Povestea eşecului legat de construirea coridorului petrolier Nabucco este, evident, de tip geo-stratetig, şi arată clar că dincolo de rezultatul final al Războiului Rece, Rusia face jocurile europene în materie de resurse vitale.
Ce avem acum se ştie. Azerbaidjan a ales să-şi transporte gazul natural spre Europa prin conducta T.A.P. (Grecia, Albania, Italia) în detrimentul Nabucco West (Bulgaria, România, Ungaria, Austria). Ce înseamnă asta? În primul rând că UE a fost incapabilă să-şi promoveze propriile interese, iar Rusia îşi păstrează supremaţia în zona Caspică. America, pe de altă parte, a făcut joc pasiv, lăsând Rusiei posibilitatea să joace această carte aşa cum vrea. Căderea Nabucco mai înseamnă ceva care ne reaminteşte de formula aceea a Europei Unite cu “două viteze”. Practic, Ungaria, Bulgaria şi România au fost lăsate şi pe mai departe “la mila” gazelor ruseşti. Chestiunea scoate la lumină Uniunea Europeană nu are o politică energetică unitară, altfel nu s-ar fi întâmplat ca în timp ce anumite ţări beneficiază de amplasarea acestui tip de conducte pe teritoriul lor, alte zone ale UE, în care din păcate suntem şi noi, au fost lăsate virane.
Ce am pierdut? România ar fi găzduit cea mai mare porţiune a conductei Nabucco, deci a pierdut venituri considerabile, mai mari decât a celorlalţe ţări care ar fi fost partenere în acest proiect. Mult mai important decât acest avantaj pecuniar, România a pierdut şansa de a deveni un jucător cheie pe piaţa piaţa regională de energie, cu toate implicaţiile geo-strategice ce ar fi decurs de aici.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.