Vetălău se munceşte precum străbunica lui, Fefeleaga

Brandul turistic “Fefeleaga” supravieţuieşte precum personajul literar – la limită. Cu patru ani în urmă, REPLICA vă prezenta pe scurt povestea lui Vetălău, strănepotul personajului principal din cea mai cunoscută nuvelă a lui Ion Agârbiceanu. Gheorghe David, pe numele său din buletin “care contează prea puţin”, încă mai spera în toamna lui 2010 că nu va fi prea mult afectat de criza economică. N-a fost aşa. Nu se lasă însă doborât de pesimism. La 63 de ani, Vetălău are încă multe planuri legate de dezvoltarea popasului turistic pe care-l patronează încă din 2000.

Vetălău (Gheorghe David) ţine ca la ochii din cap la casa cea veche, în care a îmbătrânit Fefeleaga. Locul este foarte aproape de minunea de bazalt numită Detunata goală

Agârbiceanu a exagerat un pic tragedia Sofiei Danciu, femeia a cărei poveste l-a inspirat. În nuvelă, toţi cei cinci copii ai eroinei mureau când se apropiau de vârsta de 15 ani. În realitate, Sofia Danciu a avut şase copii, două fete şi patru băieţi. Trei au murit la scurtă vreme de la naştere, doi au trecut pe lumea cealaltă după ce-şi întemeiaseră câte o familie, având deja împliniţi 30-35 de ani. Maria, bunica lui Vetălău, a fost fiica cea mare a Sofiei Danciu. Când s-a născut însă el, în 1951, vremurile se schimbaseră foarte mult. Comuniştii puseseră deja mâna pe minele de aur.

Vremuri schimbătoare

“Aici, nu să trăia rău, da’ cine avea copii mulţi să descurca mai greu. Lu Fefeleaga i-o fost tare greu după ce i-o murit bărbatu’, da’ o avut şi şteampuri, nu ducea numa la alţii pietre să le macine. Făcea şi ea minereu şi-l ducea la bancă, la Abrud. Acuma îi drept că buciumanii ăştia or fost şî tare fuduli. Cam un sfert dintră ei erau bogaţ’, că aveau minele lor. Fefeleaga lua numa resturile de pă haldă, cum s-ar zice acuma. Ăştia bogaţ’ coborau la Abrud cu trăsura, stăteau acolo şi câte tri săptămâni le cânta lăutaru’ cu vioara. Apoi, cân’ să-ntorceau, cu o trăsură trimeteau bâta, cu o altă trăsură trimeteau colopu’ şî abia cu a tria trăsură veneau ei. Drept îi că aurul de pă Frasin (dealul de pe care şi Fefeleaga aduna pietre în corfele duse de Bator – n.r.) era bun, de 24 de karate, numa că din ce aduna, resturi, Fefeleaga, ieşau numa’ vo două – tri grame şî nu apuca să facă mai mult de două sau tri drumuri cu Bator pă zî”, explică singurul urmaş care încearcă să-i menţină vie amintirea. “Până să mă întorc io acasă, ăştilaţ (parte dintre urmaşi) n-or prea zâs ei că să trag de la Fefeleaga. Cine ştie? Le-o fi fost ruşînie că să zâcea c-o fost muiere săracă rău”, spune un pic cam revoltat Vetălău.

În 1969, a plecat din satul natal. La minele de aur naţionalizate de comunişti nu-şi mai găsea şi el de lucru, aşa că a fost nevoit, o vreme, să coboare în cele de huilă din Valea Jiului. În 1999 s-a întors în Bucium Şasa, satul natal, iar de atunci, datorită lui, în zonă se vorbeşte din nou de Fefeleaga.

Profit mic, dar reinvestit

Detunata goală

S-a pus pe treabă. După 14 ani de muncă, scoate “bani curaţi” doar 1.500 de lei pe sezon. Mai mult, întregul profit se reinvesteşte an de an. “Ştiu, mă cam chinui şi io, cum să chinuia şî Fefeleaga. Da’ aşe-s obişnuit. Altfel nu pot. Nu pot să stau degeaba”, explică bărbatul, acum în vârstă de 63 de ani. Popasul e format dintr-un grajd construit cu dezertori din Primul Război Mondial şi apoi folosit de aceştia drept ascunzătoare, un fel de şopru ridicat mai recent şi “zidit” pe toate laturile cu scândură şi o casă veche, din bârne de lemn, în care vreme de 11 ani a locuit şi Sofia Danciu, “Fefeleaga” lui Ion Agârbiceanu.

Grajdul adăposteşte şi acum şaua şi corfele care l-au lăsat fără piele pe spinare pe Bator, calul personajului din nuvelă. Vetălău îl numeşte “Hotel tri paie” şi vrea să-l transforme jumătate în mini-muzeu, cealaltă jumătate în spaţii de cazare cu paturi.

“Şoprul” e de fapt un mic bar, în care pot încăpea lejer 15 persoane, loc ce nu are nevoie de frigider pentru că e atât de răcoros încât berea luată de pe raft e la fel de rece ca una scoasă din frigider. Casa e autentică însă, iar Vetălău e tare mândru de ea, mai ales că în ultimii doi ani a reuşit să o şi doteze cu o baie în toată regula. “Bunicu’ meu o făcut-o. Lui îi zicea Nicolea a Vetii, pă scurt, Vetălău. Eu semăn cu el şî m-or zâs şî mie tăt Vetălău. În casa asta Fefeleaga o stat şî ea aci, vreo 11 ani, când o fost bătrână”. Câteva “private” din lemn stau să cadă şi urmează să fie înlocuite peste câteva zile. Scena acoperită e ocupată de o masă lungă, două canapele vechi şi de un ATV luat la mâna a doua. “Ăsta-i Batoru meu. Îi betegit şi el. N-am bani să-l repar”, spune proprietarul.

O regăţeancă, ajutor de nădejde

În ultimii patru ani, popasul “Fefeleaga” a înregistrat, per ansamblu, progrese însemnate. Vetălău a reuşit să îngroape furtunul lung de 1340 de metri cu care-şi aduce apă “chiar de sub Detunata” (o minune naturală a României, situată la 15 minute de mers pe jos). Ne mărturisea în toamna lui 2010 că-şi dorea o baie nouă în casa cea veche. Acum o are. Cel mai important lucru din viaţa popasului şi, mai ales, a lui Vetălău, a fost apariţia doamnei Elena, o regăţeancă văduvă, care a venit aici pentru prima dată ca turistă, apoi s-a întors ca iubită, iar acum, soţie. “Mie mi-a plăcut de când mă ştiu muntele. Viaţa mea de până acum a fost tare tristă. Nenorociri după nenorociri. Nu vreau să povestesc despre ele. Contează că l-am întâlnit pe Veti. E băiat tare bun, cu toate că dă el din gură ca o moară stricată”, spune femeia care i-a devenit soţie lui Vetălău cu un an în urmă. Tanti Elena se ocupă în principal cu plăcintele buciumăneşti, specialitatea casei. A învăţat repede să le facă. La fel de mult îi place şi să cultive grădina, dar să îngrijească şi animalele din gospodăria de jos, din sat. “Tot ce le oferim noi turiştilor e din producţie proprie, cu excepţia băuturilor. Ce se întâmplă să nu avem noi, cumpărăm de la alţii din sat, care au. De exemplu, lapte şi brânză”, spune tanti Elena, care n-a scăpat încă de accentul de Regat, după 60 de ani petrecuţi în Călăraşi.

Circumstanţe sumbre, planuri optimiste

Corfele şi şaua care au stat pe spinarea lui Bator vor fi piesele principale ale micului muzeu pe care strănepotul Fefeleagăi doreşte să-l amenajeze pe traseul ce duce spre Detunata Goală

Gheorghe David spune că, înainte de criză, avea în fiecare vară cel puţin 1000 de turişti care urcau spre Detunata şi cumpărau câte-un suc de la popasul lui. Plus vreo 200 care se cazau aici. Ori campau, ori solicitau camera cu pat dublu din casa veche. De patru ani încoace numărul turiştilor s-a înjumătăţit. Omul nu se dă bătut. “Am pensie de 1.400 de lei. Tot ce ne rămâne, după ce ne plătim traiul de zi cu zi, investim aici. Leana încă n-are pensie. Dar îi vine şi ei. Eu am o fată, ea are un băiat ş-o fată. Sunt toţi trei copiii noştri acuma. Pentru ei ne străduim. Când n-om mai putea şi-n cazu-n care copiii n-or să vrea să facă treabă aici, o să dau popasu’ gratis la austrieci, numa’ să ştiu că n-am muncit degeaba şi că numele de «Fefeleaga» nu dispare”, spune, de data asta liniştit, Vetălău, jucându-se cu cele două telefoane mobile ale sale, ambele lipite cu bandă de izolat. “Un credit cu dobândă bună, de vreo 50 de milioane n-ar fi rău. L-aş repara pe Bator (ATV-ul) ş-aş mai face două camere pentru turişti. Camparea la mine costă numai 10 lei de persoană, în condiţiile în care cine are sursă de apă curentă şi o baie ca lumea în caz de nevoie. Da’ ar mai fi nevoie şî de mai multe locuri cu paturi”, adaugă Vetălău.

Bărbatul măturiseşte că se consideră “sărac material, da’ bogat spiritual”: “N-am bani să-i întorc cu lopata. Nici măcar n-am o maşînă. Bani de promovare n-am. Am cerut un steag de la Primărie, da’ n-am avut atunci 38 de lei, cât mi-or cerut pă el. În fine. Îs bogat că am copii. Dacă-i mai şî văd realizaţ’ pă fiecare, o să fiu ăl mai bogat om din lume”, spune bărbatul care speră că bătrâneţea lui va fi un pic mai bună decât a străbunicii sale Fefeleaga. Munceşte la fel de mult ca ea, dar are pentru cine. Şi asta-i mângâie sufletul atunci când trec zile-n şir fără ca nimeni să-l strige la poartă ca să-i ceară o plăcintă, un suc sau un ghidaj la Detunata.