Ariile protejate au nevoie urgentă de personal

Articolul a fost vizualizat de 2,186 ori

Zonele pe care le cuprind parcurile naţionale sau regionale sunt vizitate în fiecare an de zeci de mii de turişti care vin în judeţul Hunedoara, aşa că aceste structuri ar putea aduna bani frumoşi în fiecare an. Cu toate acestea, parcurile naţionale şi naturale, dar şi Geoparcul Dinozaurilor se confruntă dintotdeauna cu o criză de personal. Administratorii parcurilor spun că au văzut modele occidentale de gestiune cu succes şi cu zeci de angajaţi. Pentru că nu sunt bani, spun ei, acestea nu pot fi aplicate şi în România.

Rangerii parcurilor naturale hunedorene au de “acoperit” zeci de mii de hectare

Rangerii parcurilor naturale hunedorene au de “acoperit” zeci de mii de hectare

Reprezentanţii Parcului Naţional “Retezat” (PNR), de pildă, spun că ar mai avea nevoie de cel puţin patru sau chiar cinci oameni. Asta în condiţiile în care s-ar păstra actuala modalitate de administrare a parcului, care se întinde pe o suprafaţă de 38.000 de hectare. “Trebuie să înţelegem că este o mare diferenţă între conceptul de administrare a unui parc naţional sau natural, aşa cum se aplică în România şi ceea ce am văzut eu în toate parcurile europene pe care le-am vizitat, dar şi în cele din Africa sau cele din America. La noi, terenul pe care se întinde Parcul Naţional Retezat aparţine statului, composesoratelor sau proprietarilor persoane fizice, iar guvernul a decis acum aproximativ 14 ani ca administraţiile parcurilor naţionale să fie nişte structuri de supraveghere. Structurile silvice ale statului sau ocoalele silvice private administrează fondul forestier, cele cinegetice fauna, de ape sunt răspunzătoare alte instituţii… Aşa că noi doar urmărim respectarea legislaţiei de către cei amintiţi, dar şi de către autorităţi locale şi turişti. În alte părţi, şeful administraţiei unui parc naţional decide asupra a tot ceea ce mişcă în arealul respectiv”, explică Zoran Acimov, şeful Administraţiei Parcului Naţional Retezat.

Potrivit acestuia, un asemenea model de administrare ar necesita câteva zeci de angajaţi, iar PNR are, în acest moment, doar 17 oameni. Dintre aceştia 11 sunt agenţi de teren (rangeri), iar şase persoane se ocupă de partea administrativă. Pentru că nu au suficienţi oameni, angajaţii Parcului Naţional Retezat îndeplinesc, benevol, şi sarcini care nu intră în fişa postului.

Finanţări uriaşe pentru parcurile europene şi americane

Zoran Acimov spune că Parcul Naţional Retezat, la fel ca toate celelalte parcuri naţionale din România, este finanţat de Regia Naţională a Pădurilor (RNP), căreia îi este subordonat, iar regia trebuie să îşi genereze propriile venituri. “Noi încercăm să rotunjim bugetul alocat, prin serviciile pe care le oferim turiştilor, cum ar fi cele de ghidaj, însoţire de persoane, vânzare de materiale promoţionale sau chiar de cazare, la cerere. Astfel, reuşim să realizăm venituri proprii cu care să ne acoperim măcar o parte din salarii, pentru o lună, cel mult două. Însă, în parcurile naţionale pe care le-am vizitat, statul le finanţează masiv. În Marea Britanie, spre exemplu, un parc naţional de mărimea «Retezatului» primeşte chiar şi 9 milioane de lire sterline într-un singur an! Pe când, noi numai 165.000 de lire, adică 200.000 de euro”, mai spune Zoran Acimov. Potrivit şefului Administraţiei PNR, doar două asemenea arii protejate din lume sunt capabile să se autofinanţeze şi nu au nevoie de niciun ban de la guvern: este vorba despre parcurile naţionale Kruger (din Africa de Sud) şi Serengeti (din Tanzania). Ele sunt gândite nu doar ca rezervaţii naturale, ci au în spate o adevărată industrie a turismului, generând anual profituri uriaşe, de milioane de dolari. Zoran Acimov adaugă că, deşi PNR are un buget mult mai sărac decât alte structuri similare, parcul a reuşit să aibă cele mai numeroase, complexe şi moderne dotări din România, atât în ceea ce priveşte imobilele şi logistica, precum şi “flota” auto. “Parcul Naţional Retezat are opt clădiri (opt sedii), pe când alte parcuri naţionale din ţară au un singur sediu”, precizează Acimov .

E nevoie de mai mulţi rangeri

Şi Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina (cu o suprafaţă de peste 38.000 de hectare) se confruntă cu aceeaşi situaţie. Directorul Administraţei Parcului, Lucian Stratulat, spune că, în regim de urgenţă, aria protejată ar avea nevoie de doi rangeri pentru monitorizarea habitatelor în teren. “Odată inventariate habitatele, acestea trebuie monitorizate şi evaluate periodic, pentru a se vedea cum evoluează şi pentru a ajuta la conservarea lor. De asemenea, nu ne-ar strica un arheolog. Nouă ne cer avize arheologii care fac săpături la cetăţile dacice din zonă şi le putem elibera aceste documente doar pe partea de diversitate. În rest, nu avem niciun fel de competenţe”, afirmă Lucian Stratulat. Şeful administraţiei Parcului Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina mai spune că, dacă numărul angajaţilor ar fi mai mare, Administraţia şi-ar putea extinde serviciile în domeniul ghidajului turistic. “Din păcate, şi noi, ca şi celelalte parcuri, suntem subordonaţi Regiei Naţionale a Pădurilor, care, deşi este o companie a statului român, trebuie să îşi asigure singură fondurile, din exploatarea masei lemnoase.

În plus, Romsilva plăteşte o taxă Fondului pentru Mediu, iar banii aceia nu se întorc sub nicio formă la noi. În foarte multe dintre celelalte ţări, parcurile naţionale sau naturale sunt susţinute de stat şi nu prin companii care administrează fondul forestier, aşa cum se întâmplă în România”, precizează şeful administraţiei Parcului Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina.

Patru oameni la peste 100.000 de hectare!

Foarte puţin personal are şi una dintre cele mai cunoscute arii protejate din România, Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, care se întinde pe o suprafaţă de peste 102.000 de hectare! Potrivit planului de management, o echipă de tip “geoparc” trebuie să fie formată din mai mulţi specialişti în geoconservare, comunicare, interpretare, educaţie şi geoturism. În acest moment, însă, echipa Geoparcului este alcătuită din numai cinci persoane: Alexandru Andrăşanu, care este director management şi geoconservare, profesorul Dan Grigorescu, specialist în geoconservare şi cercetare, Cristian Ciobanu, responsabil patrimoniu şi geoturism şi admistratorul, Marin Huzoni. Un alt membru al echipei este Cristina Opruţ, care a lucrat până în luna august ca biolog al Geoparcului Dinozaurilor, dar va fi în concediu de maternitate până în august 2015. Mai mult, profesorul universitar Dan Grigorescu urmează să se pensioneze şi va lucra în regim de consultanţă, doar din poziţia de preşedinte onorific al Geoparcului. Cristian Ciobanu spune că parcul tematic de la Haţeg mai are nevoie de cel puţin patru angajaţi, în condiţiile în care urmăreşte să se dezvolte şi să atragă tot mai mulţi turişti la Haţeg. Deşi foarte puţini numeric, angajaţii Geoparcului s-au mobilizat exemplar şi au depus pentru finanţare 12 proiecte, care vor fi implementate până în 2015, inclusiv cu ajutorul câtorva zeci de voluntari.

Geoparcurile vestice au de opt ori mai mulţi angajaţi

În geoparcurile central şi vest europene pe care le-a vizitat responsabilul cu patrimoniul şi geoturismul, Cristian Ciobanu, numărul angajaţilor era de opt ori mai mare, ajungând chiar şi la peste 30 de experţi, ghizi, rangeri şi alţi salariaţi. “Eu aş avea nevoie măcar de patru angajaţi: un specialist pe partea de educaţie – adică un profesor şi un om pe comunicare. Apoi ar fi nevoie de un geolog, pentru că vorbim de un Geoparc, iar eu sunt geograf, dar ar trebui să avem şi un biolog care să o înlocuiască pe Cristina Opruţ, aflată în concediu de maternitate. Deocamdată, pentru primele două posturi pot spune că problema e rezolvată parţial, pentru că avem doi oameni. Din păcate, aceştia au lucrat până acum doar pe bază de voluntariat. Şi cu biologul am putea rezolva, pentru că legea ne permite să angajăm o altă persoană pe perioada cât lipseşte colega noastră. Important e ca Universitatea Bucureşti să aibă bani, ca să poată plăti acest post”.

About Ada Beraru