Editorial: Şi cu morcovu-n… grădină, şi cu banu-n buzunar

Articolul a fost vizualizat de 1,439 ori

Abia au trecut de 20 de ani şi, în ciuda greutăţilor prin care au trecut până acum şi despre care nu voi vorbi aici, şi-au luat viaţa în propriile mâini şi-au hotărât să nu plece peste graniţe,  pentru a fi „slugă la străini”, ci au început o afacere la ei acasă.

Deşi pare incredibil, cei doi hunedoreni despre care vorbesc aici, bugetari şi de foarte puţină vreme soţ şi soţie, s-au apucat, nici mai mult, nici mai puţin, decât de afaceri în agricultură.
N-au avut terenul lor, aşa că au luat pământ în arendă de la localnici şi… s-au apucat de treabă! În loc să meargă la căpşuni în Spania sau Italia, cei doi au plantat câteva arii la ei acasă. N-a fost uşor şi, multe dimineţi la rând, tânăra soţie s-a trezit la ora cinci dimineaţa, ca să pregătească recolta pentru piaţă, în timp ce la ora opt trebuia să fie în faţa catedrei, de unde preda limba română elevilor hunedoreni. El, în schimb, se ocupa de transport. “Din afară pare simplu şi, după ce te apuci, dacă îţi merge bine, lumea te cam invidiază”, spun tinerii. Totuşi, asta nu i-a oprit. Pe lângă căpşuni, au mai cultivat şi câteva zeci de arii de morcovi. Au profitat de ajutorul mecanizat pe care l-a oferit un prieten şi au ajuns la o recoltă de 50 de tone!

Sătenii, dar şi cunoştinţele, au râs şi de această dată în barbă de “morcovii lor”, însă nu le-a păsat. Şi-au văzut mai departe de mica lor afacere şi sunt mulţumiţi de câştig.

Recunosc şi ei că, din banii primiţi de la serviciile lor de bugetari, de-abia ar reuşi să supravieţuiască. Ce-ar mai face dac-ar avea un copil sau doi? Banii care-au venit din agricultură au fost pentru ei mană cerească. Ba mai mult, cei doi au câştigat aşa de bine, că s-au gândit să îşi extindă culturile spre cele de plante medicinale.

Spun că, dacă părinţii lor sunt plecaţi la muncă peste graniţe, ei au învăţat că poţi câştiga cel puţin la fel de bine şi la tine acasă. Doar să fii dispus să munceşti la fel de mult cum ai face-o “afară”, pentru italieni, spanioli sau nemţi. Aşa că… a slugări printre străini, pentru ei, cel puţin, este o variantă care iese automat din ecuaţie.

Am scris despre cei doi şi despre reuşita lor pentru că m-a impresionat curajul şi entuziasmul lor, felul în care, deşi foarte tineri, au avut curajul “nebunesc” de a începe o afacere la noi acasă, în România, dar şi înţelepciunea să muncească susţinut şi cu perseverenţă. Faptul că doi tineri abia trecuţi de 20 de ani au reuşit să pună pe picioare o mică afacere de familie, nu doar funcţională, ci şi foarte profitabilă, mă face să mă gândesc că, până la urmă, poate că nu e totul pierdut. Şi că reţeta lor de succes ar putea fi extinsă şi aplicată în cazul fiecăruia dintre noi, iar atunci lucrurile, cam toate lucrurile, ar arăta altfel.

Reuşita celor doi nu este, cum ar putea gândi unii dintre voi, o excepţie, un caz izolat, care confirmă regula că în România nu poţi face nimic. Dimpotrivă.

Un alt fermier, un localnic din Cârneşti, fost lucrător sezonier la fermele nemţeşti, astăzi patron pe propriile sale pământuri, confirmă faptul că, dacă ai un plan de reuşită, oricare ar fi el, imposibil să nu reuşeşti! Trebuie doar să crezi în visul tău, să nu renunţi atunci când (fără îndoială) te vei lovi de greutăţi şi mai ales să munceşti, ca şi cum ai face-o la stăpân italian, spaniol, englez sau german. Pentru că, în curând chiar, vei fi plătit. Numai că, de această dată, din fericire, stăpânul vei fi chiar tu!

About Ada Beraru