportamental, vine din poker unde se foloseşte pentru desemnarea semnalelor pe care jucătorii le transmit în mod neintenţionat atunci când încearcă să ascundă cărţile din mână sau strategia de joc. Jucătorii buni de poker trebuie să aibă două aptitudini esenţiale: să îşi ascundă sentimentele pentru ca partenerul să nu ghicească dacă are cărţi bune sau proaste şi să ştie să descifreze comportamentul celorlalţi jucători. Chiar dacă vorbele transmit o informaţie, creierul uman transmite semnale corpului despre adevărata atitudine, iar membrele se mişcă în consecinţă. Specialiştii în limbajul corpului susţin că, în momentul în care două persoane fac cunoştinţă, nu faptul că dau mâna este important, ci felul în care o fac spune o mulţime de lucruri despre cei doi. Experţii iau în calcul cât de strâns se apucă mâna celuilalt, cum îşi orientează palma, cât entuziasm arată, toate transmit informaţii reale, indicând până şi cât de mult încearcă persoana să domine. O mână moale demască o persoană sensibilă, delicată, fragilă, cu o personalitate inhibată, stimă de sine scăzută şi lipsa încrederii în forţele proprii. Chiar şi cât anume o persoană întinde din mână interlocutorului i se pot furniza indicii. Sunt persoane care întind doar degetele. Excluzând pianiştii sau chirurgii, oameni pentru care anatomia palmei este esenţială, ceilalţi pot fi inhibaţi, nepăsători sau nepoliticoşi. O mână foarte fermă, solidă şi rigidă poate demasca o agresivitate latentă, lipsa maleabilitaţii şi rigiditate. În limbajul corpului se ia în calcul felul în care stai, poziţia umerilor, felul în care îţi mişti picioarele, expresia ochilor şi a sprâncenelor, poziţia muşchilor faciali care trădează întotdeauna un zâmbet nesincer. O persoană care minte este tentată să nu privească în ochii interlocutorului sau să-şi ducă mâna la nas pentru a înlătura o mâncărime imaginară. O persoană timorată sau timidă va sta, de cele mai multe ori, într-o poziţie corporală închisă (picior peste picior sau cu picioarele încrucişate, braţele strânse la piept, cu palmele sub axile). O persoană dominantă tinde să ţină capul în sus, iar cea supusă - în jos. În general, aplecarea corpului în faţă semnifică interesul faţă de interlocutor, dar şi nelinişte şi preocupare. Capul sprijinit în palmă semnifică plictiseala, iar palma sau degetele pe obraz denotă interes extrem. Mâinile ţinute la spate pot să exprime superioritate sau încercare de autocontrol. Pentru cine ştie să „citească” aceste semne, interlocutorul poate deveni o carte deschisă. Neinteresaţi de perfecţionare Cursuri de comunicare non-verbală nu s-au organizat niciodată în judeţ, unde firmele sunt mai degrabă reticente când vine vorba de specializare.
Omul care are cel mai mult de-a face cu oamenii de afaceri hunedoreni, Călin Pogăciaş, directorul Camerei de Comerţ şi Industrie, susţine că procentul firmelor interesate să îşi specializeze angajaţii este încă foarte mic, sub 10% în judeţ. Deşi avantajul unui angajat bine şcolit şi mereu perfecţionat este evident, se pare că patronii hunedoreni ezită să investească în salariaţi de teamă ca aceştia să nu fie apoi racolaţi de concurenţă. „Există firme care investesc în performanţă. Sunt, în general, firmele mari care au un alt fel de politică. Acolo unde există 20 de oameni în departamentul de marketing, 3 sau 4 sunt de obicei trimişi la tot felul de cursuri”, explică directorul CCI. Instituţia pe care o conduce are un compartiment întreg care se ocupă de specializare şi care oferă cursuri în diverse domenii: „Pot să vă spun că efortul pe care îl facem în a convinge firmele să participe este mare”. Codul Muncii prevede obligaţia angajatorului de a aloca sume pentru perfecţionarea salariaţilor, însă este una dintre prevederile care, cel puţin deocamdată, nu se respectă. Nici politicienii hunedoreni nu stau mai bine cu descifrarea semnelor. Fostul preşedinte al PSD Hunedoara, Victor Vaida, era un adevărat „dezastru”: reuşea să îşi controleze emoţiile, dar nu avea fineţea necesară desluşirii nici măcar a semnelor de plictis, ziariştii atrăgându-i de nenumărate ori atenţia că nu sunt interesaţi de comunicatele citite timp de minute în şir. Unul dintre politicienii „fini” ai judeţului, liderul UDMR, Iuliu Winkler, nici nu a auzit de comunicarea non-verbală. S-a oferit însă să întrebe la biroul de presă al partidului şi, după ce o absolventă de ziaristică i-a spus cât de mult contează gestica în comunicare, s-a arătat brusc interesat. Politicianul a mărturisit chiar că se surprinde de multe ori cu mâna în buzunar. Experţii în limbajul trupului explică acest gest prin nevoia persoanei de a-şi ascunde sentimentele sau impulsurile. Mai mult, chiar Prinţul Charles foloseşte acest gest...
Cine este Allan Pease Allan (foto) s-a născut în Melbourne, Australia, în 1952 şi şi-a început cariera la 10 ani vânzând bureţi de cauciuc. A început să scrie şi să îşi dezvolte propriile tehnici de vânzare la numai 18 ani. La 21 de ani era deja cea mai tânără persoană din Australia care a vândut vreodata Asigurări de Viaţă în valoare de peste 1 milion de dolari în primul său an de vânzare. Şefii săi au realizat că Allan era înzestrat natural cu darul de a ţine discursuri în public, iar succesul în domeniul l-a determinat să scrie prima sa carte, ajunsă best-seller. „The Definitive Book of Body Language” a devenit o adevărată biblie în materie de comunicare pentru companii din întreaga lume. În 1994, Allan Pease se mută în Europa unde studiază relaţiile dintre femei şi bărbaţi, studiu în urma căruia publică cartea „De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă”, volum vândut în peste 8 milioane de exemplare. Acum, el conduce propria companie de training, livrează seminarii în 30 de ţări, iar pe lista sa de clienţi se găsesc companii ca IBM, McDonalds, BBC, Mazda, Telecom, Suzuki. |
Săptămâna 24 – 30 mai 2007, numărul 237