“Domnu’ doctor, aveţi aici plicu’. Să ştiţi că de TVA nu am! Atâta s-a putut. Ce facem?”. Astfel de discuţii ar putea fi auzite în spitalele româneşti dacă noul proiect de lege menit să întoarcă pe lopată sistemul medical românesc nu este năşit de la început aşa cum trebuie.
Şi nu este, deocamdată, deşi a ajuns în dezbatere parlamentară. În esenţă, ce prevede acest proiect legislativ? Ca medicii chirurgi (cei mai prestigioşi, deşi nici norme de clasificare clară a acestora nu există în proiect) să poată opera în regim privat în cadrul spitalelor de stat. Adică, tu pacient te duci la spitalul de stat, soliciţi să te operezi la medicul chirurg în care ai încredere, plăteşti tariful cerut de acesta (dacă nu ai internare plăteşti şi spitalizarea cu tot ce ţine de ea), primeşti factură pe tot şi „fii sănătos, nene!”, intri la cuţit.
Îmi imaginez că pentru pacienţii săraci, legea asta chiar nu contează. Nici cei care pot plăti însă nu au clar trasate noile reguli ale „plicului”. De exemplu, aş dori să ştiu câţi bani îmi poate cere medicul la care vreau să mă operez. Proiectul de lege nu stabileşte niciun plafon până la care tariful poate urca. Să zicem că doctorul meu vrea 1.000 de euro pentru el. După regula paraîndărătului de până acum este clar: pun 1.000 de euro în plic şi gata! Acum nu va mai fi clar! Intervine fiscalitatea! Îi dau 1.000 de euro sau 1.000 de euro plus TVA? Dacă-i pun 1.000 de euro pe factură, înseamnă că medicul va trebui să plătească din ei taxele la stat! Deci pierde bani! Îi convine aşa? Dacă nu, ce fac? Trebuie să-i dau eu „la negru” un plic ca să compensăm taxele şi să rămână el cu netul cerut?
Proiectul de lege nu aduce nicio lămurire privitoare la aceste aspecte. Susţinătorii lui însă sunt de părere că plata pe factură a serviciilor medicale chirurgicale solicitate de pacient va duce la dispariţia „plicului penal”. Acolo unde medicii sunt oameni, poate. Dar unde în spatele medicului stă un “Tiranozaurus Rex” lacom: şpaga nu va dispărea.
Prin urmare, pentru asiguratul la sistemul românesc de sănătate, tratamentul medical în cazul intervenţiilor chirurgicale la medici buni are toate şansele să fie mai scump decât “atenţia” pusă până acum în plicuri!
Acest lucru este foarte neplăcut în ce ne priveşte! Dar nici bătaia de joc pe care legiuitorul vrea să i-o tragă asiguratului la sistemul românesc de sănătate nu e de lepădat. Practic, ceea ce încearcă să facă acest proiect de lege este să ne pună a doua oară să ne finanţăm sistemul pe spatele portofelului propriu şi a prestigiului unor medici chirurgi. Pe lângă impozitul la fondul de sănătate reţinut lunar din salariu, mulţi dintre asiguraţi vor deveni dubli cotizanţi prin plăţile impuse de noul proiect de lege.
Practic, spitalele de stat încep să se comporte ca cele private în materie de plată a serviciilor medicale. Statul nu-şi poate plăti decent medicii, dar se lăcomeşte la impozitul neîncasat de pe şpaga primită de aceştia. Primul pas acordă mandat medicilor chirurgi să-şi taxeze pacienţii la vedere. Dacă “pe chirurgi” nu se fac suficienţi bani la buget, legalizarea şpăgii se poate extinde la internişti, la urologi, la ginecologi sau la ce vreţi dumneavoastră, fără probleme.
Şi atunci stai să te gândeşti care e avantajul de a fi asigurat la sistemul românesc de sănătate? Dacă eşti norocos poţi prinde o internare moca. Dacă nu vrei însă să plăteşti alţi bani, e rău de tot: nu poţi conta nici măcar pe o eutanasiere făcută ca lumea!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.