Duo Continuo şi Huniadi Cantores, la Ateneul Român

Articolul a fost vizualizat de 2,521 ori

Dupa trei reprezentatii la Ceainaria Serendipity, Ghyuri’s Pub si Scala Pub, Duo Continuo si Huniadi Cantores, menestreli de la Hunedoara, au sustinut marti, 18 octombrie 2011, in sala mica de la Ateneul Român, cel mai important concert din activitatea lor de pâna acum.

Marti, la ora 16, muzicienii de la Duo Continuo si Huniadi Cantores au intrat in Sala Mica a Ateneului Român pentru probele de sunet. Concertul a fost inregistrat de Radio România Muzical si pregatirile specifice unei inregistrari cu pretentii sunt, de obicei, mai delicate. De altfel, acustica salii este exceptionala, fiecare sunet fiind auzit fara niciun efort, calitatea instrumentelor si a interpretarii fiind foarte importanta. Eram foarte curiosi sa vedem daca va fi public, cum vor reactiona spectatorii si, binenteles, ce vor spune specialistii de la Filarmonica “George Enescu” despre prestatia noastra. La ora 18.50 sala mica a Ateneului Român era aproape plina, semn ca bucurestenii sunt interesati de muzica veche.

Concertul a fost inceput de Nicolae Szekely la lauta si Mircea Goian la viola da gamba, formând duetul “Duo Continuo”, cu o selectie ce a acoperit 20 de minute din programul lor obisnuit. Foarte aplaudate au fost piesele Greensleeves si La Rosignol, sincronizarea si nuantarea pasajelor, realizate la instrumentele specifice Renasterii, fiind remarcate de majoritatea melomanilor prezenti in sala mica a Ateneului Român.

Dupa o scurta pauza, a intrat pe scena Huniadi Cantores cu Mihaela Galambos, Aranka Babos, Nicolae Szekely si Mircea Goian, acoperind scena cu instrumentele si costumele lor ce au impresionat de-a lungul celor aproape cinci ani de activitate mii de iubitori de muzica veche. Cele trei concerte sustinute in Bucuresti cu doua zile inainte si-au aratat utilitatea, forma artistica a hunedorenilor fiind la o cota maxima. Recitalul a fost unul de exceptie si publicul a rasplatit cu strigate de apreciere si cu aplauze timp de câteva minute executia unor lucrari din renastera europeana, transilvana dar si a pieselor irlandeze antrenante.

Consilierul muzical de la Filarmonica “George Enescu”, dr. Cristina Bohaciu, cea care a programat cele doua grupuri la Stagiunea de marti seara, ne-a spus dupa concert ca am facut o figura foarte frumoasa. La final am fost abordat de un tânar care mi-a destainuit ca in acea zi implinea o frumoasa vârsta, ca a venit la concert cu scopul de a-si oferi singur un cadou si era foarte multumit si fericit pentru ora petrecuta la concertul nostru. Pot spune ca marti seara am avut o satisfactie speciala, putând clasa concertul de la Ateneul Român ca fiind cea mai mare realizare din cariera mea. Pâna la urma este vorba de un succes al unor artisti din orasul Hunedoara pe prima scena muzicala a tarii. Nu am uitat sa-i invitam pe cei din sala sa vina la Castelul din Hunedoara, invitatie pe care o facem, de, altfel peste tot unde cântam.

Câteva lucruri interesante despre Ateneul Român

Edificiu-simbol al culturii nationale, Ateneul Român, construit in inima Bucurestilor in urma cu 120 de ani (1886-1888), a devenit exponentul arhitectonic si spiritual nu doar al unui oras, al unei Capitale, ci al unei natiuni. Putini stiu astazi ca Palatul Ateneului Român s-a cladit cu banii dintr-o subscriptie publica, in urma organizarii unei loterii nationale (500.000 de bilete in valoare de un leu), apelul adresat cetatenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societatii Ateneul Român, sunând ca o chemare populara, printr-un slogan de-a dreptul comic si banal: “Dati un leu pentru Ateneu!”. Ideea apelului s-a transformat surprinzator intr-o lectie de unitate, de trezire a constiintei nationale.

Conceputa de arhitectul francez Albert Galleron, dupa cercetarile stiintifice si indicatiile lui Alexandru Odobescu, revizuite si completate de un manunchi de specialisti români (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), cladirea de forma circulara s-a datorat valorificarii fundatiilor deja existente din Gradina Episcopiei, ce urmau sa serveasca ridicarii unui circ. Inspirat din vechile temple grecesti, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonada istorica ce sustine un fronton triunghiular.

About Mircea Goian