Off- road pădurenesc la Lunca Cernii (GALERIE FOTO)

Articolul a fost vizualizat de 1,564 ori

Monştrii 4×4 au înfruntat obstacolele într-o competiţie care a purtat maşinile pe creste şi prin satele din Ţara Pădurenilor. Într-o zi în care orăşenii s-au plâns de caniculă, zeci de pa­sionaţi de off road s-au scăldat cu maşinile în apa rece de munte şi au făcut adevărate băi de nămol. Organizatorii au ales Munţii Poiana Ruscăi datorită farmecului zonei, unde vor să atragă cât mai mulţi iubitori de aventură.

1Echipajele de la clasa “hobby” au avut probleme încă din primele minute ale cursei “Cupa prietenească – Ţinutul Pădurenilor”. Un “Patrol” se împotmoleşte în prima groapă din speciala de la start şi are nevoie de troliuri de la maşina de intervenţie. Copilotul nici nu iese din vehicul. Lumea strânsă pe podul peste Negoi se distrea­ză: “Vezi că troliu-i de vânzare!”. Concurentul iese la liman rapid şi alunecă la vale taman în capul podului, apoi în apa râului. Iese uşor din albie şi apucă pe traseu. Urmează un Mitsubishi, care reuşeşte greu să urce malul abrupt al văii. Pădurenii strigă de pe pod: “Îi moare mo­torul!”. La altă maşină, se strigă: “Las-o-ncet, mă, că-i sare vopseaua!” sau “Arde-o!”. Zecile de spectatori care stau ciorchine pe pod se distrează de minune, în timp ce o bătrână pleacă bombănind: “Doamne fereşte! Te ia cu frică! Bag samă că nu-s întreji la capete”. Doar câţiva offroaderi au îndrăznit să se înscrie la clasa “extrem”, un­de traseul a fost din start plin de provocări: concurenţii se aruncă cu maşinile în hârtoape săpate cu vola şi apoi, de pe un mal aprubt, direct în albia râului. Fraţii Cernescu au adus în concurs singura maşină prototip, care se descur­că de minune în albia adâncă de peste jumătate de metru şi se caţără cu agilitate pe pereţii malului. După alte câteva minute, alţi pasionaţi de extrem aruncă de sub roţile maşinii şiroaie de pietre şi nisip. Maşina fumegă şi geme. Botul se ridică ameninţător deasupra terenului, făcând mulţimea să fluiere încântată. De-atâta trudă a motoarelor apa de-abia se mai zăreşte de sub fumul gros şi negru.

Cu jeep-ul prin valuri de noroi

2Odată scăpaţi de proba specială de la start, monştrii 4×4 au luat calea munţilor. Motoarele s-au turat pe versanţii din Poiana Ruscăi, au alunecat pe coaste abrupte şi s-au împotmolit în vale. Unii au făcut o baie de nămol pe cinste. Roţile au aruncat la greu noroi în toate direcţiile. Un monstru alb stă cu botul înţepenit în mâl, copilotul se străduieşte să întindă troliul până la trunchiul unui brad mai zdravăn. Numai că e prea scurt cablul, aşa că pilotul bombăne colorat, în timp ce iese de la volan cu şufa în braţe. Când, în sfârşit, pleacă prin vale, jeep-ul face valuri la propriu, în timp ce bordul desparte apele. De fapt, organizatorii s-au distrat un pic, scobind în albie din loc în loc, aşa că maşinile concurenţilor ba sunt în apă de-o şchioapă, ba cad într-o vană unde mocirla urcă până la ferestre. Aventură, de-a dreptul! Tot la secţiunea de extrem, Raul Bera conduce o maşină care arată ca un soi de tanc mai mic, hippie, pentru că e vopsit în portocaliu şi verde. Nu mai seamănă deloc cu vechiul Land Rover pe care l-a transformat: „Am păstrat şasiul şi mecanica, am pus un motor de Mitsubishi şi, în rest, am pus noi tablele, ne-am descur­cat. Am lucrat eu cu tata şi prietenii. Am încercat-o! Se descurcă pe teren, urcă pante mai mari de 60 de grade şi am câştigat deja câteva competiţii cu ea”, explică şoferul, care îl are drept copilot pe Bebe Toma. Fraţii Cernescu au adus şi ei în concurs o ciudăţenie, cu care au intrat în cursă la secţiunea “prototip”. De fapt, este o maşină pe care au creat-o aproape de la zero, dintr-un autovehicul donator. Costi şi Claudiu Cernescu sunt unii dintre puţinii românii care au reuşit să ducă la capăt un asemenea proiect şi să obţină o maşină de teren 100% românească pe care off-roaderii o numesc “Tubulară”. „Este foarte frumos şi bine organizat, ne-au pregătit băieţii mult noroi, nişte probe speciale nemaîntâlnite. Avem nişte gropi săpate, cred că intenţionat, de vreo doi metri adâncime, care au fost umplute cu apă naturală, probe foarte grele”, spune Claudiu Cernescu. Îl întreb cum se trece printr-o asemenea probă şi îmi răspunde zâmbind: „Cu 300 de cai”. Şi fratelui său, Costi, îi place noroiul pădurenesc: „Unul foarte de calitate, se prinde bine, face bine la ten, se vede! Cred că o să scap de reumatism anul ăsta”.

Turism de aventură

3 Organizatorii ştiu foarte bine de ce au ales un asemenea sport extrem: „Off road  pentru că sunt posibilităţi multiple în zonă, sunt trasee frumoase, neexploatate, sunt  oameni frumoşi şi e un segment care atrage turişti. Vrem să vină străini pe viitor,  participanţi din alte judeţe ”, spune Dan Rodean, de la “Carpathian Adventure”. Aşa  au trecut off-roaderii de o zi în munţi cu cod de caniculă. Şi toată apa văilor nu a  reuşit să le potolească setea de adrenalină. S-au troliat să scape din mocirlă. „Le-am  pregătit concurenţilor tot felul de probe speciale, atât artificiale, cât şi naturale, pe  râuri şi ravene, dar au şi văi naturale, urcări pe coastă foarte abruptă unde trebuie  să se trolieze de copaci. Este şi prima ediţie, pe care am numit-o «prietenească», şi e  o singură zi de mers, plus distracţie şi plăcere”, spune organizatorul Marius Achim, cunoscut printre motociclişti drept „Achimoto”. Dacă pe diplome scrie „prietenească”, participanţii spun râzând că ei văd altfel lucrurile: ”E o prietenească neprietenoasă, s-au cam încurcat lucrurile pe traseu şi sperăm ca noi să trecem mai bine decât prietenii noştri. Se merge pe benzi, nu ştim ce ne aşteaptă, nu avem road book, ca la concursurile convenţionale. Până acum am mers bine, ne încurcă unii, alţii”, spune unul dintre piloţi care se prezintă: „Oli şi Claudiu e copilot”. Şi, dacă au scăpat de mocirla din văi, off-roaderilor nu le-a fost deloc uşor în pădure. Orga­nizatorii le-au pregătit un traseu de 50 de kilometri plin cu surprize. La intrarea într-o pădure, te împlânţi în noroi până-n genunchi. Cauciucurile scuipă hălci murdare în spate sau scot arcuri de pământ de sub roţi. Mulţi se troliază de fagi sau de alte maşini de intervenţie sosite în ajutor. „Vai, ne-au pregătit capcane. Rău! Încet, încet, ieşim noi şi din asta. E mult nămol, am venit din Anglia, de la Norhampton şi nu ştiu ce-i acolo”, spune copilotul Florin Stremţan şi arată la vale. Pe speciale, zeci de tineri şi bătrâni stau pitiţi pe după arbori să vadă spectacolul. Când troliurile se încing şi cablurile încep să cânte, oamenii se trag îndărăt, semn că ştiu foarte bine ce poate face un fir de oţel care plesneşte.

Adrenalină pentru pădureni

În timp ce un echipaj face aerobică şi pilates pe lângă maşină, doar – doar iese de pe şanţurile săpate de cauciucuri, alţii vin tare din spa­te şi se opresc în pădure. Copilotul fuge ca din puşcă lângă maşină când vede fumul ieşind de sub capotă, în timp ce spectatorii strigă „Arde! Arde!”. Unii sar cu sticlele de apă, în timp ce Adrian Schokander, pilotul unei maşini înţepenite de un sfert de ceas, întreabă calm: „Nestea, vreţi?”. Pădurenii s-au îngrozit când au văzut ce pot face offroaderii cu maşinile lor: „În pădure, îmi fu frică, mă rugai la Dumnezău, să iasă, să nu să prăvale! O fost rău, rău, am fost pă une i-o băgat! Au coraj, au coraj în ei”, zice Georgeta Opârlescu, din Negoi. Deşi e nedeie în sat, oamenii au lăsat obiceiul din ajun de Sfântul Ilie şi s-au luat după maşini: „Vai de mine, mi-o plăcut concursul! Da cum! Mi-o plăcut, mi-o plăcut până la Dumnezău!”, zice femeia. Alăturea, o tânără cu aparatul foto la gât e încântată: „Competiţia e foarte palpitantă. E multă muncă pentru ei, dar şi plăcere. Eu mă bucur că am scos fotografii frumoase, o să le pun pe Internet, să vadă lumea cât e de frumos la noi, la anul, să vină mai mulţi”, iar un tânăr zice: „Super! Chiar îmi place ce fac băieţii!”. Organizatorii Cupei “Ţinutul Pădurenilor” speră să atragă tot mai mulţi pasionaţi de off- road din străinătate, care să vină să-şi petreacă vacanţele în satele de munte din Poiana Ruscăi, după cum spune Alin Opârlescu: „Am făcut un asemenea concurs în Lunca Cernii tocmai pentru a promova această zonă, pentru că nu aveam un asemenea eveniment în Ţara Pădurenilor. Sunt la o altitudine de circa 900 de metri şi, odată cu zilele comunei, am vrut să ne aducem prietenii pasionaţi de acest sport. Suntem toţi amici, oameni legaţi de această nebunie cu maşini 4×4, modificări şi tot ce aduce lucrul ăsta.” Adrenalină”.

IMG_1349IMG_1393 IMG_1434IMG_1481  IMG_1562IMG_1582 IMG_1585IMG_1587 IMG_1590IMG_1591

About Laura Oană