Mişa Klein – o flacără veşnic vie

Articolul a fost vizualizat de 2,320 ori

În fiecare an, de un timp încoace, lunile ianuarie şi februarie îi întristează pe iubitorii sportului hunedorean. Pe 21 ianuarie 2007, pierea, într-un tragic accident produs în Bulgaria, atleta Maria Cioncan, singura “olimpică” a municipiului Hunedoara, care a reuşit să obţină o medalie olimpică de bronz în proba de 1500 de metri, la Atena, în 2004. Cu mulţi ani înainte, pe 2 februarie 1993, o veste neaşteptată cutremura întreaga suflare fotbalistică ”alb-albastră”, dar şi pe iubitorii sportului “rege” din România şi nu numai. Internaţionalul Michael Klein cădea “secerat” în timpul unui antrenament de forţă desfăşurat în sală, la echipa sa de club din acel moment, Bayer Uerdingen (Germania). De atunci, an de an, “simbolul” fotbalului hunedorean este comemorat de cei care nu l-au uitat pentru tot ceea ce a făcut pentru echipa lui de suflet, Corvinul Hunedoara, dar şi pentru fotbalul românesc.

Klein şi stadionul de la Hunedoara – o imagine mereu prezentă în memoria vizuală a microbiştilor trecuţi de 35 de ani, readusă, luni seara, pe aceeaşi arenă, de fiica sa, Dominique.

Klein şi stadionul de la Hunedoara – o imagine mereu prezentă în memoria vizuală a microbiştilor trecuţi de 35 de ani, readusă, luni seara, pe aceeaşi arenă, de fiica sa, Dominique.

În 2015, spre deosebire de alţi ani, evenimentele dedicate lui Mişa au fost mult mai ample, debutând cu o lansare de carte, dedicată internaţionalului hunedorean, continuând cu depuneri de coroane la bustul fotbalistului, un marş de amploare, desfăşurat pe arterele municipiului Hunedoara din jurul stadionului care îi poartă numele şi încheiat cu o proiecţie de imagini în premieră, care îl înfăţişează pe fotbalist alături de micuţa lui fiică. Toate aceste evenimente s-au desfăşurat sub atenta supraveghere a lui Dominique Klein. Ea a dorit şi a reuşit să ducă la bun sfârşit aceste acţiuni dedicate memoriei tatălui ei, care se vor finaliza printr-un film documentar dedicat “legendei” fotbalului hunedorean.

“Klein, căpitanul lui Lucescu”

Duminică după-amiază, cunoscutul cronicar sportiv Nicolae Stanciu şi-a făcut debutul literar, oferind hunedorenilor şi nu numai o carte-document despre personalitatea lui Michael Klein, dar şi despre ceea ce a însemnat Corvinul, precum şi alţi jucători exponenţiali ai acestei echipe, pentru Hunedoara şi pentru fotbalul românesc.

Maestrul Stanciu, de la care am avut multe de învăţat de-a lungul timpului, mi-a oferit această carte cu ceva timp înaintea lansării, aşa că am avut timp să îmi fac o idee despre ceea ce şi-a dorit. Sunt cronici de suflet, cronici adevărate despre fotbal, care la citirea lor te transpun parcă, la momentul meciului respectiv.
Cea mai emoţionantă mi s-a părut a fi cea de la meciul desfăşurat pe 9 martie 1986 la Hunedoara, în care Corvinul a învins, fără drept de apel, campioana Steaua, cu 3-1, cea care la nici două luni distanţă avea să cucerească Cupa Campionilor Europeni.

Am avut ocazia să văd pe viu acel meci, ca şi multe altele ale Corvinului, dar pentru cei mai tineri, care citesc această cronică, derularea evenimentelor te readuce la ora partidei respective. Multe pagini ale cărţii îl urmăresc îndeaproape pe “căpitanul” hunedorenilor de la acea vreme, “neamţul”, aşa cum era alintat de echipieri şi de cei apropiaţi, fiind factorul determinant în mobilizarea “alb-albaştrilor”. Ne reîntâlnim şi cu câteva articole scrise în ziarul local de la acea vreme, a celui care era antrenor – jucător şi care a “plămădit” acea generaţie de “aur” a Corvinului, inegalabilul Mircea Lucescu, care, de la Hunedoara, avea să ajungă antrenorul Naţionalei României. Una peste alta, o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui corvinist. Spuneam că a fost o lansare emoţionantă, cu peste 200 de participanţi, începând de la edili, oameni politici, foşti fotbalişti care au jucat alături de Mişa (Gabor, Petcu, Nicşa, Dubinciuc, Gălan, Colesniuc), continuând cu fostul antrenor Remus Vlad, conducătorul Corvinului din perioada de aur, Gelu Simoc, dar şi cu oameni simpli, care l-au văzut pe Mişa jucând pe viu, precum şi suporteri tineri, care l-au văzut doar pe înregistrări. Au depănat amintiri despre acea perioadă de glorie a fotbalului hunedorean, dar şi cuvinte despre marele dispărut, Remus Vlad, Gelu Simoc, Romulus Gabor. A fost prezent la această manifestare şi reprezentantul Ligii Profesioniste de Fotbal, jurnalistul Marius Mitran, care în alocuţiunea lui a spus că îi va propune preşedintelui LPF, Gino Iorgulescu, cândva echipier la “naţională” cu Mişa, să instituie un premiu anual, pentru demnitate şi fair-play, distincţie care să poarte numele internaţionalului hunedorean.

Comemorare în centrul oraşului

Ziua de luni, 2 februarie, care a fost fatidică pentru Mişa în 1993, a fost dedicată comemorării fundaşului. La bustul lui s-au strâns câteva sute de oameni, care au venit să cinstească memoria celui dispărut. Au fost depuse coroane de flori din partea familiei, ale oficialităţilor judeţene şi locale, ale suporterilor. O coroană de flori a fost depusă din partea deputatei de Hunedoara, Eleonora Carmen Hărău.

Au urmat, din nefericire, câteva momente de tensiune, care s-au ivit între Dominique, care, aşa cum spuneam, realizează şi un film documentar dedicat tatălui ei, şi galeria “corbilor”. Într-un final, situaţia a fost depăşită, astfel că s-a pus în mişcare pe arterele din jurul stadionului un marş al “tăcerii”, care a avut finalitate pe stadionul care poartă numele fotbalistului.

Luni seara a avut loc o proiecţie video cu imagini inedite, care, aşa cum aminteam, i-au avut în prim plan pe Dominique şi Mişa, iar la final au fost lansate 22 de lampioane, spre cel care veghează acolo sus. Povestea lui Michael Klein continuă.

Michael Klein

Michael KleinUnul dintre cei mai mari fotbalişti ai ţării, simbolul fotbalului hunedorean, a văzut lumina zilei în anul 1959, pe 10moctombrie, la Amnaş, judeţul Sibiu. Alături de Andone, Petcu, Mateuţ, Văetuş, Gabor sau Rednic, Mişa Klein aparţine grupului de fotbalişti introduşi de Mircea Lucescu la Corvinul şi, ulterior la Naţională.
Lângă “furnale”, Mişa a jucat din 1973 (anul legitimării la juniori), până în 1989, cu o detaşare de un sezon la Aurul Brad. Primul meci oficial în divizia “A”, în tricoul “alb-albastru”, l-a jucat pe 24 august 1977, când încă nu împlinise 18 ani. Perioada petrecută la Hunedoara s-a concretizat prin cele 283 de prezenţe în echipa lui de suflet, pentru care a înscris 34 de goluri. S-a remarcat prin dăruire, disponibilităţi tactice largi, şi capacitatea de a evolua în funcţie de cerinţele echipei, atât în apărare, cât şi la mijlocul terenului. Promovat în naţionala României, Michael Klein nu numai că nu a dezamăgit, dar a devenit unul dintre oamenii de bază ai “tricolorilor”. A adunat nu mai puţin de 90 de selecţii la naţională, adăugând prezenţei de la turneul final al C.E din 1984, din Franţa, participarea la un alt turneu final, de această dată de C.M, care s-a desfăşurat în 1990 în Italia.

Carmen HărăuCARMEN HĂRĂU, deputat de Hunedoara: “Obligaţiile mele de parlamentar al hunedorenilor au făcut ca eu să nu pot fi, anul acesta, prezentă în persoană la evenimentele de duminică şi luni, dar am fost alături de toţi participanţii cu gândul şi sufletul. Mişa Klein este unul dintre motivele pentru care sunt mândră că sunt hunedoreancă, iar în cazul meu motivaţia este dublată de faptul că am fost colegi în şcoala generală. Încă de pe atunci, Mişa era un model pentru toţi ceilalţi. El a dispărut dintre noi doar din punct de vedere fizic. Un asemenea om nu moare vreodată câtă vreme are un loc al lui în inimile celor care compun o comunitate de zeci de mii de oameni. Numărul mare al celor prezenţi la manifestările comemorative de la fiecare început de februarie, desfăşurate în Hunedoara, de 22 de ani încoace, confirmă acest lucru”.

Ioan PetcuNELU PETCU: “Sunt bucuros că Nicu Stanciu a scos această carte dedicată lui Mişa şi fotbalului hunedorean din perioada lui de glorie, cea a anilor ‘80-‘90. Cu toate că au trecut 22 de ani, nici acum nu realizez cum a putut să dispară atât de fulgerător Mişa. Sunt mândru că am făcut parte din acea echipă, alături de bunul meu prieten Michael Klein, că am reuşit în acea perioadă să aducem pe stadion mii şi mii de oameni, oferindu-le un fotbal spectaculos şi de înaltă ţinută. Spiritul lui Mişa dăinuie în continuare şi el va fi veşnic în inimile noastre”.

Remus VladREMUS VLAD: “Mă bucur nespus că, după 22 de ani, oamenii nu l-au uitat pe Michael Klein. Un fotbalist polivalent, puternic, combativ, pe care am avut plăcerea să îl antrenez la Hunedoara. Cartea lansată de Nicolae Stanciu, dedicată lui Mişa, este binevenită, ea ilustrând fidel perioada de glorie a forbalului hunedorean din anii 80-90”.

 

 

Galerie foto: imagini de la comemorarea lui Michael Klein (2015)

 

About Ion Bădin