Poeta campioană a Simeriei

Articolul a fost vizualizat de 1,085 ori

A primit numele de Tahera Grace şi cerul, la naştere, i-a împărţit gene­ros mai multe daruri. Nu e doar o copilă blândă şi frumoasă, dar scrie poezii, face karate şi trage cu arcul. La 10 ani, a debutat în Revista “Semne”, care i-a publicat trei poezii, dar are planuri mari şi, în toamnă, speră că va ţine în mână prima ei carte.  

Tahera spune că doar artele marţiale reuşesc să-i mai "calmeze sufletul" aşa cum o face scrisul poeziei

Tahera spune că doar artele marţiale reuşesc să-i mai “calmeze sufletul” aşa cum o face scrisul poeziei

„Lumina albicioasă pe scoarţa de copac/ Atrage mii de fluturi şi câte-un pitpalac/ Labirint de frunze pe-o albastră stea/ Am găsit eu lumea, n-o mai căuta” – aşa începe prima poezie, „Natura”, publicată de Tahera Grace Szekely. Stă în Simeria, are o familie minunată şi este elevă în clasa a IV-a. „Pasionată de arta cuvântului, citea foarte bine încă din clasa I. Puţin câte puţin, a arătat cu câtă uşurinţă se exprimă în rime. A creat apoi versuri cu tot mai multă plăcere. I-am trimis creaţiile la unele concursuri, obţinând diverse premii”, scrie profesoara Paula Voica, despre micuţa poetesă. Primul premiu important l-a câştigat anul trecut la concursul de poezie “Micul Poet” din cadrul activităţii “Ziua internaţională a cărţii pentru copii” din 2 aprilie 2014, organizată în Sime­ria. De atunci are şi o fotografie, care îi este dragă, cu poetesa Paulina Popa. Aceasta a descoperit-o şi în acest an i-a propus să-i găzduiască debutul în revista pe care o conduce. “Poezia mi-a plăcut de la început, de când am auzit primele versuri ale altor domni sau doamne, aşa m-am apucat şi eu de scris. Nu aş putea spune că am un poet preferat, toţi marii poeţi scriu bine şi îmi sunt foarte dragi, dar mai aproape de sufletul meu este Paulina Popa, care mi-e mai dragă decât toţi. Ei aş vrea să-i mulţumesc din suflet că are încredere în mine şi în talentul meu. Ea e simpatică şi drăgălaşă, aşa cum ar trebui să fie cineva care scrie mult”, spune micuţa, care are un motiv serios să aştepte cu nerăbdare toamna: „Undeva în luna octombrie va apărea prima mea carte, cu titlul de «Lumini şi umbre». Mai am puţin de lucru la ea, mai trebuie să fac câteva poezii şi după aceea pot să lansez cartea”. Chiar dacă pare incredibil, a­ces­tea sunt cuvintele unei micuţe de numai 10 ani, care este şi campioană naţională la karate şi se antrenează la Clubul Sportiv CFR Simeria: „La karate, îmi doresc să fiu campioană mondială. Există o legătură între karate şi poezie, amândouă sunt plăcerile mele, nu pot alege între ele şi amândouă sunt la fel în preferinţele mele. Pot să spun că amândouă îmi dau o stare de liniştire, îmi calmează sufletul”.

Mici, cu rezultate mari

„Sus, pe dealuri şi câmpii,/ ceru-i plin de ciocârlii,/ Şi prin pomii din livezi,/ O minune, ca să vezi! S-a ivit o buburuză/ Mică, mică şi ursuză./ Astă iarnă, prea geroasă, Când a nins şi a plouat,/ N-a avut o geacă groasă,/ Şi boticul i-a-ngheţat…” Sunt o parte a versurilor din „Primăva­ra”, o poezie numai bună de citit copiilor. „Când scriu poezii, mă inspiră natura, animalele, pomii, floricele, tot ce văd frumos în jur”, şopteşte Tahera, în timp ce fratele ei se bosumblă: „Eu nu-i prea înţeleg scrisul”, mărturiseşte fratele mai mic, Yasher, şi fata mă lămureşte: „Eu scriu aşa, mai urât”. A moştenit cele mai multe pasiuni de la tatăl ei, Stavros, cu care îşi face şi o parte dintre antrenamentele de arte marţiale şi de tir cu arcul: „Şi tata mai scrie aşa, poezii, din când, în când”, dar nu o ajută nimeni la poezii: „Eu în niciun caz, eu nu-s bun, îs bun numai la tras cu arcul”, specifică Yasher, ca să fie clar pentru toţi că el, bărbat, nu are înclinaţii de fete. Tahera scrie de la vârsta de opt ani: „M-am apucat aşa mai serios de scris după ce am făcut câteva poezii şi am văzut că îmi place, am făcut rimă şi mi-am dat seama ce bine merge, cum se îmbină cuvintele de frumos şi merg împreună. E minunat, cum ar veni”. Se joacă cu rima: „Ating pământul amărui/ Şi arbuştii cei verzui/ Cascadele parcă sărută”. La club, are vreo 20 de colegi cu care se antrenează constant: „Ei vin la sală, aleargă la stadion, le pregătesc trei cantonamente, pentru că din septembrie încep şi competiţiile, nu doar şcolile: e Cupa României, avem programate şi câteva ieşiri în afara ţării. Eu vreau să-i văd cât mai sus şi tot timpul pe podium dacă se poate”, spune instructorul ei de karate, Ion Hriţcu. Fratele ei, din toamnă, vrea să înceapă şi cursuri de judo, în timp ce Tahera se gândeşte tot la cartea ei: „Aş vrea să fie cartea un succes şi cu karatele vreau să merg mai depar­te. Mă gândesc chiar să îmi iau un atestat, ca să pot preda şi eu, dacă sunt destul de bună”, spune Tahera, cu ochii la instructorul ei. „Sunt nişte copii minunaţi, mă bucur de ei şi de rezultatele lor. Contează foarte mult că au variante de a-şi ocupa timpul liber şi într-un orăşel precum Simeria. Nu trebuie să stea doar la calculator sau să bată mingea în spatele blocului. E bucuria lor să se joace, dar trebuie îndrumaţi către activităţi organizate, să participe la concursuri, pentru ca munca lor să aibă şi finalitate”, explică Ion Hriţcu. Micuţa lui de la sală are gânduri mari, foarte mari: „Cu poezia aş vrea să ajung cât mai departe, îmi doresc mult să fiu poetă, să-mi fie numele cunoscut în toată România şi mai departe”.

About Laura Oană