sunt si ele aproape miniaturale fata de cele obisnuite. Pe ansamblu, interiorul te convinge ca in biserica nu incap mai mult de 10 persoane, cu tot cu preot.
Adusa cu caruta, din Sud
Edificiul religios nu are fundatie, primele grinzi de lemn sunt asezate pe un rand de pietre slefuite fixate in pamant. Barnele bisericii sunt agatate una de cealalta in „ciopliturile” facute la capete. Doar unde a fost neaparat necesar, s-au aplicat cateva imbinari din fier. Peretii bisericii poarta doua inscriptii facute cu carbune. Una, in interiorul holului se vede mai bine „1491”. Cealalta, pe exterior este greu de descifrat – doar cifrele care marcheaza anul 1833 se vad destul de bine. Turnul bisericutei, cel in care incape un singur om este si el usor demontrabil, dupa felul simplu in care a fost alcatuit.
Exteriorul cladirii poarta alte motive folclorice care nu sunt specifice Tinutului Padurenilor, la fel ca si numele unora dintre localnici, care descind din stramosi veniti in Poiana Rusca din Muntenia cu doua-trei sute de ani in urma. Aceste elemente il fac pe istoricul Nicolae Ceriser, director al Muzeului „Castelul Corvinestilor” sa fie aproape convins ca biserica a fost adusa pe bucati de undeva de la sud de Carpati. „Biserica se pare ca dateaza de la 1784. In acea perioada, la Toplita (centrul comunei situat la patru kilometri distanta de Valari) functiona din plin un furnal de fier. In aceeasi perioada se purta bajenitul – adica familii intregi se mutau dintr-un loc in altul in cautarea unor conditii de viata mai bune. Imperiul Habsburgic incuraja pe atunci asezarea „strainilor” in aceasta zona, unde era mare nevoie de forta de munca pentru extractia si prelucrarea fierului, precum si pentru bocserit – procedeul de obtinere a mangalului din
(pagina anterioara) pag. 1, pag. 2, pag. 3 (continuare) |
