RÂSU’ LUMII — Mintea de pe urmă…

Cine frica o dispreţuieşte, acela se fuduleşte peste măsură.
Dacă nu există pericole, nu există nici glorie.
Iubirea este un rege crud, robia ei e fără margini.
O dragoste înşelată nu se mai cheamă dragoste.
Ştiinţa de a conduce nu se află în cărţi.
(Pierre Corneille, 1606 – 1684)

Cine alege între minte
şi frumuseţe trebuie
să-şi ia o amantă
frumoasă şi o nevastă deşteaptă.
Cine nu iubeşte şi defectele celei pe care o iubeşte, nu poate spune că este cu adevărat îndrăgostit.
Limba este cea mai periculoasă armă: rana făcută de săgeată se vindecă mai uşor decât cea făcută de cuvânt.
(Pedro Calderon de La Barca, 1600 – 1681)

În acea ţară oamenii erau mincinoşi, toţi până la unul. Chiar şi întrebarea „Ce mai faceţi?” era o minciună, pentru că pe cel care întreba nu-l interesa cum o mai duceţi decât în cazul în care era antreprenor de pompe funebre.
Toate partidele politice mor în cele din urmă sufocate de propriile minciuni.
(Mark Twain, 1835-1910)

Virtutea e neputincioasă în luptă cu bârfa.
O dragoste geloasă seamănă mai degrabă cu ura.
(Molière, 1622-1673)

Iubire, iubire, când pui pe noi stăpânire, putem zice: adio, raţiune!
Calea acoperită de flori nu duce niciodată la faimă.
(Jean de la Fontaine, 1621 – 1655)