Specialiştii, despre tăierea din Retezat: “este de neacceptat”

După jumătate de an de sesizări, comisia independentă de control trimisă în Retezat a făcut dreptate muntelui. Patru specialişti în silvicultură, coordonaţi de un academician, cel mai bun în domeniu, confirmă ceea ce acuzau de atâta vreme presa şi organizaţiile de mediu, dar infirmau autorităţile: s-a tăiat mult lemn verde, iar lucrările primitive de pe Râul Şes au provocat extinderea atacului gândacilor. Specialiştii recomandă sistarea imediată a lucrărilor.

Rezultatele controalelor anterioare s-au dovedit firimituri pe lângă ce avea să descopere controlul comisiei independente cu mandat de la ministrul Mediului să refacă verificarea în teren, după ce László Borbély recunoştea: “Controlul Regiei Naţionale a Pădurilor nu a fost satisfacător!”. Într–un final, ministrul Mediului a aprobat cererea “Coaliţiei de Mediu” şi a dat undă verde comisiei conduse de singurul silvicultor academician, Victor Giurgiu. În teren, au ajuns dr. ing. Ioan Seceleanu, de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, profesorul Costel Dolocan, de la Fundaţia “Patrimoniu”, dr. ing. Nicolai Olenici, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, şi dr. ing. Leonard Duduman, de la Universitatea Ştefan cel Mare Suceava. Verificările au avut loc la începutul lunii noiembrie, pentru ca, după o lună, să apară şi raportul întocmit de aceşti specialişti. Controlul a identificat trei amplasamente unde s-au făcut în acest an “tăieri de conservare” şi altele în care se taie lemn de patru ani. Raportul are nu mai puţin de 17 pagini şi desfiinţează declaraţiile silvicultorilor din sistem, începând de la conducerea APNR, la directorul Direcţiei Silvice şi chiar pe cele ale preşedintelui Romsilva, Valerian Solovăstru, care a descins în zonă, dar nu a găsit nicio neregulă, motiv pentru care afirma că “Dacă aceste tăieri de arbori nu s-ar realiza, riscăm să pierdem întrega rezervaţie. […] Imaginea nu este nici pe departe pe atât de apocaliptică pe cât este prezentată”.

Din “doctori”, măcelarii pădurii

Faţă de declaraţiile lor “liniştitoare”, ceea ce au găsit membrii comisiei în teren confirmă însă sesizările făcute de la începutul lunii iulie în mass-media – că nu se scot arbori bolnavi, atacaţi pe gândacii de scoarţă, ci lemn sănătos cu mare valoare economică: “Sub aspect calitativ, s-a constatat că inventarierea şi marcarea arborilor propuşi să fie extraşi […] s–a făcut în mod necorespunzător, urmărindu–se cu predilecţie arbori valoroşi din punct de vedere dimensional şi sortimental, fără a se ţine cont de scopul tăierilor de conservare […] Agentul economic care a efectuat lucrările de recoltare a materialului lemnos a utilizat o tehnologie de exploatare bazată exclusiv pe tractoare articulate forestiere (TAF), nerecomandată în terenuri cu pantă de peste 35 de grade. Lucrările căilor de apropiat, alegerea traseelor şi ramificările executate, uneori nejustificate, exced recomandărilor pentru situaţiile în care sunt permise astfel de lucrări; dimensiunile acestor căi ating pe cele specifice drumurilor forestiere, ajungându-se, pe alocuri, la lăţimi de peste şase metri şi taluze de două-trei metri”.

În concluzie: “Aceste lucrări afectează profund stabilitatea arboretelor (prin înlăturarea totală a arborilor şi crin crearea de condiţii favorabile dezvoltării ipidaelor), dar mai ales a solului, prin declanşarea eroziunii (în suprafaţă şi în adâncime) pe aceste suprafeţe”. Specialiştii au verificat şi concordanţa dintre documentaţie şi realitatea din teren privind atacul de ipide. Dar nici aici declaraţiile silvicultorilor din sistem nu sunt confirmate de specialişti: “Majoritatea covârşitoare a focarelor existente sunt vechi, stinse (fără arbori infestaţi din acest an) sau în curs de stingere (alcătuite preponderent din arbori ce au fost atacaţi în anii anteriori), în totală contradicţie cu raportările făcute de OS Retezat, raportări care conduceau la concluzia că atacurile s-au amplificat alarmant în ultimii doi ani şi, în special, în 2011 […] Amplificarea atacurilor de gândaci de scoarţă în UP III Râu Şes se datorează modului în care au fost gospodărite arboretele din această zonă”. Specialiştii susţin că, prin felul în care s-au făcut tăierile, arborii în vârstă au fost expuşi brusc la insolaţie, atât prin deschiderea drumurilor cu TAF-urile şi a răririi excesive a molizilor, fapt care “I-a debilitat şi le-a redus şi mai mult capacitatea de apărare”. Resturi lăsate în urmă de muncitorii nesupravegheaţi au atras şi mai mult gândacii de scoarţă, adunându-i spre zonele rămase vulnerabile.

Drujbele, pe profit în Retezat

Raportul specialiştilor acuză nereguli grave în modul de exploatare şi confirmă declaraţiile silvicultorilor străini, declaraţii atunci considerate “aberante” de cei din sistem: “Recoltarea arborilor de către agentul economic s-a făcut, cu prioritate, pe criterii valorice, arborii debilitaţi sau în curs de uscare rămânând în picioare. Ritmul lent al exploatărilor, corelat cu volumul mare al partizilor, a condus la depăşirea termenelor iniţiale acordate pentru exploatarea şi curăţirea partizilor şi la aprobarea cu uşurinţă a unor prelungiri de termene în anul următor […].

În aceste condiţii, au rămas în teren atât arbori debilitaţi cât şi cantităţi semnificative de resturi de exploatare de mari dimensiuni din speciile de răşinoase (în special, molid), favorizând astfel dezvoltarea în masă a populaţiilor de ipidae aflate, până la iniţierea acestor tăieri, într–o stare de echilibru de mediu”, scrie negru pe alb în raportul comisiei. Pe scurt, specialiştii scriu nu doar că s-a scos lemn verde, semn că Direcţia Silvică a vrut profit, dar şi că modul în care s-a lucrat a cauzat de fapt atacul masiv al gândacilor, adică, în loc să salveze pădurea, cum declarau sus şi tare angajaţii Direcţiei Silvice şi ai Ocolului Retezat – ajutaţi de muncitorii agenţilor economici şi sub privirea îngăduitoare a APNR – au provocat pagube însemnate în aceste zone, iar acum, cu ajutorul silvicultorilor, gândacii au migrat tot mai mult, atacul afectând zone întinse din Parcul Naţional Retezat. “S-a constatat o cvasitotală lipsă de supraveghere din partea personalului din cele două administraţii (OS Retezat şi Administraţia PN Retezat), atât a lucrărilor de exploatare, cât şi a stării fitosanitare a arboretelor. Urmare a acestor cauze, s–au declanşat atacuri de ipidae care, pe fondul factorilor favorizanţi amintiţi, s–au extins cu repeziciune şi cu predilecţie în masa arborilor din arboretele parcurse cu tăieri de conservare”.

Silvicultorii “de stat”, puşi la zid

Dezastrul constatat de cei care au ajuns în zonă este confirmat în raport: “Aspectul arboretelor parcurse cu astfel de tăieri (mari suprafeţe lipsite de vegetaţie, arbori uscaţi sau în curs de uscare atacaţi de ipidae aflaţi în picioare, solul dezgolit prin efectuarea de căi de apropiat excesive, lipsa cvasitotală a regenerărilor naturale pe porţiunile dezgolite) este necorespunzător şi de neacceptat pentru o gestionare durabilă a unor păduri incluse într–o arie naturală protejată de rangul unui parc naţional”. Ca să fie totul clar, comisia arată şi către cei vinovaţi pentru situaţia degradării pădurii în cel mai vestit parc naţional al României: “La situaţia descrisă s-a ajuns ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu a personalului de specialitate din OS Retezat şi din Administraţia PN Retezat. Chiar şi după semnalarea în mass-media a neregulilor amintite, cele două structuri au negat realitatea şi au transmis informaţii “liniştitoare”, pe baza cărora conducerile ministerului de resort şi ale Regiei Naţionale a Pădurilor au făcut declaraţii publice fără acoperire, implicarea, la timpul oportun, a Consiliului Ştiinţific al PN Retezat şi a Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii ar fi fost necesară”. Numai că, membrii consiliului au făcut doar o verificare “la suprafaţă”, în urma cărora au constatat nereguli minore şi au propus stoparea tăierilor şi includerea unor terenuri de pe Râul Şes în zona de protecţie integrală.

Mai mult, deşi era desemnat pentru a face parte din comisia sub autoritatea Ministerului Mediului, preşedintele Comisiei Monumentelor Naturii, profesorul Dan Muntean – membru şi în Consiliul Ştiinţific al PNR – nu a participat la lucrări. Concluziile sunt acum pe masa ministrului Mediului, care va trebui să decidă măsurile şi sancţiunile în acest caz, după cum promitea în vizita de la Deva. “Am eu pârghiile necesare pentru ca cei vinovaţi să fie sancţionaţi”, declara Laszlo Borbely.

ONG-urile, în aşteptarea sancţiunilor

Rezultatele au ajuns acum şi la zecile de organizaţii din “Coaliţia de Mediu”, care au luat atitudine faţă de tăierile din Parcul Naţional Retezat. “Pot să confirm că s-au tăiat mai ales copaci sănătoşi şi valoroşi nu doar economic, dar mai ales pentru mediu. Pot să confirm că atacul de insecte ipidae este real, dar, aşa cum şi concluziile raportului o arată, vinovaţii pentru înteţirea atacului sunt tocmai cei ce au ordonat şi executat tăierile. […] Ne aşteptăm de la ministrul Borbely să preia controlul asupra situaţiei şi să tragă la răspundere toţi vinovaţii. Este o şansă de reabilitarea imaginii pe care o oferim ministrului care nu a luat în serios acest masacru împotriva pădurii atunci când i-au fost semnalate pentru prima dată tăieri ilegale”, spune Gabriel Păun, preşedintele Agent Green. Cristian Grecu, din Grupul de lucru pentru păduri al Coaliţiei de Mediu spune: “Salutăm apariţia acestui document de analiză referitor la situaţia gravă din PN Retezat. El se înscrie într–o stare de normalitate şi de igiena profesională. […] În Retezat, ne confruntăm cu incubatorul infractionalităţii forestiere în ariile naturale aşa-zis protejate.

Dacă aici va avea succes de cauză, modelul spolierii Retezatului se va răspândi fulgerător în toata ţara. Proces care deja a început!”. Una dintre cele mai cunoscute vocii în protejarea mediului, Nicolae Dărămuş scrie: “Silvicultura românească este asemenea unei clinici universitare cu pretenţii în care operează brancardierii. […] Defrişările de proporţii de pe Râul Şes, din Parcul Naţional Retezat (sub pretextul atacului gândacului Ips Tipographus), patronate de Ocolul Silvic “Retezat” (ocol al R.N.P. “Romsilva”, cu sediul în Haţeg), de Administraţia P.N. Retezat, de I.T.R.S.V. Timişoara – în ciuda repetatelor semnale de presă şi din societatea civilă – sunt patognomonice pentru putreziciunea silviculturii româneşti de acum. Concluziile comisiei de studiu a Academiei Române confirmă fără echivoc situaţia gravă.”

Istoria unui dezastru

Nota de constatare pleacă de la “scânteile” care au declanşat scandalul la începutul lunii iulie: semnalarea neregulilor de către ingineri silvici din ţară şi străinătate şi apariţia unor materiale care acuzau nereguli în modul de exploatare pe Valea Râului Şes. Informaţiile au sensibilizat mai multe organizaţii non–guvernamentale, care au cerut Academiei Române o poziţie oficială referitoare la modul de exploatare al pădurilor din zonă. Academia a propus constituirea unei comisii independente, însă, până atunci, mai multe instituţii au efectuat controale în Retezat, dar puţine au semnalat nereguli.

Ba, mai mult, directorul Direcţiei Silvice (DS) Hunedoara, Emil Ignat, îşi permitea să spună jurnaliştilor, într–o conferinţă de presă, că nu se întamplă nimic rău în Retezat. “În urma verificărilor, s-a stabilit că totul se face legal, în acord cu prevederile amenajamentului silvic […]. Parchetele prezentate au fost verificate în teren şi la birou de către reprezentanţii ITRSV Timişoara. […] nu au fost găsite deficienţe în ceea ce priveşte punerea în valoare a masei lemnoase, autorizarea, predarea la exploatare, modul de exploatare şi, după caz, reprimirea”, declara, în iulie, directorul Direcţiei Silvice, Emil Ignat. Iar Zoran Acimov, directorul Administraţiei Parcului Naţional Retezat (APNR), omul care şi-a dat acordul pentru tăierea molizilor, era convins că: “În această zonă se intervine legal, se îndeplinesc condiţiile de exploatare, cel puţin din ce arată actele. Lucrările fac parte din cele de conservare şi respectă instrucţiunile tehnice existente la nivel naţional”.