Profesorul Aurel Şunda nu mai are nevoie de prezentări detaliate. La cei 54 de ani îl recomandă “CV”-ul bogat pe care îl are ca antrenor, în care se înscriu şi două promovări spectaculoase pe prima scenă, cu CFR Cluj şi Unirea Alba Iulia. A poposit la Hunedoara, după demiterea lui Lincar, încerând să readucă fotbalul de pe Cerna acolo unde îi este locul. Dacă va reuşi, vom vedea în vară. Până atunci să-i urmărim gândurile, după scurta perioadă petrecută până în acest moment la Hunedoara.
Ion Bădin: Domnule profesor, iată-vă ajuns, după mulţi ani, în liga a treia, la Hunedoara. Este o retrogradare pentru dumneavoastră, care eraţi obişnuit să cochetaţi cu diviziile superioare?
Aurel Şunda: Nu o consider o retrogradare, este cu totul altceva. După 20 de ani este pentru prima oară când antrenez în această ligă, dar proiectul Hunedoara mi-a plăcut. Este un proiect pe care cred că putem să-l realizăm. Am venit aici pentru că Hunedoara are o puternică tradiţie fotbalistică, iar oamenii îşi doresc performanţă. Momentan, echipa este în liga a treia, o echipă se construieşte greu, încercăm, şi sper să reuşim acest lucru, pentru ca la final să ne bucurăm cu toţii.
Hunedoara, prin Corvinul, a însemnat ceva în fotbalul românesc în anii ‘80. Din păcate, fanii trăiesc din amintiri, pentru că de la prima ligă la a treia este totuşi o mare diferenţă.
Aveţi perfectă dreptate. Hunedorenii, mai ales cei de vârsta a doua, au fost obişnuiţi cu meciuri de prima ligă, dar ei trebuie să se adapteze prezentului. Această echipă a luat naştere doar de doi ani, s-a pierdut o perioadă de continuitate, iar ierarhiile se schimbă de la un an la altul. Cel mai elocvent exemplu este cel al CFR-ului din Cluj care, în urmă cu vreo 8-9 ani, evolua în divizia “C”, am promovat-o în “A” şi apoi a luat două titluri de campioană şi alte trofee. Şi Hunedoara poate, şi aici îl evidenţiez pe domnul Silvan Toma, care s-a implicat în acest proiect. Trebuie avut însă răbdare, pentru că el nu se poate realiza în 2-3 zile.
Aţi preluat echipa pe parcurs, după demiterea lui Lincar, un antrenor mult prea “îngâmfat”, care a promis multe şi a realizat puţine…
Nu este de competenţa mea să vorbesc de domnul Lincar, dar trebuie să-l apreciez, pentru că a încercat într-o perioadă foarte scurtă, de doar două săptămâni, să închege un lot, din care a făcut tot ce s-a putut. Este un antrenor tânăr, îi doresc multă baftă în continuare. Nu a putut face o pregătire de vară, relaţiile de joc au fost în suferinţă. Şi eu am preluat din mers acest lot, am avut câteva “sincope”. Unii jucători erau împrumutaţi, alţii aveau contracte pe perioade scurte. Ca să faci ceva serios, trebuie să te bazezi pe ceva serios. Am convenit să evaluăm jucătorii la fiecare şase luni şi, nu în ultimul rând, să ne bazăm şi pe jucătorii localnici. Nu mi se pare normal ca la liga a treia să aduci jucători de la sute de kilometri distanţă, când, la aceeaşi valoare, îi găseşti în perimetrul nostru de activitate.
Sunteţi diplomat, încercaţi să-i luaţi apărarea lui Lincar, dar să nu uităm că, la venirea lui, obiectivul declarat a fost acela al unei promovări imediate. Ori cu astfel de jucători, nu mă refer la toţi, nu se poate realiza acest lucru. De altfel, după venirea dumneavoastră, a urmat o primă “curăţenie”, şi iată că, după finalul turului, a venit şi o a doua.
Sigur, el şi-a luat această răspundere. Dacă, după primele şase etape, parcursul nu a fost cel aşteptat, venirea mea nu a fost chiar un “şoc”. Aţi văzut că am scos maximul din ceea ce s-a putut. Sigur că ambiţiile tuturor au fost mari, dar nu poţi realiza o promovare cu un lot încropit în doar două săptămâni.
Domnule profesor, de-a lungul carierei de antrenor, pe unde aţi fost, v-aţi înţeles bine atât cu “presa”, cât şi cu suporterii, ceea ce dovedeşte că sunteţi un adevărat profesionist.
Peste tot am fost stimat, dumneavoastră ştiţi foarte bine pe unde am antrenat. Am venit la Hunedoara cu sufletul deschis, să formez o echipă puternică. Câteodată, exigenţele mele sunt prea mari pentru liga a treia, lucru care mi l-a spus şi secundul meu, Steop. I-am spus că ori îi trag cu mine în liga secundă, ori mă las eu. Trebuie să se obişnuiască cu antrenamente dure, inclusiv duminica, cu meniuri de liga unu, nu să spună că nu le place. Am încercat să acumulăm cât mai mult în plan fizic, iar rezultatele au început să apară pe final de tur. Chiar îmi pare rău că nu au mai fost câteva etape.
În campionatul trecut, Şuvagău, care a antrenat şi el 10 etape la Hunedoara, după meciul de vineri se mai întâlnea cu jucătorii marţea. Cu 2-3 antrenamente nu cred că se poate performanţă.
Fiecare antrenor are propria lui “filosofie” în antrenamente. Eu sunt obişnuit ca fotbalistul să aibă o zi de odihnă, iar în rest, antrenamente. Aţi văzut că am făcut antrenamente şi duminica, în ciuda unor jucători care nu aveau niciun chef să participe la ele. Şi aţi văzut că rezultatele au început să apară. Cei care vor înţelege că performanţă se poate face doar cu sacrificii, vor rămâne să lucreze cu mine, cei care nu înţeleg, vor dispărea.
Puteaţi oare să adunaţi mai multe puncte? Şi mă gândesc aici la faptul că s-au pierdut vreo patru chiar acasă, unele cu echipe mult mai slab cotate.
Aşa este. În fotbal nu există un “vârf” de formă, ci un “platou”. Trebuie să te menţii până în etapa a opta, cobori şi apoi urci iar până la finalul turului. Rezultatele au fost fluctuante, dar avem şi noi motivaţia noastră. Îmi asum şi eu răspunderea, poate nu am fost inspirat în anumite meciuri, am făcut multe schimbări, pe unii i-am mutat pe alte posturi pe care nu au mai evoluat, iar randamentul nu a fost cel scontat. Dar să nu uităm că la meciul cu Sebişul am ratat un penalty, iar în meciul cu Becicherecu Mic, în care am evoluat slab, ni s-a anulat un gol valabil la 1-0. La Caransebeş aţi fost la faţa locului şi ştiţi cum am pierdut, dar în schimb la Petroşani am evoluat modest.
Cum vi se pare nivelul în liga a treia, mai ales că, în general, fotbalul nostru este în regres la toate nivelurile.
Nu vă pot combate. România este pe locul 54 în lume, prima ligă se vede, iar formaţiile care promovează din liga a doua se zbat în subsol, în general. Cât despre nivelul din liga a treia, el este unul modest. Mă repet, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, în afară de Hunedoara, Petroşani şi Reşiţa, unde există condiţii de performanţă, fără să jignesc pe nimeni, la celelalte grupări din seria noastră infrastructura lasă de dorit.
Mai mult ca sigur, că dacă Recaşul sau Caransebeşul ar promova în liga secundă, nu ar primi “licenţa”.
Aşa este, dar noi dorim să promovăm de pe prima poziţie, nu prin “vacantarea” locului. Şi acest lucru trebuie să şi-l dorească toţi factorii de aici, nu numai domnul Toma. Un club trebuie organizat din toate punctele de vedere. Sper ca această perioadă de întrerupere să ne ducă la un progres.
Pentru urechea suporterului hunedorean nu sună prea bine când spui că joci cu Becicherecu, cu Valea lui Mihai sau mai ştiu eu ce comună. Alta este să spui UTA, Bihor, Baia Mare…
Aveţi perfectă dreptate. Corvinul a trecut prin mari frământări. S-a reuşit formarea unui club nou, trebuie mers înainte.
Meciul de la Beiuş, din ultima etapă, a fost pe undeva hotărâtor asupra strategiei din retur. O înfrângere ar fi complicat foarte mult lucrurile, diferenţa crescând la 11 puncte, un succes, aşa cum s-a şi întâmplat, a lăsat deschisă calea promovării. Aţi avut chiar curajul să-l aruncaţi în luptă, ca titular, pe “juniorul” Muntean.
Odată cu venirea mea aici, am adus la prima echipă patru juniori de la grupa lui Nelu Mitrică. Colaborez foarte bine cu Centrul de copii şi juniori. Am fost la 3-4 meciuri, i-am chemat la echipa mare şi am văzut ce pot. Mă bucură evoluţia lui Muntean, care, la Beiuş, din cei 5 mijlocaşi folosiţi, a fost în primii doi.
Domnule Şunda, sunteţi un antrenor care doreşte doar performanţă. Este clar că aţi venit la Hunedoara pentru aşa ceva şi vă doriţi să promovaţi. Vă trebuie totuşi un plan bine pus la punct pentru a ataca la cote maxime returul.
Am făcut un plan de pregătire. Ne vom reîntâlni pe 9 ianuarie la Hunedoara. Există un dosar complet pentru această perioadă precompetiţională. În ce priveşte lotul de jucători, lucrurile sunt un pic mai complicate. Foarte greu în perioada de iarnă găseşti jucători buni, care să fie liberi de contract. Suntem în tratative cu câţiva jucători, încercăm să-i contactăm, să-i aducem la echipă. Să vedem ce putem face. Aţi văzut ce s-a întâmplat şi în campionatul trecut la Hunedoara. Dintre cei care au evoluat atunci, au mai rămas doar vreo trei.
Să înţeleg că returul se anunţă foarte dificil, iar prima etapă de la Recaş, cu liderul actual, va fi tot un meci la fel de decisiv ca şi cel de la Beiuş.
Aşa este. Va fi un meci de şase puncte. Să sperăm că va fi bine.
Suntem aproape de finalul anului 2011. Dacă doriţi să transmiteţi ceva iubitorilor fotbalului din Hunedoara, prin intermediul săptămânalului REPLICA.
Atât celor care iubesc fotbalul, dar şi celorlalţi hunedoreni din judeţ le doresc un “CRĂCIUN FERICIT”, “LA MULŢI ANI”, şi sper ca anul viitor să aibă mult mai multe bucurii. Îmi doresc ca FC Hunedoara să promoveze la vară şi să sărbătorim această performanţă împreună. Dar pentru aceasta, îi rog să vină la stadion să susţină echipa, pentru că avem nevoie de suporteri.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.